1,056 matches
-
a făcut-o, el care sus din ceruri asupra-ne privește / El știe... Dar poate că el însuși nu știe", traduce Eminescu. Cât de înalt vede aici ochiul transcendental decantarea cauzelor până se ajunge la cea dintâi, la Causa sui...neștiutoare de ea însăși !... Și tot din gândirea hindusă, ochiul din Bhagavad-Gîta vede cea mai înaltă etică a faptei în a o dărui, dar apoi să te desprinzi de ea. "Desparte-te de jertfa ta". Cu un al treilea ochi gânditorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sîngeroase... Pentru asta, Lupino încerca să se poarte mai frumos cu ei, să nu-i deranjeze și, mai presus de toate, să-i înțeleagă și să-i iubească așa cum erau: lupi cu toții mare sau mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl plăcuse de la bun început, din clipa în care-l văzuse, neputincios și năuc, înțepenit în ceața dimineții. Nu regretase nici o clipă decizia luată atunci. Copilul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era iubitul ei? Ce trebuia ea să facă? Întrebări fără nici un răspuns. Simțea că își pierde mințile. La un moment dat, percepu zgomote venind dinspre liziera pădurii. Asta era! Nu putea să creadă că nu luase în calcul varianta asta. Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
imensă, încât simți că "te afunzi ca într-o mare în plină furtună". Doar cel care parcurge cărțile marii culturi sovietice poate pătrunde misterul, "pentru mulți nedezlegat", al felului în care "un simplu muritor poate să devină erou, un țăran neștiutor de carte - poet de frunte și o lume înapoiată - leagănul civilizației veacului al 20-lea" 8. Mirajul mefistofelic pe care se sprijină aserțiunea este evident... Cititorul român înțelegea pentru prima dată cât de indispensabil era pentru sine acest produs. Prin intermediul
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
sunt încastrați într-o analiză politologică a culturii arabo-islamice având claritate de prelegere academică, dar și farmecul istorisirii. Veți afla, de pildă, citind această carte, de unde vine cuvântul ageamiu în limba română (prin turcă, de la colectivul aČam - "nearabi, străini, barbari, neștiutori" -, care era un contrar pentru ˙arab, "arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite de
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
prin definitie imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute că și o amenințare, întrucat într-o tentativă de evadare, există marele risc că cel răpit să fie afectat și rănit. Drept consecință, victima devine hiper-vigilență în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victima, întrucât ar pierde singură relație pozitivă formată - cea cu răpitorul. Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este
Femeia anului despre cazul Alexandra Stan. Ce sindrom ar putea avea vedeta by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72153_a_73478]
-
omul simte cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci te-ai înrudit cu trandafirul" - Trandafirul și clepsidra), necunoscînd încă Răul care nu e o substanță, în gîndirea augustiniană, neștiutor de tribulațiile viitorului ("Nimic nu-ți îngăduia să întrevezi planurile crugului, ce punea vremea la cale" - ibidem), străin de speculațiile ce alterează trăirea, produse de "somnambulii etherului". Cu toate că o vîrstă a absolutului, copilăria sfîrșește prin a fi sfîșiată de amarul
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
trimite cu gândul la o acțiune de purificare, pe când internatul sugerează o stare de claustrare. Dar semnificația ei profundă se desprinde abia din ultimul vers Ne ștergem pe față cu moartea și din asemănarea dintre locuitorii planetei noastre și copiii neștiutori care, într-o veselie neghioabă, se stropesc cu apă în spălătorul comun. Revine aici "moartea în veselie", pe care a expri-ma-t-o și Rilke: "Moartea e mare/ Ai ei suntem când gura zâmbește/ Și când viața în toi ni se pare
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
verde arsă de/ alte primăveri cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și fără părtinire de maluri leagă/ luntrii către aceleași zbateri că nu e loc mai/ singur în ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor de lume și/ alcooluri plecaților în iarna fără zăpezi și/ stele cu ochi încredințîndu-și lumina lor/ rotundă pămîntului nerecunoscător și-adîncă/ liniștea de oameni neștiută celor ce trag la vîsle/dincolo să ducă lumea de deasupra mai departe/ nu știe nimeni
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
existente privește comportamente mai generale ale actorilor. Gherea intră și el în discuția foarte veche după care unul dintre factorii înapoierii societății românești s-ar datora unor trăsături negative ale țăranilor, „firii” acestora: țăranii români sunt leneși, indolenți, bețivi, nesocotiți, neștiutori etc. Rădăcinile unei explicații de acest fel pot fi căutate mult în urmă. Acum 300 de ani (în 1714), D. Cantemir scria în Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani din
