2,506 matches
-
existență, ca pe un fel de bonus fără să știe pentru ce fapte bune, dar eu i-am spus atunci, când încă ne mai puteam întâlni, când suferința fizică nu-l făcuse încă prizonierul casei sale, că-i o foarte neînsemnată răsplată pentru bunătatea și generozitatea ce i-au însoțit pașii în lunga aventură pe drumul cunoașterii vicisitudinilor pământești. Alexandru Vona venea dintr-o veche familie de nobili spanioli, a căror existență se pierdea undeva departe în negura evului mediu. Mi-
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
fi auzit de Arghezi, Ion Barbu, Blaga, Bacovia... Reprezenta pentru mine un summum al poeziei muzicale și o bună bucată de vreme versurile sale - melodios ușor săltărețe - mi-au încântat auzul, fără să-mi nască în cuget nici cea mai neînsemnată problemă. în conștiința mea avea să-l detroneze destul de curând Tudor Arghezi, dar Minulescu a continuat, asemenea unei plăcute muzici ușoare, să mă amuze și să mă legene în cadențele ei de o îmbietoare, tandră, ritmicitate. în slăbiciunea mea pentru
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
al înscenării poetice, liantul care favorizează agregarea stărilor de spirit și a trăirilor evocate. Trecut, de Eugen Simion, în categoria poeților fanteziști și ironici, Emil Brumaru apelează, și în volumul Cântece naive, la o tematică așa-zicând minoră, cu obiecte neînsemnate, cu figuri banale, fără anvergură ontică ori etică. Făcând un fel de genealogie a "cântecelor naive", N. Manolescu observă că "savuroase, pline de grație, rămân însă tot Cântecele naive, în care, copilărindu-se cu bună știință, poetul evocă un univers
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un simplu gest... fiindcă, dincolo de farsa de zi cu zi e aproape o palpabilă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
nesilit de nimeni că în timpul îndelungatei și mizerabilei lui vieți omorîse și mîncase personal, în cel mai mare secret (s.n.) șaizeci de călugări și cîțiva copilași laici, vreo șase în total, nu mai mult (s.n.), cu alte cuvinte un număr neînsemnat în comparație cu numărul de fețe bisericești devorate.” L-a citit oare Lebedev pe Swift? Se pare că da! Ca să nu mai vorbesc de eterna Nastasia Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
mereu pentru „avansuri”) că lucrează îndârjit: „Mult m-am chinuit eu cu cartea asta (dealtfel cu toate am cam pățit așa) dar am în schimb credința, lăsând la o parte orice modestie, că nu va fi tocmai dintre cele mai neînsemnate romane ale anului, ci ale timpului nostru. Să nu spui însă asta nimănui, să nu-mi aprind paie-n cap cu confrații.” Așa cum precizează atotștiutorul Niculae Gheran, la acea dată, când îi scrie editorului Emil Ocneanu (13 dec. 1936), Rebreanu
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
află că... „misiunea nu mai avea obiect". Și rămîne la Stockholm, pe lîngă însărcinatul cu afaceri al Legației, Gheorghe Duca (și acesta și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
era divizată. Se făcea propagandă pentru ambele cauze. Adevărații patrioți strîngeau relațiile cu Franța și Rusia solicitîndu-le, în vederea alianței, ajutorul în tehnică de război. Disputat și tergiversat, acest ajutor sosea intempestiv, după ocoluri costisitoare care-l făceau încă și mult neînsemnat. Pe de altă parte, nu se putea refuza austriecilor și nemților anumite concesii. În primele zile ale încleștării chiar, un tren militar german transportînd marinari în Turcia trecu prin țară. Întîmplarea stîrni proteste și vii reproșuri în gazete. Pricepînd sensul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
să se convingă", descoperirile erau uluitoare, găseam chiar și statui - còpii după antichități situate pe acoperișuri ori pe terase înalte, toate "prevăzute" în desenele ei ce se lungeau ori se lățeau de la o zi la alta. Notam nume de străzi neînsemnate, uitate, de fundături pe care pășeam prima oară... sau, cine știe, în cazul ei, poate "prima oară în această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
