2,174 matches
-
și moral. Cum să susții că principiile sunt "ideile semidocților, singura lor înălțime accesibilă", sau că "pentru oamenii cu principii nu există contexte: sunt legaliști până la nesimțire"? Cum să vezi în comunism "o victorie nemiloasă a principiilor asupra vieții"? Este, neîndoielnic, o confuzie terminologică. Fiindcă nici în cazul semidoctismului individual, nici în cel al comunismului materializat în socialismul real, nu întrezărim măcar umbra vreunui principiu. Ceea ce mediocritățile ori propagandiștii regimului (de multe ori, unii și aceiași...) susțin ca principii constituie, de
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
la o parte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea din convenție (ca și cum acest lucru ar fi posibil, atâta vreme cât acceptăm să citim...). Disciplinele de teoretizare - de la marketing la teoria criticii literare - iau locul convenției în sine (la care neîndoielnic noi, cititorii, vrem să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, Internetul de azi e
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
relatează cum Mântuitorul a picurat lumina în ochii unor orbi ce credeau cu tărie că Hristos putea să-i vindece. La întrebarea pusă de Bunul Mântuitor dacă ei cred că El ar putea face aceasta, orbii au răspuns cu credință neîndoielnică: Da, Doamne. Astfel, Mântuitorul văzând credința lor, le-a răspuns: Fie vouă după credința voastră (Matei 9,29). Aceleași cuvinte le spune tuturor Domnul Hristos și astăzi. Dar în sufletul unora, de multe ori se cuibărește dubitativul dacă și atunci
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
este și de a pătrunde mai înăuntru, unde încă nu a fost. Și ceea ce i se arată lui mereu mai minunat și mai mare, socotește mai prejos de ceea ce urmează, pentru faptul că ceea ce se află în chip necontenit este neîndoielnic mai frumos decât ceea ce a atins înainte. E ceea ce se întâmplă și lui Pavel, care murea în fiecare zi (I Cor. 15, 15), fiindcă mereu trecea la o viață nouă, făcându-se necontenit mort față de ceea ce a trecut și dând
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pentru prima dată în limba română cîte o lucrare de bază. Cei patru filozofi ai Evului Mediu arab sînt: Al-Farabi, Ibn Sina, Ibn Bagga și Ibn Tufayl. Respectînd ordinea, varianta latinizată a numelui lor este: Alfarabius, Avicena, Avempace și Abubacer. Neîndoielnic, urechilor noastre numele lui Avicena ne sună cel mai familiar, ceilalți neavînd pentru majoritea dintre noi privilegiul de a putea să iște, la pronunțarea numelui lor, vreo reprezentare mentală. Însă o asemenea reprezentare ți-o poți face citind traducerile Gretei
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
César Franck etc. Atrage atenția părerea savantului despre muzica creștină, deoarece ea contrazice pe cele superficiale ale timpului ce căutau și limitau obârșiile acestei muzici în cultura antică elină. Breazul plasează originea muzicii creștine în „cântarea psalmilor, a evreilor și neîndoielnic folosind tezaurul melodic al acestora cristalizându-se din acesta în timp „o muzică vocală care se deosebește foarte mult de cea veche grecească și care adaptează textele traduse în grecește și latinește ale Vechiului Testament și acele imitate după ale
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
albastru-albastru și se rezema pe creasta munților. Când aveam 7 ani, m-am mutat cu mama la Arad. Așa că la întrebarea, care mi se mai pune și astăzi, de unde sunt, răspund fără nici o ezitare: din Arad. Copilăria mea a fost neîndoielnic marcată de șederea la bunica din partea tatălui, o femeie de la care am învățat că orice viață este o minune, care prinde rădăcini acolo unde poate prinde. Elevă fiind, mă simțeam atrasă de arhitectură, poate și pentru faptul că aveam aplecare
Agenda2004-8-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282084_a_283413]
-
spune de-a dreptul: „nu cunosc sensul”. Altfel, se știe că, reclamîndu-și drepturile în petiții adresate ierarhiei administrative, institutorul Creangă scria limba mustind de vocabule și de turnuri neologice pe care o folosea mai toată lumea în epocă (3). Este deci neîndoielnic că țărănia groasă a povestitorului era costum de scenă, mască literară aleasă deliberat. Creangă își joacă personajele și, totodată, pe sine însuși ca personaj, cum și celălalt histrion de geniu, Caragiale. Căci, dacă privim dincolo de decorul mediului social și cronologic
