713 matches
-
pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi află Sălaș să locuiască, și un nume. Rainer Maria Rilke și-a trăit, viața ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian Blaga desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influență freudiană) lirica autorului Elegiilor duineze este vădit impregnată de un erotism dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine qua non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la zece ani. Devenise repede eleva favorită a lui Aabid și vocea ei unduia leneș într-o arabă fără greș. Era neîntrecută la desen. De sub degetele ei răsăreau arcade, bolte și un pavilion care, într-o vară, a prins viață în grădina lui Musa, sub ochiul atent al fetei de 12 ani. Isabel la segunda calcula unghiuri, înclinații și raze de cerc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tuturor. Nu e vorba numai de forță și hotărîre pe care Arus le avea din belșug. Bizuindu-te doar pe frica pe care o insufli, nu poți cîrmui o haită de lupi. Arus știa asta și era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îl lăsa descumpănit. Lupino avea dreptate. Pînă nu-și cunoaște istoria, rădăcinile, nici un lup adevărat nu poate crește sănătos, nu se poate bucura de echilibrul maturității, nu închide ochii, la capăt de drum, liniștit. A cîta oară îi descoperea băiatului neîntrecute calități? Iar misiunea lui, de a-l îndemna pe puiandru să plece în lume, să-și caute destinul, devenise, pe neașteptate, incredibil de ușoară. Mă bucur, fiule, că nu mă dezamăgești. Ai dreptate. Pleacă în lume. Caută. Află care ți-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase: cel care înainta cu viteză era acum lupul înțelept, mînat, se pare, de-o chemare miraculoasă, și nu Lupino, cel altădată de neîntrecut. Se străduia să nu lase ca distanța dintre ei să se mărească, dar era tot ce putea face. Și, incredibil!, în felul acesta se apropia iarăși de pădurea cunoscută. O, cum îi mai bătea inima la gîndul că e la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la ce bun să le povestim. Ete așa, ca să văd și eu cât îl țin nervii pe cititorul nostru. Așadar, au trecut ceva ani de când am avut ocazia să asist în persoană la pregătirile precipitate de dinaintea luptei minunatei, bravei și neîntrecutei oștiri a prealuminatului împărat X. Împărat care, uneori, atât era de luminat, că bătea pur și simplu la ochi. Cer iertare citito rului pentru omiterea numelui, nu este un act politic, ci unul cu mult mai firesc, nu mi-l
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
i de spa? îi poetice impresionante -, dar ?i la nivelul expresiei poetice; În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel rela?ia complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel rela?ia complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și ajutat la cules, și au pornit amândoi spre palat ținându-se de după umeri ca doi flăcăi ce vin de la cârciumă. Împăratul rămase cu gura căscată. A doua zi Anul Nou puse o capcană În care căzu chiar iepuroiul cel neîntrecut la alergare. Flăcăul i-a spus că-l eliberează dacă Îl va lăsa să-l Întreacă astăzi, ba i-a propus că-i arată unde se află o grădină cu morcovi. Așa că și de data aceasta Anul Nou reuși să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
La această impresie a contribuit din plin excelenta prestație a ansamblului: orchestra condusă cu mână fermă și tempi repezi bine susținuți de dirijorul Iurie Florea, impresionanta participare a corului (cu o partitură de întindere și substanțialitate) pregătit de admirabilul și neîntrecutul Stelian Olariu. Interpreții care s-au încadrat cât au putut de bine în context au fost, în principal Mariana Colpoș, care a ieșit cu succes din cadrul fach-ului ei de soprană lirică spintă în rolul foarte greu al Leonorei care cere
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
vocația boemă. Când revenea acasă în zori, beat criță și excesiv de politicos, pentru că vinul îl făcea să devină rafinat, Catarina își ascundea mânia în spatele unor priviri blânde, în maniera pe care femeile de ancestralitate arabă o folosesc cu o artă neîntrecută. Ea însăși avea să-mi spună, ani de zile mai târziu, ce mândră era de dominația exercitată asupra bărbatului ei, și-mi recomanda precauție ca să nu mi se întâmple la fel, dacă aș face prostia să mă însor. I-am
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