îl vor întreba „Doamne, cănd Te-am văzut flamand, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau in temnița și nu Ți-am slujit?”, El le va răspunde: „Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea neînsemnați frați ai Mei, nici Mie nu Mi-ați făcut.” :: The One, aprilie 2014 :: Foto: David Dare Parker / Network Photographers Eu locuiesc în Cluj, am interacționat cu oamenii ăștia, în calitate de medic. Pe groapă trăiesc, alături de hâite de câini și stoluri de
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
adevărat, urmele trecerii noastre nu rămân multă vreme pe nisip și nu se văd decât pentru câteva clipe în apă, dar astăzi mi se pare că abia această ștergere face ca trecerea noastră să pară nu doar ireversibilă, ci și neînsemnată. În prezentul continuu al mării nu e loc pentru trecutul nici unuia dintre noi. La sfârșit de iunie, am petrecut câteva zile pe mica plajă din fața unei foste cherhanale grecești în compania unei cărți minunate, “Staring at the Sun”, a doctorului
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
13 feluri de a fi privită de o mierlă" 1. Te-ai așezat pe cea mai înaltă creangă a vișinului. De acolo m-ai privit prima oară. Aproape din cer. Ochii tăi mă vedeau mică și neînsemnată asemeni unei fragi. 2. Apoi ai început să cobori. Pe o creangă abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile acelea scrise cu firmituri ciudate. Ce gust
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
cu același nume din centrul Capitalei), ctitorie a logofetesei Safta, cumnată a domnitorului C. Brâncoveanu, a dispărut din peisajul Bucureștilor după cutremurul din '77 în urma dispozițiilor exprese ale Elenei Ceaușescu, deși această bijuterie de arhitectură scăpase teafără după seism (o neînsemnată spărtură în zidul unui sân al naosului). A fost, pesemne, prima victimă a furiei demolatoare de biserici a dictatorilor. Într-una din chiliile bătrâne ale sfîntului lăcaș, chilii ce se întindeau în spațiul în care s-au construit ulterior "Arhitectura
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
e totul. Romanul se naște din aceste evocări ale Ioanei, intersectate de scene și momente din existența cotidiană a spitalului psihiatric. Trecutul reînviat de ea este însă unul foarte apropiat, între timpul povestit și timpul povestirii distanța cronologică este aproape neînsemnată. Deși brutal, accidentul (sau pseudo-accidentul) care o aduce la ospiciu nu produce o ruptură în viața Ioanei. Nu separă cele două perioade, ci le unește, iar azilul este o prelungire a lumii din afara lui. Este, în totul, asemenea ei, nu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și neîmplinirile lui. Toți oamenii aparținem aceleiași societăți umane, dar nu toți gândim și ne manifestăm la fel, chiar dacă își poartă fiecare povara greșelilor proprii. E impresionant cât de firească le pare acestora lipsa de omenie. Suntem ființe atat de neînsemnate și nu putem conștientiza cât de lipsiți de importanță suntem pentru imaginea de ansamblu a universului, cât de repede trecatoare ne e viața pe care o călcăm în picioare. La despărțirea de acest om-neom, am ridicat ochii spre seninul cerului
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Aproape drogat. În transă. Tranchilizat? Convertit? Gata! Muzica s-a terminat. Ce-a fost asta? Nu-mi amintesc nimic. Sunetele au trecut prin mine ca și cum nu le-ar fi păsat că trupul meu ar fi putut constitui un cât de neînsemnat obstacol. S-au dus, ca și cum nici n-ar fi fost. Dar au existat ele oare cu adevărat? E atâta liniaritate în noua muzică românească încât îmi vine să cred că suntem structural incapabili să producem și să savurăm o anume
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
din aceste complicități s-ar putea referi, de pildă, la patrimoniul și averile înalților prelați. S-a scris despre sumele enorme plătite pentru promovarea la rangul de episcop sau mitropolit. S-a vorbit despre cvasi-generalizarea sistemului șpăgilor pentru cel mai neînsemnat serviciu ori pentru a obține o poziție călduță în sistem. Nu știu în ce măsură aceste lucruri sunt reale, iar dacă sunt, n-avem cum să le descoperim dimensiunile. Ce se vede cu ochiul liber sunt eforturile lui Teoctist Arăpașu de a