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
ceea ce îl predestinează la performanță. Cum se vede, arta lui Creangă începe acolo unde cea a folclorului se oprește. Dacă a fost lungă vreme considerat un scriitor „popular”, eroarea de apreciere se datorează caracterului profund rural al operei sale. Este neîndoielnic că cititorul necultivat n-ar face nici o diferență între el și, să zicem, un Petre Dulfu - povestitor astăzi complet uitat -, și, poate, i l-ar prefera pe al doilea. Căci textul lui Creangă trebuie degustat domol și îndelung, cu papile
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
al concertelor demn de toate elogiile, stagiunea 2003-2004 a Filarmonicii Banatul a fost percepută de covârșitoarea majoritate a melomanilor timișoreni drept una de referință în istoria orchestrei simfonice bănățene, chiar greu de egalat. Apogeul acestui an muzical strălucitor a fost, neîndoielnic, Festivalul Timișoara Muzicală, care i-a adus în prim-plan pe cei mai valoroși dirijori români ai momentului, Cristian Mandeal și Horia Andreescu, muzicieni minunați precum Alexandra Guțu, Marin Cazacu, Florin Croitoru, Ion Ivan Roncea și atâția alții. Unei astfel
Agenda2004-25-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282548_a_283877]
-
„Madrigal“ pe scena Operei l Reprezentație extraordinară de colinde Corul „Madrigal“ este, neîndoielnic, una dintre cele mai înalte expresii ale spiritului românesc recunoscut pe întreg mapamondul. După patru decenii de la începuturile sale și după exact - dar exact! - un an de la trecuta întâlnire cu Timișoara, corul maestrului Marin Constantin îi va răsfăța pe melomani
Agenda2004-49-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283118_a_284447]
-
spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că ficțiune, în cel mai bun caz, nicidecum că critică. Apropierea dintre literatura și reflecția asupra ei datează demult. Rezultate notabile n-a dat însă decît în literatura - Borges, Kundera (L'immortalité), Nabokov - și aproape deloc în critică. Mai
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Pe aceeași direcție cu aprecierile noastre, la București, și la Köln s-a observat faptul potrivit căruia "Corniștilor trebuie să le reproșăm o dispoziție cam labilă", iar flautiștilor - adăugăm noi, - conform audiției radiofonice - o anume derută în lucrarea Ison II. Neîndoielnic, mai multă ordine ar prinde bine în partida suflătorilor. Am mai notat acest lucru. Sunt mentalități ce trebuie îmbunătățite, sunt conduite ce trebuie ameliorate. Contăm prea mult pe eficiența muncii în asalt și inspirația de ultimă oră. Este poate un
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
una a intelectualilor "îngrijorați de manifestări pe care le consideră antisemite și xenofobe" (și se dau câteva nume de astfel de intelectuali) și alta, "opusă", deci antisemită și xenofobă, în care "figurează oameni ca Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas și "neîndoielnic, adevăratul lider al grupului", sau Nicolae Manolescu, director al revistei România literară". Dar, cum spuneam, inițiativa d-lui Reichmann nu este solitară, se înscrie într-un proces. Ne amintim articolele d-lor Michael Shafir, Radu Ioanid, Norman Manea, ale d-nei
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
versuri, Ceasul de rugăciune, romanul Ultima oră, apreciat de Pompiliu Constantinescu, apoi, ca reporter de război, volumele Ard malurile Nistrului, Cu submarinul la asediul Sevastopolului și Am luptat în Crimeea, lucrări care, după 23 august 1944 l-ar fi adus neîndoielnic pe banca acuzaților. De altminteri, la încheierea armistițiului, activa în diplomație, ca atașat cultural și de presă la Zagreb, capitala statului-fantomă al lui Ante Pavelici: "Statul independent croat e foarte nou. Nu a împlinit încă doi ani de existență. A
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul legionar m-a dezgustat de toate". Iar la 22 ianuarie 1941, în timpul rebeliunii, observă: "E neîndoielnic că azi legionarii sînt ca un corp străin în mijlocul neamului, ca un fel de ocupanți fanarioți care nu urmăresc decît îmbogățirea prin orice mijloace, oricît de reprobabile... Mă doare inima de constatările acestea tocmai despre mișcarea care am crezut-o
