128 matches
-
Dar gândul de a-și ține fiul cel vesel și plin de viață, obișnuit acum cu prezența altor copii, închis în casă numai cu amărâtul lui tată și cu amărâtele lui strădanii de a avea grijă de el era de neîndurat. Theo merita mai mult. Și, oricum, gestul de a-l retrage de la Chicklets ar fi simbolizat ruperea ultimei legături cu vechea și fericita lor viață împreună. Iar Hugo nu se simțea capabil să facă asta. Bărbatul a coborât la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont: politica externă. Ele trăiesc sub presiunea unei amenințări continue și gustă libertatea sub teroare. Ele ori nu pot, ori nu vor să fie tari. Și de aceea, istoria este neîndurată cu ele, prin dreptul celui mai tare de a le îngenunchea și umili. Neamurile slabe n-au destin; de aceea, viața lor este o cădere inevitabilă, care nu inspiră nici un fel de regret. Războaiele pe care le pierd sânt în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pot fi atrași de o dogmă care le pune la dispoziție un set de valori prestabilit și un loc sigur în univers. O modalitate de a înlătura deficitul de scop este abandonarea societății deschise. Dacă libertatea devine o povară de neîndurat, societatea închisă poate părea o cale de salvare. Modul de gândire dogmatic Am văzut că modul de gândire critic atribuie povara de a decide ce e bine sau rău, adevărat sau fals direct pe umerii individului. Dată fiind înțelegerea sa
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Neaga și Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura IBMBOR, București, 2007, p. 293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
viclenia, rumegarea continuă a preocupațiilor mici de curte cari răsar nemijlocit după planuri de cuceriri și afaceri de stat. Aceste contraste îl fac tragic, fac din el o natură problematică, dar impuitoare prin mărimea patimelor ei. Astfel e rece și neîndurat ca un tiran neîncrezător și prepuielnic, gelos, ambițios, vecinic calculând, având asupra tuturora iubirea pentru viitorul Rusiei și ură neîmpăcată pentru oricine se opune intențiilor lui. Figurile cari încadrează acest tip sunt asemenea frumos și curat desemnate; astfel Caterina, principele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mișcări ale gestului, a mînilor chiar, totul era studiat în amănunțime. Am admirat într-adevăr acele tonuri cu care d-sa colora tranziția dintr-un afect la altul. Acuma mușchii feței se dispuneau într-un gest de o rece și neîndurată viclenie, ochii pândeau și musculatura gurii arăta un ușor tremur de nerăbdare; acum aceeași fizionomie arăta hotărârea, cruzimea, furia. Tot astfel a fost și vorba. De la vehemență până la tonul cam răgușit al patimei ascunse, scara întreagă de tonuri a fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Prof. Maria Hetco, după textul latin publicat în colecția Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena 1897-1902, în PSB, vol. 52, Editura I.B.M.B.O.R., București, 2007, p. 293. footnote>”. Ei au luptat pentru adevăr cu putere, rezistând silniciei aprige și de neîndurat a diavolului cu atâta statornicie și cu atât curaj „ca și cum ar fi luptat în trupuri de piatră și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
a gâtului cu ocazia proximei curse de raliu. Insă pentru onor-președintele cotrocenist, Crin Antonescu e de-a dreptul enervant. De ce? Fiindcă își vopsește părul! Și mai are și ochi albaștri, pe deasupra. Se mai și trezește târziu dimineața. Asta este de neîndurat pentru o politică dinamică, precum e cea dâmbovițeană! Alt cuplu rău: Hortefeux-Maiziere. Veți obiecta poate că ăștia nu sunt de-i noștri, dar ce are a face? Brice Hortefeux și Thomas de Maiziere, consideră făuritorul ghidului de cupluri, că trebuie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sentimente care nu-i aduc decât frământări și un necontenit zbucium de-a lungul întregii sale existențe, omul tânjește să ajungă „pe celălalt mal”, pe un tărâm de unde au dispărut definitiv și nașterile, și morțile, și tensiunile, și durerea de neîndurat a separării de cei dragi. Dar același no rostește și adevărul profund omenesc al inacceptabilei despărțiri, adevăr regăsit atât în Hamlet, cât și în tragedia greacă. De la o piesă no „cu fantome” la una „din lumea reală”, motivul acestei inevitabile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui rămâne obscur, încâlcit, uneori indescifrabil. Căci, după cum recunoaște el însuși, nu îi este deloc ușor să grăiască limpede, când chiar și cel mai neînsemnat cuvânt ce-ar zugrăvi tragica-i experiență - a suferinței și a morții - ar fi de neîndurat pentru sufletul omenesc. Și apoi, ce sunt toate acele păcate de neiertat pe care le-ar fi făptuit și pe care evită să le numească? Astfel, întâlnirea cu spectrul are nu numai forța revelării unui adevăr, dezvăluit la ceas de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
