1,317 matches
-
înțelege și simte altfel, cotropit de beția amorului trăit și „târziu”, și „ilegal”. Rudele și prietenii nu bănuiesc nimic. Care dintre ei l-ar aproba? „Nu vor ști nimic, niciodată!” - conchide Profesorul. Teodora îl aproba, aruncându-i însă o privire neîncrezătoare. Intuiția feminină îi spunea altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă pe neașteptate „chip de om”. Ca în cazul lor... Teodora își continuă gândul: „Și ar mai fi posibil ca tu însuți să te
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să spună că Bărzăunul a provocat cearta de la mlaștină, sau că numai din cauza lui era să se ducă naibii toată expediția, adică să nu mai aibă loc. Voi striga sus și tare, pînă se va convinge și cel din urmă neîncrezător, că nu Bărzăunul a fost vinovatul principal. Și nici Vlad, nici Ilinca, nici Nuțu și nici Virgil. Atunci cine?... Cine?... Tot mai bine-i să facem o prezentare exactă a evenimentelor, în ordinea desfășurării lor și, dacă la sfîrșit va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai ții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa de trist, m-am împotrivit eu. Odată ce ați făcut o descoperire așa de însemnată pentru știință, nu vă puteți retrage din acțiune! Trebuie să continuați. E singura cale ce vă poate reda curajul și veselia! Ehe! a clătinat Bărzăunul neîncrezător capul, zadarnic! De ce zadarnic?... Ce vorbă-i asta? Așa-i, cum spun eu, a ridicat el vocea împletită cu un tremur aparte. Cînd ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu a întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai văzuse până atunci și a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
unele. Viața trebuie trăită acum, nu atunci. „Atunci” ți-a oferit prea multă durere care te împiedică să te bucuri de ce-ți oferă „acum”. - Și ce-mi oferă „acum”? - Iubire și șansa la fericire. - Mă faci să râd. - Mereu neîncrezătoare, mereu suspicioasă. E firesc să alungi fericirea în acest mod. - Cu el firescul devine nefiresc și tot ce e firesc mă strânge într-o nefirească neputință de a plânge. - Mai ești și poetă pe deasupra... - Doar mă joc uneori cu cuvintele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să simtă apăsarea somniferului pe pleoapele sufletului, în timp ce Petrilla, satisfăcută de rolul de fată văduvă, a privit la unul și la altul fără a înțelege nimic, doar simțind că este vorba de viitorul fructului pântecului său. Și acum, sărmanul Carrascal, neîncrezător și făcând abstracție de soția sa, o cheamă pe Petrilla pentru a-i spune: Îți place fasolea, Petrilla? Destul; de ce mă întrebați? Așa, dar încearcă să mănânci cât poți mai mult, ai auzit? Cât de mult poți, dar fără indigestii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
multe ori i-am spus Alexandrei să transmită mesajul nostru În legătură cu realitatea fiecăruia dintre voi. Mai exact, lumea voastră Înconjurătoare repre zintă proiecția stării voastre interioare, este reprezentarea În formă fizică a vibrațiilor voastre subtile. Dacă sunteți pesimiști, dacă sunteți neîncrezători, veți vedea că atrageți tot felul de situații complicate și vă veți confrunta din ce În ce mai mult cu tot soiul de blocaje. Apoi, ceea ce credeați că este stabil În viața voastră Începe să se dărâme. Oamenii pe care contați Încep să iasă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
la războaie civile, la pogromuri sau la asasinate în masă, după cum există și manipulare care a dus la progresul omenirii. A scăpat de manipulare omul societății moderne? Fostul director al unei campanii prezidențiale e convins că nu. Pe măsură ce devenim mai neîncrezători și, la prima vedere, mai greu de manipulat, tehnicile prin care suntem manevrați au devenit și ele mai sofisticate, uneori mai discrete, dar fără a-și fi pierdut eficiența de masă. Reconfortant, pînă la un punct eseul lui Bogdan Teodorescu
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel spus, mizantropi. Așadar, nu atât Moličre, cât, precumpănitor, moraliștii francezi sunt adevărații ascendenți ai lui Caragiale. Dar, dacă autorul Scrisorii pierdute era, prin structură sufletească, scepticul prin excelență, moralistul neîncrezător în virtutea omenească, Lovinescu era, în schimb, convins de evoluția ulterioară normală a societății românești. La 1910, aceasta avea o clasă politică instruită, avea oratori celebri, avea, în fine, politicieni de mare subtilitate care aveau să definitiveze unirea națională. Așadar, nu
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
avem dreptul să ne batem joc de ceilalți care, deși sunt mai puternici, mai bogați, mai bine organizați decît noi, nu reușesc să ne distrugă. De altfel, conștiința propriei noastre inteligențe inventatoare de curse și de ingenioase arme ne face neîncrezători, sceptici și cu desăvârșire lipsiți de naivitate. "Românul nu e candid niciodată, scrie Ralea, (...) are spirit critic, luciditate, bun simț, mefiență, scepticism" și tot el vorbește de adaptabilitatea românească pendulând între scepticism și grandomanie. Din această pendulare s-a născut
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
social, ca și Dostoievski, care n-avea cu ce să-și plătească... Și cu toate astea, micul burghez sau industriașul sau medicul, care sînt oameni cu mare morgă, sînt fascinați de chestia asta. Ce se întîmplă, de fapt? Lectorul e neîncrezător. Lectorul deschide o carte, domnul Gică Popescu, medic sau arhitect, deschide o carte și spune: "Să vedem ce prostii a mai scris ăsta? Ce-s prostiile astea, ce-s minciunile astea?" Și citește o jumate de pagină, în care un
