128 matches
-
bolnavii de cancer. Sunt făcute de străini, dar și de rude. Mor. Nu mor. Bolnavul devine o “marfă”. Sumele pariate se ridică la 30 de milioane de dolari. Surpriza vine și de la comentatorii români care spun că ei ar dormi neîntorși dacă ar paria pe viața cuiva. Dacă nu-i omoară ei, nu e nicio problemă. În plus, banii circulă. Pariorii își vizitează “subiectele” înainte de a-și arunca banii în joc. Ei merg la spital. Pot pierde sume importante dacă omul
Pariori pe moarte: Ținta: bolnavii de cancer. Ce spun românii by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79995_a_81320]
-
privind doar în sus spre acoperișuri În loc de cer o carte sferică spre care cine să-și întindă mâinile Dacă nu fiii noștri Uite-i cum se trezesc în teroare și se duc să se ghemuiască Suspinând sub mal unde doarme neîntoarsă Maica Tribului
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
trei ori fericiți muritori!!!”. Schimbarea e lucrul cel mai utopic dintre toate. Scepticul Lovinescu, prevăzându-le viață scurtă schițelor după natură ale lui Caragiale, nu se hazarda, totuși, să dea un an, sau măcar un secol, când le va lovi, neîntors, desuetudinea. Mai hotărât, tânărul Caragiale își ia un avânt de două milenii. Două mii de ani de condamnare la Tâmpito-pole. Din care, vai, am ispășit abia vreo sută...
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere deveniseră fluturi cu câinii milogi ai ulițelor am copilărit sub cerul ca un cristal doar albastrul lui cădea fără vuiet cu blândețe în lacuri peste casa cu acoperiș de trestie în care improvizam
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
mi-am spus ce-i cu prostia asta am eu răbdare să le mai citesc odată și mi-am spus așa-i ai dreptate, dar vorba e ce facem noi până la prânz. Așadar, chiar s-a terminat? Dorm bine, aproape neîntors, de la unsprezece la șapte fără un sfert. Mănânc ce-i de mâncat dimineața, parcurg programul de televiziune și teletextul, politică și mai ales sport. Dau ca din întâmplare peste, în reluare, Federer - Nadal. E sâmbătă și se face nouă fără
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
de iubita poetului, cum au crezut unii comentatori, fie că e vorba de îngerul de bronz de pe cavou, cum au crezut alții, expresia tot ininteligibilă rămâne. O rază de lumină aduce raportarea expresiei la aceea, uzuală în românește, a dormi neîntors. Cu alte cuvinte, a dormi profund. Să fi avut Bacovia în vedere moartea ca somn superficial și agitat? Acest înțeles este însă paradoxal în context, dat fiind că plumbul sugerează, din contra, greutatea, apăsarea, imobilismul, nicidecum agitația. Un somn de
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
dormi profund. Să fi avut Bacovia în vedere moartea ca somn superficial și agitat? Acest înțeles este însă paradoxal în context, dat fiind că plumbul sugerează, din contra, greutatea, apăsarea, imobilismul, nicidecum agitația. Un somn de plumb e un somn neîntors. Versul bacovian își păstrează în orice lectură secretul. ? Mai bine zis, în funcție de ce? Ar fi poate nevoie de o școală de lectură asemănătoare celei de creative writing. Cititul se învață și chiar în mai mare măsură decât scrisul literar. Puțini
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere (și nu numai), Constantin Abăluță e unul din poeții cei mai de seamă pe care-i avem în
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
un cititor grijuliu ar fi fost însă aceea referitoare la poziția cel puțin ciudată a corpului iubitei moarte: („amorul meu de plumb”) cum adică „dormea întors”? Și, imediat după asta, se cuvenea raportată inuzuala expresie la aceea uzuală: a dormi neîntors. Indiferent de ce se poate scoate din acest raport (și eu nu vreau să analizez acum versul ori poezia lui Bacovia), el trebuia conștientizat. În loc de asta, versul citat de mine n-a fost pur și simplu văzut. Aceeași orbire, în legătură cu un
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
care o susține. Ceea ce reeducarea prin întemnițare vrea, dar nu reușește - să salveze, să spele -, face, fără să-și propună, poezia. Și fără să-și trădeze, în definitiv, înzestrarea ei caracteristică: organul pentru miracol. Așa cum simte coborârea harului în straturile neîntoarse ale grădinii, prinde și momentul izbăvirii, când celor mai păcătoși dintre păcătoși le surâde șansa frumuseții. Acest instantaneu rămâne, conclusiv, cum rămâne, dintr-o practică nelegiută, doar imaginea ambiguă a unor pietre prețioase, smaralde și rubine. Imaginea sufletului care fuge
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi, doar marii barzi răposați să m-audă.