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
lui Yenghibarian este una radical acorporală ca masa, minimalistă ca semn plastic și monofizita că resort spiritual. Fără a fi abstracte, formele sale sînt un fel de elogiu al vidului, de grafică în eter, și ele conturează în absolut realități neîndoielnice dintr-o lume a esențelor, a propozițiilor încremenite în hieroglifa. Roată, sabia, peștele, silueta umană și orice altă formă care poate fi descifrata în aceste sculpturi sînt, în același timp, concepte plastice și semne elementare într-un posibil repertoriu simbolic
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
cînd se constată inconsecvente la un gînditor de primă mărime. De fapt însă istoricul filosofiei are totdeauna propria să filosofie, încît opinia lui Negulescu este o aspirație iluzorie. Expunînd opera altor filosofi mari, o face din perspectiva propriei filosofii. Dar, neîndoielnic, există primejdia (asemenea unei maladii) a eclectismului filosofiei de catedră, deși, adesea, (cum a fost cazul lui Maiorescu) opțiunea se petrece chiar în alegerea acelor filosofi înfățișați de la catedră. În sfîrșit, apropiat că zona de preocupări este studiul Cultură filosofica
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
se ia în serios, atunci e clar că, deformat, în prealabil, de prea multe cărți bune, un atare lector nu ar avea stofă de redactor de editură, condamnat la asemenea lecturi-pedeapsă. Iar dacă ajunge și mai departe cu cititul, e neîndoielnic că profesia, care l-a deprins să citească meticulos, cu creionul în mină și din scoarță în scoarță, îi va fi, într-un final, fatală. La 10 ani după revoluție, după un deceniu de proliferare a documentalului deseori brut, a
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
Chopin lucrând cu elevii săi asupra unui subiect în care se arătă extrem de pretențios. Școlile de pian au făcut, de atunci, enorme progrese; tehnică de astăzi a absorbit, si cu efortul a generații de compozitori, sumedenie de capacități. Dar este neîndoielnic că Chopin a avut o viziune proprie care devansă epoca. Poziția avantajoasă - acolo desenată - este în același timp grațioasa, ea da privitorului senzația că mâinile flutură fără greutate. M-a însoțit permanent, în seara audiției, spectacolul mâinilor plutitoare ale Elisabethei
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
și am mers chiar dincolo de limitele mele naturale, riscând în roluri precum Elisabeth de Valois sau Desdemona. Am abordat Don Carlos la Covent Garden, în condiții foarte speciale, cu o echipă "ușoară", dar echilibrată. Cât despre Desdemona, ea îmi punea neîndoielnic o problemă, dar nu de ordin vocal. Pur și simplu nu reușeam să înțeleg cum de intuiția ei feminină nu-i îngăduia să-și dea seama că, ori de câte ori pronunța numele lui Cassio, îl înfuria pe Otello. Shakespeare este răspunzător de
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
scriere a eternului candidat german la Nobelul pentru Literatură, Günter Grass. În vara aceasta, Editura Steidl a lansat, cu impresionante eforturi publicitare însoțite de un impetuos ecou critic "avant la lettre", volumul intitulat Mein Jahrhundert a "Secolul meu". Este aproape neîndoielnic că cele 100 de istorioare care alcătuiesc cronică personală a acestui veac nu ar fi atras atît de intens atenția mass-media, daca Günter Grass nu s-ar fi numărat printre puținii scriitori mari în viață ai republicii federale. Fiindcă, dincolo de
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
Concluzia nu e deloc roză: teatrul nu e dezbatere de idei, ci manifestare de energii, și atunci rămîne să te întrebi ce-i de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
bine zis, nu numai în cuvinte, ci și în rostirea/rostuirea lor. De aici și „strânsoarea șaceluiț clește“, care este statul „față către față“. Cititorul nu se află decât virtual „față către față“ cu autorul, în timp ce acesta din urmă are, neîndoielnic, un „chip“, fie el imaginar, căruia i se adresează, îi spune ceva folosind propria spunere. Cititorul, însă, și-o imaginează și își vorbește presupunând spunerea autorului, având totuși propria intonație, propria secvențializare a textului citit, întrucât: „... după cum albăstrelele lui Luchian
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]