137 matches
-
cum e formulată ideea la ei este complet diferit în raport cu gândirea speculativă. Ar fi însă greșit să expediezi problema acestui tip de gândire, declarînd-o haotică, numai pentru că înfrînge regulile logicii discursive. De fapt, mulți dintre artiști au sonde și intuiții neînchipuite, pe care nu le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci de la nevoia de a face posibil acest dialog ajung să caut o rezolvare în plan cultural, livresc. Sigur că nu îmi propun să fac tot istoricul problemei, ci voi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către supraviețuirea corpului fizic. Logica subconștientului, către păstrarea și dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea Încercările de substituire mecanică a acestora În cele mai multe cazuri duc la dispariția uneia din aceste două componente. Acum subconștientul omului asimilează murdăria energetică cu o viteză neînchipuită și nu doar pentru că unii Încearcă să pătrundă În el, ci și pentru a se bloca subconștientul. Sentimentele și trăirile negative care pătrund În subconștient, nu mai pot fi controlate de om și Întrucât sănătatea fizică este strâns legată de
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cu filozofia: Această știință generalizatoare, aflată astăzi la voia întâmplării, s-a prezentat totdeauna ca un conținut foarte instabil, prezentând mare interes ca sagacitate și câteodată și ca adevăr, când făuritorul filozofic era un Kant, bunăoară, dar fiind de o neînchipuită stângăcie, lipsită de precizie și de orice umbră de adevăr, când făuritorul filozofic era un oarecare individ de grămadă. Sunt chiar sisteme filozofice care derivă din natura bolnăvicioasă a autorilor lor, precum am arătat și eu ("Substratul patologic și pesimismul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
urmărită se depărtează ca un miraj. Unii se depărtează și dispar în această cumplită arșiță, ca Emirul lui Macedonski, iar alții se retrag la timp. "Via Dolorosa. Durează chinul până/ Ai dispărut și din zbuciumul mării/ Primordiale apar primele țărmuri neînchipuite./ Prea Puternic îi să vorbești celui ce-o ascultă./ Din Pustie-n Pustie profet pe profet s-a trimis/ Urmele lor le mai paște corbul ieșit din/ Arcă întâi și neîntors și columba blândă/ Cu ramura verde întoarsă vestind un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trădat, capitulând, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic, demagogic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a simbolului revoluționar și derizoriul personalității celui care îl poartă creează o neînchipuită tensiune. N-am simțit niciodată, ca o mușcătură în carne, până la os, o mai adâncă oroare față de pervertirea simbolului revoluției. Revoluția ca stindard al compromisului nimic mai jignitor... Marele actor Liviu Rozorea era actorul emblematic al lui Alexa, actorul ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care a capitulat, care a pierdut rațiunea de a lupta trece prin sală cu steagul roșu imens desfășurat urlând patetic "Bandiera rossa". Conflictul dintre forța scenică de neimaginat a simbolului revoluționar și derizoriul personalității celui care îl poartă creează o neînchipuită tensiune. N-am simțit niciodată, ca o mușcătură în carne, până la os, o mai adâncă oroare față de pervertirea acestei superbe atitudini a umanității. Revoluția ca stindard al compromisului nimic mai jignitor... (George Banu) În piesa Procurorul, de scriitorul bulgar G.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ele. Liniștea spiritului se lega și de cunoașterea amănunțită a trupului. Punctele energetice nu trebuiau ignorate. Ar putea și Dani să-ncerce să le priceapă. Una e genunchiul și alta stomacul, una e puterea tălpii și cu totul alta neînchipuita forță din dreptul sternului. Cînd Dani nimeri în plasa oranj a yoghinei, începu să aprindă bețișoare aromate. Învăță de la ea că totul în jur era legătură, erau noduri pe care trebuia să le vezi ca să poți înțelege întregul. Care devenea
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