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
greu de tot au reușit minerii să o calmeze, Idu era legumă, nu putea să articuleze două vorbe, se bălăngănea pe picioare, sprijinit de o parte și alta de ortacii care l-au pus pe pat. Până dimineața, a dormit neîntors, iar sforăitul i se auzea și din apartamentele vecine. A doua zi, nevastă-sa a băgat divorț, de fapt mai de demult aveau neînțelegeri, femeia, frumoasă și cam curviștină, se ținuse pe ascuns când cu unul, când cu altul, Idu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri de plictiseală. Acum el crezuse că ea va deschide. Adunând fluturi aproape de miezul nopții și-a amintit de amprente. Ea plecase demult. El ștergea în continuare urmele despărțirii, cântând presupusul cântec pe
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
pământ. Hrana la amiază a fost cu economie pentru că nu aveam unde aprinde focul, m-am săturat cu harbuji păstrând mămăliguța pentru seară. Ploua fără încetare și seara m-am culcat cu grija în suflet. În cernerea monotonă, am dormit neîntors toată noaptea și până târziu a doua zi, trezindu-mă vesel, știind că azi va veni de la Huși moșul. Întâi m-am uitat la Pruteț, crescuse mult, malurile înverzite în timpul secetei erau acum pe jumătate pline, niciodată nu-l văzusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu pot să gândesc. În perioadele cele mai rele nu pot să țin nimic în mâini și mă cufund în scaun. Asta mi se întâmplă cam o dată, de două ori pe săptămână. În sfârșit, de curând am început să dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prima oară în viață, îmi e dat să simt forța deplină a unei comparații. Acest bărbat, de meserie agent imobiliar și consilier al primăriei din Davenport, zice că a dormit buștean și dinaintea ochilor chiar îmi apare un buștean! Pricep. Neîntors, greu ca un buștean! — Bună dimineața, îmi spune el și acum îmi pică fisa că, la el, cuvântul „dimineață“ se referă anume la orele cuprinse între opt. a.m. și douăsprezece la amiază. Niciodată nu mi-a dat prin minte chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana, noi ne ghiloseam deja în apa iazului... La noapte vei dormi neîntors fiule. Nici visele nu vor putea ajunge la tine. Mâine... Mâine om pune iarăși țara la cale. Ce vrea să însemne asta, părinte? Păi, cu mănăstirea Sfântul Spiridon ne-am cam umplut desagii, dar... Dar? Adică am reușit să vorbim
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și chiar a sarcinii înaintate, nu a încetat să fie atrăgătoare. Și, simțind, ca orice femeie, că este privită, întoarce capul și îl privește și ea pe june. Da, are într-adevăr ochii cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încep să cearnă din sita cenușie a nopții. Satul întreg este inundat de zgomotul ploii, dezlănțuita brusc, că din senin. Timp de câteva clipe, moș Gheorghe pare confuz.... Gândul lui e dus departe, la căpițele din deal, la brazdele încă neîntoarse sau la cele neadunate încă. Începe războiul nervilor, un război cu sine însuși, care îi stârnește panică și groază. Se precipita în gol parcă, apoi se potolește cu greu, de-a lungul patului, după ce a deschis televizorul. În mână apucă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și mi-am belit oleacă burta și palmele... Am luat-o de-a dreptul peste dealuri și, după ce-am luptat din răsputeri cu câinii de la o stână, împărțindu-le șuturi, am ajuns acasă. M-am culcat și-am dormit neîntors o zi jumate... Când m-am trezit, am găsit buletinul, ferfeniță, în adidași. Nu se mai cunoștea nimic din el. COOLTURISME Dacă vrem Minuni în viața noastră Mădălina COCEA Erau vremuri când după meciuri se striga „Hagi președinte“. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de aramă): oricât l-ar strivi strivitorii, el nu mișcă, nu crâcnește - astfel supraviețuiește el, Românul... MINCIUNA BUNĂ Stau În calidor și aștept să plece neamurile de azi. Nu sunt neamuri de-ale noastre, sunt de-ale lor, ale dușilor neîntorși. Azi sunt patru femei și un bărbat: mama și nevasta unuia - dintr-un sat; nevasta și fata altuia - din alta sat; bărbatul, frate al altuia, dintr-un al treilea sat i-a adus pe toți cu căruța. Ca să afle despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cameră cu fața către el, schițând un fel de temenea. Era un hotelier care știa să-și facă meseria. Din păcate trăia într-un loc care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță care să-l ducă la Sarichiojd. Turcul a clătinat din cap, nu că ar fi greu, dar nu vedea ce-ar căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Când am ajuns, după vreo două zile, în satul lui Groșan, am golit ce mai rămăsese în damigeană, înfulecând în același timp tot felul de bunătăți, printre care și nemaipomenitele plăcinte cu varză, apoi m-am culcat și am dormit neîntors 24 de ore. Asta zic și eu documentare! Cotidianul, 8 septembrie 2001 Tineri și bătrâni Mai mult logic decât cronologic - și de ce nu din amândouă punctele de vedere? -, tinerii se propun observației și analizei înaintea bătrânilor. În definitiv, bătrânul, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]