și expresiile uzate, nepotrivite, lipsite de claritate, contur și acuratețe, la care recurg uneori, sunt soluția salvatoare în asemenea momente dificile. Splendoare Cel ce nu a vibrat admirând un răsărit sau un apus de soare, Nu a cunoscut a Naturii neîntrecută splendoare. Bijutier Bijutieri sunt cei ce fac sau vând giuvaieruri. Scriitorii, realizatori ai unor opere de certă valoare, adevărate bijuterii literare, pot fi incluși în rândul acestora. Creație Creația literară e un domeniu seducător Care nu-i la îndemâna tuturor. Vorbe-fapte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în natură: Dar mai absurd decât mine/ S-a rupt grabnic din tulpine/ Un scaiete bleo cruel/ Și s-a prins de fusta-mi, biata/ Am ieșit râzând cât roata/ lăsând larg deschisă poarta/ Sus la Kafka la Castel". Ceea ce neîntrecutul iscoditor praghez al neantului nu reușise! Regină-sclavă, semenă a Dalilei, dar și bărbat, pe alocuri, om însă întotdeauna, tânjește a-și lua zborul: "Am reușit numai în vis/ Să smulg chiar rime din abis/ Și cerul lins de vite./ Am
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
ceva mult mai simplu: de putința de a te înțelege bine cu ființele cu care s-a întîmplat să fii contemporan. Emoția nu e o condiție a împlinirii sociale, dimpotrivă, cel mai adesea ea poate fi o piedică. Poți fi neîntrecut în arta de a-ți distila sentimentele, trăindu-le nuanță cu nuanță și despicîndu-le fir cu fir, și totodată poți să oferi surpriza ca, ajuns în fața unui om, să dovedești lipsa de fler a unui om complet incult sufletește. Cu
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea viața sau moartea noastră. Aceste două candele au luminat pașii mei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nici o clipă că examenul care se apropia cu fiecare pas, îl trăiau la cea mai înaltă tensiune. * Deși dulcele târg al Ieșilor le oferea o paletă de tentații: numeroase filme cu titluri atractive, spectacole de teatru, de operă, grădina Copoului neîntrecută în frumusețe și parfum..., fetele alungau voit toate aceste ispitiri, chiar și strada cu multitudinea ei de atracții. Nimic nu era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
câte un păhăruț de tărie, ori, cu câte o cănuță de vin. Cine sunt, clienții la care mă refer? Iată-i, doar pe câțiva: un fost mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
caraghioasă. Ca un câine cu oala-n cap. Recunoștea și ea că nu era făcută pentru așa ceva și că trebuia să se fi născut băiat. Zicea că, dacă nu-și va găsi un soț care să fie și un bucătar neîntrecut, ori nu se va mărita, ori va trebui ca acel soț să aibă mulți bani la bășcărău, ca să-și permită să ia masa în fiecare zi, la restaurant. Cu alte cuvinte, eram gata să abandonez cazul, din moment ce praful fusese înlăturat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la ea prostit, neștiind ce să spună. Cu sufletul strâns, femeia îi simțea privirea înfiptă în ceafă dar nu știa cum să-și înfrâneze purtarea aberantă, de prost gust și nici cum să înceapă să anunțe sfârșitul. Ea, cea de neîntrecut, de neînvins, plină de morală și educație, crescută în spiritul dreptății și a fricii față de Dumnezeu, căzuse în cea mai cumplită mocirlă. Cum să-i spună soțului ei că devenise o nerușinată, că se aflau la un capăt de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându-se, fără să se poată dumiri ce se întâmplase cu făptura lui într-un răstimp așa de scurt. Dar soții Alexe nu-i dădeau timp să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sale, cum le mai comenta, cum le mai înflorea! Ori de câte ori îi apărea o femeie în cale, începeau, reflex să-i fileze beculețele. Curtenitor, ca un motan libidinos, cu priviri languroase, el își juca rolul de june prim cu o conștiinciozitate neîntrecută. În realitate, aflat în intimitate cu o femeie, devenea aproape timid, rareori lua inițiativa, făcea cu greu față cerințelor, se lăsa purtat de mitul făurit în jurul propriei sale persoane. Era suficient ca să nu opună rezistență și să se concentreze intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plină, Că-n ea s-au îngropat mereu Ai mei, și-o să mă-ngrop și eu!” Așadar, acest rai este în același timp și un nevăzut și vast cimitir. ,,Ai mei” - subiect exprimat printr-un pronume posesiv - sugerează lungul și neîntrecutul șir de părinți, moși și strămoși, care ,,sau petrecut ca florile și frunzele anotimpurilor”, de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Adverbul ,,mereu” și viitorul popular ,,o să mă-ngrop” dau dimensiuni cosmice acestei realități. Cu toate că este vorba de o veche și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și întreaga ființă e pătrunsă de liniște și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]