agentul convențional, dar pacientul textual) s-o sărute, iar actul se consumă în imagini sado-masochistice, din care se efasează orice control al adultului, orice puseu de sagacitate matură: "Îi cuprinse repede gura, înfigându-și dinții în buze. Egor simți o neînchipuită, cerească și sfântă dezmierdare în carnea lui întreagă. Își plecă fruntea pe spate, abandonându-se sărutării aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se păstrase rece, zvelt, proaspăt. Când simțise sângele, Simina
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
anume efect, nimic secundar, nimic umplutură. Vezi de departe tabloul de cele mai multe ori acțiunea se petrece într-un peisaj -, nu distingi nimic, dar după împărțirea maselor de culori, după colorit numai, simți cam ce trebuie să fie. E grozav și neînchipuit. E unul dintre cei mai mari maeștri actuali ai lumii"64. Expresia unui sentiment, caracterul uneori difuz al împărțirii maselor de culori din pictura sa recomandă sensibilitatea simbolistă. Influența mediteraneeană asupra lui Böcklin este consecința contactului îndelungat cu Italia, este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice aveau o dragoste pentru urmași, cărora doreau să le lase moștenire un nume bun. Când a fost omorât bunicul dinspre mamă, postelnicul Cantacuzino, unchii mei Iordache și Matei, tatăl lui Toma, erau copii, și așa nevârstnici au cunoscut greutăți neînchipuite. Atunci doamna Ilinca postelniceasa s-a zbătut din răsputeri să-și țină feciorii uniți și a reușit făcându-i să aibă grija celor doi mai mici. Pe unchiul Drăghici nu-l prea știu, că a murit iute după postelnic. Iordache
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arhitectură, se aflau doar câteva mobile, din crengi de palmier împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe care se așezară dădea în mica piață din fața bisericii, unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se revărsa din cer în valuri aproape vizibile. Numai copiii alergau în jurul pieței, oprindu-se din când în când și aprinzând pocnitori, ale căror detunături se țineau lanț. Văzută din balcon, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gelozie turbată; el se lamentează, plânge, se revoltă că femeia iubită nu poate să fie a lui și că, În chiar această noapte când el se află singur În fața ferestrelor ei, ea aparține altuia (soțului) cu toate comorile Închipuite și neînchipuite ale corpului ei: Stăteam singur pe plajă. Singur. Ea nu se gândea deloc la mine. Uitându-mă la singurătatea imensă din fața mea și la cealaltă, mai teribilă Încă din mine, m-am apucat să plâng ca un copil, deoarece lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și frumoasă țara, că orbeai, În Întunericul ei. Ce bine c-am ieșit la lumină ca să-l vedem pe-o altă pagină pe prof. univ. GH. N. Stroia cum se joacă și el cu limba de lemn, În cele mai neînchipuite moduri, o-nvîrte, o vopsește, o Îmbăloșează, o pune la lucru intensiv: „oameni angrenați În cinstita muncă productivă”, „bună Înțelegere, Într-ajutorare, prietenie și respect reciproc”, „poporul român dorește să trăiască În bună Înțelegere și colaborare” cu Dumitru Bălăeț, cred, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
altereze relațiile cu cine știe cine de care ar depinde totul și să nu dorească acest lucru. N-avea rost să gândească mai departe, întrucât tatăl Ioanei Sandi nu s-ar mai fi dus a doua oară. Abia o făcuse o dată, cu neînchipuite precauții. O socotea o poveste depășită și avea dreptate. Îi erau de ajuns vizitele-calvar în care nevastă-sa îl purta în fiecare săptămână. S-a declarat obosit, epuizat deodată de munca de la birou, a cerut o pauză de zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până am înțeles. Și iată acum, din nou, această imagine. Dar dacă priveai dincolo de ea, ce vedeai? Mai nimic. Deși eram un visător, nu aveam puterea lui Orfeu al lui Cocteau, care putea să treacă prin oglinzi lichefiate în lumi neînchipuite. Nu, eu semănam mai degrabă cu Kenneth Connor - și așa voi fi întotdeauna - mă sileam să nu privesc în oglindă o realitate magnifică, înfricoșătoare, care se dezvăluia la numai câțiva centimetri în spatele meu. Numai că noaptea trecută văzusem o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pod aproape invizibil, era cumplit de descurajantă. Helen și Julia nu se mai țineau de braț pentru a se putea apleca și privi; acum Însă, se apropiară din nou. CÎnd Helen simți apăsarea umărului Juliei, Își aminti cu o prospețime neînchipuită, cum stătuse pe podețul acela bizar din Hampstead Heath, cu Kay, acum cîteva ore. — La naiba, zise ea Încet. — Ce s-a Întîmplat? o Întrebă Julia. Dar și ea vorbea Încet, de parcă știa despre ce era vorba. Și cînd Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