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
după ce s-ar părea că ai terminat, citești și răscitești mesajul - care de la un minut la altul, de la o stare de spirit la alta, ți se pare crucial sau derizoriu, demn de atenția întregii omeniri sau dimpotrivă, stângaci și ridicol, neînsemnat, inutil - și îl închizi, cu un ultim curaj, între copertele unei cărți, și îl arunci în marea de hârtie pe care plutim cu toții". Și nu mai puțin demonică ne apare anxietatea produsă de gândul unei defectuoase recepții. Oare cartea care
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Nicolae Manolescu Stiută multora, publicisticii lui G. Călinescu i s-a acordat o atenție neînsemnată, deși se întinde pe aproape cinci decenii, fără mari întreruperi. Dicționarele literare o amintesc în treacăt, ca de altfel și studiile critice. Edițiile de opere n-o cuprind. Singurele culegeri, datorate lui Geo Șerban și Andrei Rusu, sînt incomplete și
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de viață hiper-erotizate urcă la suprafața narativă tocmai ca expresii ale neadaptării la o realitate ce minimalizează individul și aneantizează elementele de diferență, de specific. În maniere atent
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau țopârlan, dezastrul este același. Sunt ai noști. Cu ei ne lăudam, cu ei defilam. Adevărații ambasadori și consuli sunt mici copii, neînsemnați, pe lângă acești repre zentanți geografici, care au împânzit omenirea, ducând cu ei un mesaj total deformat al țării de origine. Ar fi bine ca cei care le iau apărarea profesioniștilor în arta violurilor și a jafului, să-i găzduiască o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
recunoaște prezența formei arhaice pre a prepoziției pe), precum are șansa de a fi selectat într-un stil mai prețios, mai căutat, care tinde să revalorifice notele de solemnitate ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum: adverbul apare ca un substitut pentru ca înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și absurdă, în măsura în care duce la utilizarea distorsionată a unora
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
o profesie rentabilă, căutată de jurnaliști și televiziuni. Indiferent genul. Chiar dacă este la feminin sau la masculin, țoapa sau țopârlan, dezastrul este același. Sunt ai noști. Cu ei ne lăudam, cu ei defilam. Adevărații ambasadori și consuli sunt mici copii, neînsemnați, pe lângă acești repre zentanți geografici, care au împânzit omenirea, ducând cu ei un mesaj total deformat al țării de origine. Ar fi bine ca cei care le iau apărarea profesioniștilor în arta violurilor și a jafului, să-i găzduiască o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
neașteptate o atare jivină în față, în plină prelegere. Și tot mai des i se năzărea că admiratorii îl privesc cu ochi de pisică. Poate ar fi mai bine, își spunea uneori înainte să doarmă, dacă aș fi cu totul neînsemnat, un lucru care să nu atragă atenția nimănui, nici măcar unei mâțe. Cum ar fi, se gândi deodată, o nestemată, admirată de toți, dar necomestibilă și fără suflet vulnerabil; doar piatră, fără nimic în interior? Dar atunci n-ar fi putut
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
oameni; într-o dimineață limpede de toamnă. Privindu-i, mi-am amintit de Whitman. Ori poate Walt Whitman însuși venea spre noi, cu versul acela adânc și nemuritor pe buze: „Cred că firul de iarbă nu este cu nimic mai neînsemnat decât ziua stelară”. Ei, tinerii aceștia pe care-i privesc acum din amintire, tocmai asta făceau: semănau iarbă. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, sămânța picura în pământul afânat, care o primea cu îmbrățișare. Gestul păstra ceva din ritualul vechilor
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]