120 matches
-
false. Iar adevărul și falsitatea nu sînt categorii psihologice, ci logice, tot așa cum binele sau răul nu intră sub jurisdicția psihologiei, ci a moralei. A încălca autonomia logicii pe motiv că gîndurile umane sînt realități psihologice înseamnă a săvîrși un neîngăduit act de ingerință într-un domeniu asupra căruia psihologii nu pot avea autoritate. Așa cum psihologia este o fizică a gîndirii, logica este o etică a ei. Ea caută să introducă reguli care să asigure obținerea adevărului și recunoașterea lui. Și
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea unei limbi vii, actuale și proaspete, privirea cititorului străbătînd cu plăcere curgerea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
periferie separată - Fabricul. Să spunem însă că fabrica turcească n-avea un rost pașnic. Nu se plămădeau aici cărămizi pentru locuințe, nu dospea aluatul pentru pâine și nici în curtea sa nu se-ngrămădeau butoaiele cu bere sau cu vin, neîngăduite de Coran sub strașnică pedeapsă. Era „fabrica suverană otomană pentru praf de pușcă“, condusă din 1684 de Aga Daud, străbunul directorilor de fabrici din Timișoara. Un praf de pușcă ce, produs aici, avea să fie folosit de tunurile turcești în
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
întotdeauna în aportul său la cultura țării noastre descoperea a fi un simplu și trist element de propagandă a unui regim față de care nu o dată, în trecut, își exprimase dezamăgirea și dezaprobarea. Tudor Vianu ȘTIA că a întreprins un fapt neîngăduit de propria sa conștiință. Chiar dacă nu trecuse de partea „oficială" a stăpînirii comuniste din proprie inițiativă, ci din constrîngere, după ce fusese dat afară din Universitate și i se ceruseră „concesii" - Vianu ȘTIA că locul lui nu era alături de Putere. 15
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
de lucruri se pot spune acum în documente sau în cărți ale unor oameni care trăiseră ei înșiși sub teroare, care scriseseră chiar în epocă, pe ascuns, despre ce se întâmpla atunci, iar acum își scoteau mărturiile la lumină . De neîngăduit fuseseră, până în decembrie 1989, versiunile neoficializate asupra istoriei, asupra unor personalități sau ale altora, asupra rolului pe care îl jucaseră unii sau alții în împrejurări decisive. Istoria s-a scris multă vreme, știm bine, din perspectiva celor care girau scrierea
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
moșier sărăcit din Tohani-Buzău, iar scandalul, asemănător celui declanșat cinci ani mai tîrziu în Anglia de către Eduard al VIII-lea și d-na Simpson, s-a sfîrșit cu exilarea definitivă a prințului. Agitația produsă în mediile politice de această căsătorie neîngăduita e urmărită de prof. Gaița în memoriile lui Argetoianu, Gafencu și Mihail Manoilescu, iar destinul prințului Nicolae ne e descris pînă la moartea sa, în 1977. Un personaj românesc al acestor revelații din arhive e și soacra prințului care, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18174_a_19499]
-
va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali versați, pentru care scrisul epistolelor făcea parte din deprinderile curente ale vieții. Și amîndoi vor scrie doct și protocolar, ca niște ființe cărora vîrsta le interzicea tresăriri neîngăduite. Iar dacă în prima parte a corespondenței rolul principal îl joacă Heidegger, și asta chiar și numai pentru faptul că de la el s-au păstrat cele mai multe scrisori din această perioadă, în schimb, după război, Hannah Arendt devine vioara întîi. Îi
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
iar nu opera creatorului"), nu putem a nu-i remarca insuficiențele: carența de dramatism lăuntric, de încordare vizionară, mascată de redundanță, de trucuri filosofante ori pseudohermetice, confuzia asociată cu procedeele unui simulacru naiv de abisalitate, care se răsfață pe spații neîngăduit de largi. Stăruie în discursul său aerul echivoc al unui iluzionism, alura dibace a unei prestigiditații. Ion Caraion i-a sesizat cu perspicacitate deficitul de substanță, înlocuită prin artificiu (frecvent prin jocuri de artificii). În amplă proporție, turmentat de glorie
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
în scrisul lui Yourcenar, și chiar și acolo unde se poate vorbi de o tresărire afectivă, ea este împinsă pînă la grația pudică și neostentativă a unor mărturisiri evazive. Cu Yourcenar, pudoarea aluzivă, ca formă ocolită de a insinua nuanțe neîngăduite, devine procedeu curent de exprimare, iar arta de a sugera fără a descrie devine metoda ei de predilecție. Yourcenar filtrează viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul. Dacă însă au și suferit oarecare munci, totuși a pierit lauda lor, căci s au prăpădit pentru niște pricini urâcioase, unii pentru că vorbeau ascultătorilor de cele neîngăduite, alții fiindcă erau prinși în fapte necinstite, și alții iarăși, nefiind vreo pricină binecuvântată, se predau singuri în zadar și fără scop. Nu însă tot așa și printre noi. Pentru aceea toate ale acelora au tăcut, pe când ale noastre înfloresc
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3. Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia Neamurilor, și ați trăit în desfrînări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite. 4. De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrîu, și vă batjocoresc. 5. Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții. 6. Căci tocmai în vederea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
Imagistica bordelului, imaginea, perspectiva din La țigănci amintește de templul Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu se face prin grădină, grădina sau livada Corei-Persephonei, locul răpirii ei de Pluto