seama. își acoperi capul cu gluga de la jacheta roz de lână, pe care și-o legă strâns la gât cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai sus, "Romînul", care a declarat de cu vreme că împărtășește în cestiunea evreilor părerea redactorului său d. Costinescu, povățuia țara să fie cu minte și să adopte soluția patronilor săi, amenințînd-o în caz contrariu cu toate relele închipuite și neînchipuite, cu soarta chedivului, cu lovitura de stat, cu "însîngerarea țării" ș. c. l. Povețile și amenințările gazetei personale a dd-lor Brătianu și Rosetti au avut din partea țării răsunetul și primirea pe care le meritau. Presa și publicul au fost una
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
executați 62 de români Învinuiți de jaf și de pactizare cu inamicul, dintre ei nelipsind, În disprețul celor mai elementare sentimente umane, și o fată de 13 ani, pe care au spânzurat-o, să se țină minte”. Din nefericire, asemenea neînchipuite cruzimi nu erau defel singulare sau nefirești În epocă, definind și ele o dimensiune a realităților cotidiene, cotidianul tragic al precarității condiției umane de la cumpăna a două veacuri și lumi diferite. Din perspectiva mentalităților tradiționale, medievale, mesajul conținut de asemenea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
surprins pe toată lumea, favorizând ruina noastră, este acest tratat pe care l am semnat, când ar fi trebuit să murim mai devreme. Vom ajunge de râsul lumii. Nimeni nu va avea milă față de noi, chiar dacă vor veni asupra noastră greutăți neînchipuite. Viitorul, la care ne gândim puțin, este mai de temut decât prezentul“(trad. n.). La întoarcerea în Roma, a intrat sub protecția cardinalului Giulio Rospigliosi. Pe patul de moarte i-a lăsat moștenire mult disputatul său tablou: Les Bergers d
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
meu, îmi părăseam laboratorul de chimie în fiecare seară. Aruncîndu-mi ochii, cum făceam în fiecare seară, spre bolta cerului, pe care o cunosc atât de bine, am văzut, aproape de zenit, spre marea mea mirare, o stea strălucitoare de o mărime neînchipuită, în Casiopeea. Foarte emoționat, nu-mi venea să-mi cred ochilor. Pentru a mă încredința că nu mă înșelam și pentru a avea și mărturia altora, i-am chemat pe lucrătorii mei din laborator, întrebîndu-i în același timp pe toți
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și de milenii muzica lor proprie, cu totul diferită de a noastră. În ultimii ani se manifestă În Întreaga lume, datorită radioului, televiziunii, cinematografiei și mai nou a internetului, precum și a comunicațiilor aeriene rapide, care au apropiat, Într-o măsură neînchipuită Înainte, toate țările Între ele, o unificare tot mai pronunțată a muzicii culte. Muzica cultă europeană despre care vorbim este totodată aceea a Întregii civilizații occidentale.
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne povestească felurite lucruri din acel sătuc uitat de lume de pe malul Siretului. Îmi zicea că pe vremuri era numit Tămăduieni, pentru că sătenii îi adăposteau și tămăduiau pe cei loviți și prădați de hoții din preajma vadului. Într-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în tremur de inimă. Simțeam că se apropie ceasul ursitei, că nimic nu mai poate opri, acum, furtuna pornită să se sfarme asupra țării noastre. Toate semnele arătau că anul în care abia intrasem, va fi anul supremelor încleștări... al neînchipuitelor prăbușiri și al extremelor decizii... De neuitat este ziua aceea de miercuri, de la sfârșitul lui martie, când profesorii n-au mai intrat la clasă... Stăteam în bănci cu mâinile încrucișate la piept și așteptam... Îmi amintesc bine, cum ploaia bătea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]