945 matches
-
nu se vedea nici țipenie de vietate, ci doar înspăimântătoare tăceri în negura Umbrei. Eu te întrebam: - De cine fugim? Ne vom pierde în labitintul terorii, dacă nu deții cu tine, firul Ariadnei. N-aș dori să fug așa în neștire până la capătul zilelor... - Haide mai repede, să fugim departe, cât mai departe!!! Nu-i vezi cum vin de-a valma, cohorte de demoni evadați din infern? Pandora a deschis cutia și i-a eliberat. Năvălesc printre noi mimetizați și apoi
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
ajută să înțeleagă mai bine subtilul îndemn. Există un singur capitol al vieții care colcăie de apropouri, din punctul lor de vedere: sexul. Acolo, printre rândurile care spun clar „nu mă interesează să fac sex cu tine“, ei citesc în neștire, cu litere fosforescente, de-o șchioapă, „Sunt fierbinte, ia-mă acum!“. Ești femeie și i-ai oferit colegului de birou un covrig? Atunci să nu te miri dacă, data viitoare când o să vă nimeriți singuri în lift, o să... CONTINUAREA AICI
Unde e aluziile mele pe care le-am avut? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18425_a_19750]
-
am lăsat de tot - iarăși din lipsă de timp. Am rămas cu nostalgia muzeelor, cu nevoia contemplării marilor maeștri, bucuria studiului - o bucurie în sine, „albă”, în timp ce mâna a continuat totuși să dea ocol lucrurilor. A desenat pentru ea în neștire și cumva pe furiș, încercând să fure o esență a obiectelor care nu încape în denumirea lor. Poezia din cuvinte nu se vede, în timp ce aceea așternută pe pânză te izbește cu concretețea ei și e ca o durere imediată. Am
Marin Sorescu, pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
chinul in zadar, Dragostea lui i-a rămas o poveste, Umbra slovei din DEX mai este! Nu-l simțim și-i vrem a lui iubire Gratis s-o primim, fără trudire, Preferăm simpla amăgire Ce mintea ne-o repetă-n neștire! " -E vers, utopie , nu-l crede!"... Pandora cutia și-o deschide, Ești vinovatul fără vină, Stihului tău nu-i poți da lumină! Lumină-și primește din gânduri, mii, Ce-ți simt adevărul iubirii, Scrie-ți poemul vieții-n dragoste, Crede
CREDE-N POEMUL TĂU! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383642_a_384971]
-
din vremurile-apuse. Ce ai curajul de-a trăi prin mine Cu toate c-am ideile răpuse. Cuvintele din mine vor să zboare Atunci când întâlnesc a ta privire. Simt că în al tău suflet e răcoare Iar inima se zbate în neștire. În pragul tău mai curg iar amintiri Care se pierd atuncea când mi-e dor. Iar lacrime prea triste în priviri Zâmbesc doar când eu simt al tău fior. Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate c-am
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378313_a_379642]
-
Să strivesc pierdut în mine Negru gând de supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când și sufletul mă doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință de trezire, Decât o viață în culise Mai bine moarte în neștire. Așa gândeam singur aseară Printre pereții din odaie Și nu credeam că pot să doară Cuvinte reci scrise pe-o foaie... Referință Bibliografică: MEA CULPA / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
ce-i spune melodia Ce-o susură-n suspine...să nu întrebi, să crezi! * Să crezi că ploaia varsă, nu apă ci iubire Din ochi ce te veghează tăcuți de dup-un nor Că soarele nu arde doar sărută-n neștire Cu buzele femei ce-a suspinat de dor... * de Gabriela Mimi Boroianu 07.03.2014 ................ * Senin * Lovea tristețea-n tine ca-ntr-un gong Se răzbuna lovind cu-ncrâncenare Doar umbra te-nvelea-n al său sarong Când te sculpta în
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
Vii cu uratul, apoi deschizi ușa celor din bandă. Afară! O apucă de gulerul paltonului și o dădu afară, trântind ușa după ea. Floricica începu să plângă cu sughițuri. -Nu...sunt...hoțoaică...nu...sunt... Pașii o duceau pe trotuare în neștire, biciuită de nemiloasa învinuire. -De ce cred oamenii ăștia cumsecade că sunt hoțoaică? Nu văd că am o crizantemă albă în mână? Și buzunarele pline cu grâu...hâââ! Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură, că auzi în spatele
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se înece cu țipetele...Apoi, nu și-a dat seama ce se întâmplă cu ea. Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-3 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
de grâu" și "Sistem solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu o împărțeam în două, o adunam cu o pădure. (...) Al doilea poem hotărât ratat din Clepsidra (însumând 50
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
cu linii drepte la apropierea umbrei tale, zugrăvind un orizont de trepte ridicate-n calea ta, egale. Cumpănă de anotimp, blocată, de-aș clinti un gest ori o privire frunzele din arbori dintr-o dată s-ar porni să cadă în neștire. Frunzele-n văzduhuri să aștepte, arborii să pară de metale! Lumea-i scrisă doar cu linii drepte la apropierea umbrei tale. Las de-o parte alte poeme demne de atenție, neavând răbdarea de a le prezenta. Iată, totuși, unul din
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
peste o jumătate de an. După Diktatul de la Viena, din august 1940, Rebreanu se simte cu inima sfâșiată: S-a consumat și ciopârțirea Ardealului. Vom merge iar cu pașaport acasă." Aflând vestea la radio în toiul nopții, a plâns în neștire și s-a zvârcolit până dimineața. La 5 septembrie, Carol II abdică, lăsând România mutilată, în haos și fără apărare. Să mă întorc însă la atitudinea lui Rebreanu față de legionari. Ca atâția intelectuali cunoscuți, s-a lăsat și el sedus
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