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ca monument pe aceeași Listă UNESCO, și, sub ochii îngroziți ai locuitorilor, au purces la demolarea a cincisprezece moschei venerate de secole de un cult considerat idolatru de către acești nebuni ignoranți, care strigau: „Dumnezeu e unic. Totul aici e haram (neîngăduit). Adevărații musulmani suntem noi. UNESCO, asta ce mai e?” Că nu aveau idee de UNESCO, treacă-meargă, dar nu aveau idee că tradiția musulmană urcă la Tombuctu cu mult înainte de secolul XV, când orașul ajunsese deja la 100.000 de locuitori
Două tragedii culturale: Tombuctu și Alep () [Corola-journal/Journalistic/4239_a_5564]
-
trebui să renunțe la sporul de periclitate al propriilor săi salariați, pe care îi suportă abonații. Pentru că, după știința noastră, în ciuda întâmplărilor dramatice în care a fost implicată, nu a înregistrat nici un accident. Pe de altă parte, oricâte lucruri de neîngăduit au făcut minerii și mai ales liderul lor Miron Cosma (pe care aceeași televiziune l-a transformat mai întâi într-un fel de erou salvator, iar apoi în unul de cinema), asta nu trebuie să ne facă să uităm că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu nivelul conștiinței sale. Ura. O ură completă, intensă și acaparatoare, împotriva acelui trăgător invizibil. Rece și calculat, începe să caută cea mai potrivită cale pentru răzbunare, chiar dacă știe că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit mie ca oricărui muritor... Omul a încercat dintotdeauna să înțeleagă cauzele fenomenelor naturale. Iartă-mi, Doamne, nechibzuita cutezanță... Recunosc că am săvârșit o impietate... Abia, acum, la sfârșit, mi-am dat seama cât de nesăbuit am fost... Iartă-mă, Doamne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
României potențiale, așa cum exista ea în conștiința tuturora. Acțiunea izolată ar fi fost ineficientă. Ceea ce e regretabil - și aici e viciul de bază al României - este că provinciile noastre, atâta vreme, n-au căutat o acțiune convergentă și au amânat neîngăduit România. Totul, în trecutul românesc, s-a făcut anonim. În zadar încerci să descoperi o realitate vie după acel nimeni care ne ascunde pe toți. Am fost anonimi în anonimat. Așa sânt toate stările preculturale, așa este orice subistorie. Cultura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Trebuia, de aceea, să arătăm că suntem comuniști, să luptăm, să ne zbatem, pentru ca aceste lumini să nu fie nici măcar temporar veștejite, nici de către alții, nici de către noi și nici mai ales de către el personal. Atitudinea noastră a fost deci neîngăduit de pasivă. Este cunoscut faptul că fostul nostru redactor-șef a trăit momente de mare dificultate, în ultimul timp se însingurase, traversa, evident, o perioadă de criză ce se poate ivi în viața fiecărui om, dacă nu este ajutat. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am început pe ascuns munca de propovăduire în timp ce îngrijeam bolnavi împreună cu alți doi confrați. Creștinii japonezi care stăteau ascunși au început astfel să ia legătura cu mine și acestea au fost primele mele fapte de propovăduire, dar prin această îndeletnicire neîngăduită și tainică nu aveam cum să-mi împlinesc visurile. În minte îmi apărea mereu chipul bătrânului așezat pe un scaun de catifea într-o încăpere din adâncul castelului și dornic de negoț cu Nueva España. Acum n-o să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piatră lucie ca oglinda. A fost mare tămbălău în Cetatea noastră în toată noaptea aceea... Iar pe furnica-hoață Marea Farmazoană a exclus-o din Ordinul înaripatelor fără aripi, fiindcă încălcase știuta Lege ca, niciodată, să nu apeleze la ceea ce era neîngăduit: la vulgarul Miracol! Seara, la sindrofia solemnă, greierele-viorist, căruia îi plăcuse de tânăra furnică, atât de simplă în felul ei de a raționa (c'est un roseau pensant! medită el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să scriem habar nu aveam. Încă nu ni se făcuse Lumea și capul nostru era moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimeni nu-ți este recunoscător pentru el. CAPITOLUL IX DESPRE PRINCIPATUL CIVIL Dar, trecând acum la cealaltă parte a analizei noastre, și anume când un cetățean devine principe peste propria lui țară nu prin crimă sau prin alt act de neîngăduită violență, ci prin favoarea de care se bucură din partea concetățenilor săi, iar stăpânirea lui poate fi numită principat civil (pe acesta putând să-l dobândești fără să ai nevoie de însușiri desăvârșite, ori de o soartă deosebit de norocoasă, ci, mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la timp seama de asta, ca să facă prostia de a mă denunța că o sărutasem pe scări, fără voia ei. Și totuși mai era ceva în dezavantajul ei. Tăcând, devenea, vrând, nevrând, complicea mea. Amândoi aveam cunoștință de o faptă neîngăduită și tăceam, ascunzînd-o. Această complicitate ne apropia mai mult decât ar fi făcut-o lucrurile pe față. Dețineam un secret și împreună trebuia să-l păzim cu grijă. În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca toate, reunite, Să-și capete-nțelesuri cuvenite. Dar când în propoziție s-au așezat, Cu surprindere au constatat Că virgula, cu tupeu, s-a strecurat Între subiect și predicat. Bine, dar unde s-a mai pomenit Asemenea fapt, de neîngăduit? A protestat, cu glas dogit, Un semn de întrebare cocârjit. Întâmplarea n-a rămas fără urmare Căci, după o ortografică judecare, Virgulei i s-a dictat eliminare De către imperativul semn de exclamare (!) Asemeni virgulei, care la loc nepotrivit s-a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]