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Montaigne. Celebrul întemeietor al eseului "era un epicureu în sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică și filosofică, acest aparent sceptic e unul din cei
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
dreptul să-l lipsești pe om de o șansă, oricât de mică ar fi ea... Și invers, catastrofală pentru om, pentru cultură, politică, societate, ce vrei, este cealaltă poziție posibilă - ești atent?... mă urmărești?... - numită prezumția de vinovăție, tipică autocrației neîncrezătoare, în care prima reacție e de suspiciune... Asta am vrut eu să zic despre imaginație, și nu m-ai înțeles, de fapt nici nu mă exprimasem clar... Păcatul originar devenit politică de stat! exclamă Brummer, făcând o pauză, el însuși
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
de făcut decât să se si-nucidă. Dar nu avem aici toată motivația eșecului. De la suspiciune la culpabilitate nu e decât un pas și Chiril Merișor știe că poate fi foarte ușor făcut. Are un sentiment de alarmă în timpul interogatoriului, urmărit neîncrezător de privirile anchetatorului: "Azi nu mă privești în ochi, băiete, nu-mi place, ceva, în capul tău, sunt sigur că urzești tu!"... Cel mai greu de luptat era să lupți cu această suspiciune ce părea adusă de vânturi înalte asemenea
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie asemenea spectacol, a mârâit Portocala privind neîncrezătoare spre lacul care acum era liniștit și pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă au fost
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
față de "revoluția tehnico-științifică", atașamentul față de vechile meserii și practici, receptivitatea la neoprotestantism, sărăcia constituie trăsăturile sale izbitoare. O observație a autorului, nu fără pigmentul polemic al "actualizării": "Epifania în locul atopic al Căjvănii m-a ajutat s-ajung, de mic, un neîncrezător în superstițiile înrădăcinării, să transhumez oleacă și, între Ulisele la Itaca întorcătoriu și Avram de Canaan necunoscut căutătoriu, să dau preferință ultimului, ceea ce-mi atrăgea (...) respingerea eseului ŤPitagora, sclavul lui Zalmoxis?ť de către Săndel Călinescu, la Dialog, pe motiv
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
În realitate, niciodată cuvântul nu biruie sabia, deși ne place să ne amăgim cu această veche iluzie. Sau poate că sabia, la urma urmelor, ar birui-o, dar mitraliera, tunul și ecrazita în nici un caz" (20). De aceea Sebastian surâde neîncrezător la moțiunea propusă de P.E.N. Clubul francez, prin care se cere influența scriitorilor față de iminența războiului. E o inițiativă inocentă, crede gazetarul nostru, argumentând că puterea politică și industria de război îi rabdă pe intelectuali atât timp cât ei se arată inofensivi
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
căci își închipuie că antologiile îi pot mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-a născut. Trebuie să fim profund neîncrezători în noblețea creației cu ambiții de posteritate. Iar dacă opera e deșertăciune, nu ne rămîne decît să rămînem în context și să scriem dinlăuntrul lui. Să facem, așadar, gazetărie de întîmpinare. Nu creație intelectuală, ci atitudine reactivă la ce se
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
ani, dumneavoastră? Nu mi-a răspuns. - Douăzeci și cinci? Douăzeci și trei? Treizeci? Douăzeci și unu? Nu spunea nimic, rămânea impasibilă. Am întrebat-o dacă dorea să ieșim în loc să rămânem închiși în acest apartament cu tavan jos. M-a privit cu un aer uimit, neîncrezător. (...) I-am spus că pizzeria probabil se deschisese. Am îndrep-tat-o spre restaurant. Mi se părea câteodată că o trag, când opunea rezistență. Am întrebat-o dacă nu dorea mai bine să ne întoarcem la ea acasă și să mâncăm paste
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
o greșeală a funcționarului de la starea civilă, aceasta ajunge să se numească Sabia în loc de Sabina. Altfel spus, chiar Sabia lui Mihai: "Mai târziu după ce domnișoara și-a luat rămas-bun și cei doi părinți au rămas singuri, se uită amândoi curioși, neîncrezători la foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. - Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. - Zice
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
aș dori să-l chemi la telefon. Se poate? Dar cine este și unde locuiește, cât durează până vine? Care este numărul de telefon? Victor Îi dictă numărul și după ce Sorina formă toate cifrele, aruncă telefonul În furcă, Îl privi neîncrezătoare: Nene Popa, ești sigur că numărul este corect, pentru că acesta-i numărul unui bun prieten al nostru, coleg cu tatăl meu?! Cum să fie fiul mata dacă te numești Popa? Nu mă numesc Popa! Pe fiul meu Îl cheamă Olaru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
păcăliți voi. Să nu credeți că puneți mâna pe mine așa ușor. Nu! Niciodată!” păreau să spună ochii lui. S-a întors scurt, ca o sălbăticiune, spre pârleaz... Costăcheleee! - a strigat cu disperare Măriuca din poartă. Costăchel a întors privirea neîncrezător. „Nu-i adevărat!... E un vis! E o amăgire! Măriuca-i departe... departe... ” A rămas însă pe loc. Cu mâinile atârnându-i grele pe lângă trup, gârbovit și dezorientat, părea trezit dintr-o nălucire... Încet-încet, ochii au început să capete o strălucire
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]