prost", capabil totuși să fascineze la noi "atâția oameni, și tineri și bătrâni". Lui Rebreanu, care într-o vreme se amăgise, legionarii, după câte crime săvârșiseră, îi apar ca niște "lombrozieni". Când află de "arbitrajul" de la Viena, repet, plânge în neștire, la fel, E. Lovinescu, în plină stradă, ca un copil, când se anunță un moment de reculegere pentru "drama basarabo-bucovineană". Toate acestea și încă altele scot parcă mai bine la lumină esența evenimentelor, le dau un contur, le umanizează, pun
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
chinuri îngrozitoarre. Totul îi juca în fața ochilor, parcă înainta într-un întuneric brăzdat de stele și fulgere și călcând în vată. N-a mai fost în stare să țină drumul și-a pierdut complet noțiunea timpului de când tot umbla în neștire. Când a ajuns în sfârșit la barăci, acolo nu mai era nimeni, toți, cu excepția celor care făceau de gardă, erau la operă. Mama a reușit cumva să se târască până în pat și la lumina unei lămpi a constatat că pantalonii
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă ca o nălucire, Apoi, cu ochii închiși, am împăturit Bilețelul, acum motolit, Am chemat chelnerul și i-am spus Să-l înapoieze celui de sus, Celui care mi l-a trimis” (p. 316). Necesar în ansamblul său
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
iar de urcat, nici atât. În câteva minute, peronul se eliberă. În spatele stației, la două-trei sute de metri, familia din gară se opri în fața unui bloc turn, construit recent. Nu erau singuri, bărbatul așteptat sosise. Copiii, care vorbeau și râdeau în neștire, fără a fi luați în seamă, îl țineau fiecare de câte o mână. Musafirul era un bărbat înalt, plinuț, trecut de prima tinerețe, roșu la față, îmbrăcat într-o haină lungă din piele. Pe cap avea o căciulă de astrahan
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tras-o spre mine. Nebuna râdea în hohote, de ceilalți nici nu-ți mai spun. I-am rupt chiloții și am trântit-o pe masă... Nu știu cât a durat, dar țin minte că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
spuse "pa", fluturînd zîmbind mîna deasupra capului, plecă spre casă, căci tocmai atunci se ivise în poartă maică-sa, întrebînd-o nu prea blînd dacă nu știe cumva unde-s gîștele. Virgil nu mai apucă să spună altceva și porni în neștire spre marginea satului. Ochii îi străluceau de o lumină nefirească... Nu vedea pe nimeni și nimic în jurul său și ultimele raze ale soarelui păreau aduse special de cineva pentru a-i da o înfățișare de om fericit. Aproape că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face să zacă așa În neștire? -Dorul. -Dorul? Ce-i ală dor? E o boală? -E ca o boală. El tânjește după lumea lui. Lumea nemuritorilor! El aici nu poate fi el Însuși.Vrea și el o familie, copii... Aici se plictisește, se stinge ca o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
casa după atâția ani. Casa parcă se uita la el mustrându-l, cu geamurile sparte. Usa se Închidea și se deschidea scârțâind În bătaia vântului.Acoperișul căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin care trebăluia mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una peste alta? Acesta era șopronul În care tata bătea coasa și le punea pe toate În bună rânduială? Aceasta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
au revenit în minte copiii, Camelia. A, din cauza asta! Da, eu aveam o viață plină. Dar tu, am întrebat-o? Nimic important. Am tăcut un timp. Când am întors capul către ea, am observat că plângea. Lacrimile îi curgeau în neștire. Gulerașul alb era umed. M-a cuprins un val de duioșie și inima-mi bătea cu putere. Doar ea îmi dădea stările acelea de bucurie și extaz. Și-a culcat capul pe umărul meu și am stat așa îndelung. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând în neștire pe lângă case vechi și frumoase. Ajunse, din întâmplare, la Tour Eiffel. Se așeză pe o bancă. În jurul lui era zgomot, zumzet. Se vorbeau toate limbile pământului. Se simțea bine aici, în mijlocul oamenilor, mai ales că era și puțin "acasă", amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
concluzia că cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci sub ochi... Parcă era un strigoi! Își făcu cruce, intră la duș, lăsă apa rece să curgă în neștire, se frecă bine cu un prosop aspru, se bărbieri, se îmbrăcă și, urmat de Toni, pregăti pentru amândoi "micul dejun". Țuica babei Floarea încă-i mai umbla prin stomac și se gândea că i-ar fi prins bine niște murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și începu să se roage pentru bunicul de la care moștenise darul de bijutier, pentru părinți, pentru copiii... Se trezi la un moment dat cu amintirea părintelui Gherasim de la Paris și cu spusele lui: "și roag-o să te ierte"! Bolborosi, în neștire, de câteva ori "Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă", își făcu cruce și ieși din biserică, simțind că nu mai are aer. Pentru viitorul "Cooperativei", Petre mai făcu, împreună cu inginerul Pavelescu, drumuri la București aveau nevoie de specialiști în construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frunte/ în sicriu de ulm ca într-o arcă/ Lîngă poarta ultimului munte" (Ce frumoase mîini). Mai peste tot o ușoară ironie e vizibilă în compoziția atentă a pozei, în jovialitatea execuției: "Pentru capul meu a dănțuit/ Fata Irodesei în neștire/ Tăvile de aur s-au topit/ Rostogolind pe caldarîm inel subțire.// Pe talerul de ceară stă acum/ Neînsîngerat ca o icoană/ Capul meu ce a rămas tăiat/ De călău în noaptea diafană.// De atunci nu mai botez fîntîni/ Fata Irodesei
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]