le-a fost dat". Moartea lui Ghiță sugerează că nimeni nu e mai presus de lege. Caracterizarea lui Lică Sămădăul Lică Sămădăul, personaj secundar negativ, este un spirit malefic care exercită fascinație asupra celorlalte: "...e mai ales om aspru și neîndurat care știe toate înfundăturile, cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi". Lică e un fel de stăpân absolut, peste locurile de la Moara cu noroc: "Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe drum, cine trece pe-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de pe scară, încremenit în locul în care-l lăsaseră, se uită după ei cum coboară spre oraș. Janine mergea fără să vadă nimic, apăsată dintr-o dată de o nesfârșită oboseală, târându-și trupul a cărui povară i se părea acum de neîndurat. Exaltarea o părăsise. Se simțea prea mare, prea greoaie, prea albă pentru împărăția în care pătrunsese. Un copil, o fată tânără, bărbatul cu trup uscățiv, șacalul cu mers furișat erau singurele ființe în stare să umble cu pași ușori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai scadă, pietrele nu mai vibrează, acum pot să ies din adăpost și să privesc deșertul cum se acoperă treptat cu galben și portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări de aripi argintate, cântând imnuri de slavă, care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de desen, pe care se răsfăța tot spectrul solar. Litere mari de-o șchioapă, frumos aduse din condei, înveseleau casa, vopsite în diverse culori, ce-ți luau ochii, ca un stol de păsări din Paradis... Ziua întreagă, cercetând lacom și neîndurat, chestiona pe docilul său pacient, care se complăcea acum în acest joc bizar pe care poate îl născocise fantezia sa de poet. Gruber uitase de toate, nu-și mai aducea aminte nici că e profesor de geografie, nici de teoriile
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult!“ îi spunea fostul hăitaș moșierului, când pornea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de tutun. O sorbea din ochi și râdea din toată fața lui, când fata îl prindea în brațele ei lungi și surprinzător de vânjoase... Cât de mult își iubea Anton pădurarul fata, cât de mult!... Și, așa, zilele, săptămânile... treceau neîndurate... A trecut mai puțin de un an și, s-a învățat numai cu tătaica și bunicul... și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
În pragul casei alături de dna Anderson și urmărindu-l pe Burgess cum se Îndepărtează coborând strada pavată Împreună cu dl James, se gândi pe neașteptate că s-ar putea să nu Îl mai vadă niciodată și gândul i se păru de neîndurat. În clipa aceea, Burgess se Întoarse și le făcu vesel cu mâna, iar Minnie Îi răspunse la gest, dar izbucni În lacrimi și nu se opri din plâns tot restul zilei, obligând-o pe dna Anderson să Îi poruncească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și pe grăjdarul necredincios. Tripla odisee Începuse chiar la graniță: a prințesei, În căutarea pâinii de toate zilele; a lui Goliadkin, În căutarea prințesei, pentru a-i Înapoia diamantul; a bandei de hoți internaționali, care căutau diamantul furat, În căutarea neîndurată a lui Goliadkin. În minele Africii de Sud, În laboratoarele Braziliei și În bazarurile Boliviei, Goliadkin cunoscuse toate mizeriile aventurii și sărăciei; dar niciodată nu-i trecuse prin minte să vândă diamantul, În care se Întrupau propriile-i remușcări și speranțe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primari, notari, advocați, profesori de universitate, academii etc. etc., toate plătite cu bani în numărătoare. Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât și a breslașilor, o despoiare mai neîndurată a țăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoț și meserii în mâni străine. Am admis legiuiri străine? Ei bine, nu le-am admis pentru român, cu trebuințele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
purtăm și unul altuia trupurile mâncăm prin feluri de lăcomii și prin nedireaptă voința noastră. Deci, cum sîntem vrednici a lua facerile de bine ale Tale? Că Tu ești dirept, noi nedirepți; Tu iubești, noi vrăjmășuim; Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitori! Ce împărtășire avem cu tine, ca să ne și împărtășim bunătăților Tale? Mărturisim direptatea Ta; cunoaștem judecata cea de istov a noastră; propovăduim facerile Tale de bine; a mii de morți sîntem vinovați; iată, sub
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
elementului ei național. Trist este pentru acea nație când, netrăgând nici un folos din {EminescuOpX 127} nebuneștile ei jertfe, nu poate barem să-și mănție neatinsă întregimea pământului strămoșesc și, deși biruitoare, este silită a ceda trei ținuturi unui puternic și neîndurat aliat și trebuie umilită să se supuie poruncei dinafară întru reorganizarea ei dinlăuntru. Trist este când o așa nație, după atâtea nefericiri de care în nici un chip nu este răspunzătoare nu știe a cere socoteală sumară guvernului smintit ce a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestui partid pus la index și care nu pierde nimic din superba sa mândrie, partid ce amestecă amenințările cu blestemele și în cari un tribunal, avîndu-și scaunul în întuneric și arogîndu-și cu toate astea drepturile unui judecător suprem, rostește hotărâri neîndurate atât contra unor clase întregi ale societății, cât și contra unor indivizi izolați, citind zic acele profesii de credință e natural că funcționarul public cât și burgezul nu se simt tocmai în apele lor și se-ntreabă ce trebuie să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]