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
pericol de moarte pe care doar eu, în nimicnicia-mi naivă, nu-l descifrez. înțelepciunea pietrei piatra aceasta mă privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar că ea, în muțenia ei grăitoare, își conține răspunsul pe care eu nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a sperat, cîndva, Carol I, de pildă. În privința retoricii ca artă a vorbirii, a persuasiunii politice, există capcane în toate tipurile de societăți umane. În miezul dialogului "Gorgias", se precizează că retorica este și arta de a convinge mulțimea, pe neștiutori, astfel încît un retor talentat să aibă mereu control asupra spuselor sale, cuvintele sînt prețioase, pot construi sau, dimpotrivă, pot dărîma lumi, pot manipula cu mare ușurință. Ceea ce am simțit mereu. Un retor trebuie să deosebească totodată binele de rău
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
sînt blamabile. Însă tablouri delicate, de suprarealism la vîrsta coaptă, dau farmec unei cărți de frumoasă remiză cu viața și cu aleanul, oricare ar fi fost intențiile ei. Întîi, un bărbat iubește o femeie. Amintirea ei încearcă s-o cuprindă, neștiutor de toate compensațiile pe care lumea se zbate să i le ofere. Povestea începe cu o șopîrlă, martorul rece al întîlnirii lor fierbinți. De aici, o întreagă teorie a șopîrlei care aruncă discuția despre iubiri și despre însăși fericirea hăt
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
Parcul Ioanid." Implicit, altfel se iubește viața. Cișmigiul conduce detașat la sinucideri, pe cînd în Parcul Ioanid nu se omoară nimeni... Sau "Capșa știe tot, vede tot, hotărăște tot." Dar, în ciuda oracolelor lui intelectuale, administrația bucureșteană e de-a pururi neștiutoare de nimic: "De cele mai multe ori, iarna vine în București noaptea, și prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză. Săptămâna cărții, tradiție bucureșteană din anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
interes și se Întreba cum așa o fată frumoasă și dulce, o colegă excelentă, un om cu suflet bun să-l oprească din drumul său spre a ajunge un bărbat voinic? Se adună și răspunse la Întrebarea fetei, pozând În ... neștiutor: Nu am mai fost așa de aproape de o fată iar tu ești atât de frumoasă! Și dacă acum ești așa de aproape, de ce nu mă strângi În brațe, de ce nu mă săruți, așa colegial, fără să facem nimic rău? Eu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți spun că-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
indicațiile regizorale. Vor fi folosite, potrivit momentului, efecte sonore sau de lumină, fond muzical. *** B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce folosesc? (Omul nu răspunde, nu-i iese ceva, e necăjit.) Spinii, atunci, la ce folosesc? OMUL: Spinii nu folosesc la nimic. Sunt o curată răutate din partea florilor. MICUL PRINȚ: Nu, nu pot să te cred! Florile-s plăpânde. Și neștiutoare. Își fac și ele curaj cum pot... cu câțiva spini... Au și ele dreptul, nu? Și tu crezi că florile... OMUL: Eu nu cred nimic! Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
han, și cu sloboda am să cercetez locul la negustor. Voi să opriți la poarta hanului și așteptați să mă întorc... Bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le șterse cu mâna sa mică și întrebă: De ce plângi, mămică? Am pierdut-o pe mama mea, Răducule scump, pe bunica ta. Hai s-o căutăm, poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu grădinițe de flori la intrare, cu viță de vie urcătoare. Peste tot, verdele, ca o cortină între lumea de afară și cea din interiorul gospodăriilor, asigura liniștea și tihna locatarilor. - Dar casa noastră unde e, dragule? făcu Ina pe neștiutoarea, deși trecuse cândva pe lângă aceasta. Mai ajungem la ea? - Am și ajuns, Ina dragă, asta e! Ina nu se așteptase la o asemenea surpriză. Se afla în fața unei locuințe noi, cu nimic deosebită față de cele rămase pe retină în drumul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sunt în stare să stabilesc unde mă aflu. Nu mi e teamă de ceea ce se va întâmpla cu mine, ci de bieții mei copii pe care îi iubesc nespus, ca o mamă nebună, neavând altă bucurie decât aceste două ființe neștiutoare și nevinovate. Scriindu-ți toate acestea, am senzația că mă despovărez, fie și pentru câteva clipe, de toate cele pe care viața mi le-a pus în cale drept obstacole, aș spune uneori, imposibil de trecut. Nici nu știi cât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un semn oarecare, dacă el a ajuns sau nu să răsfoiască paginile acelea. Suspiciunea ei începea cu dacă... Dacă totuși găsise jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei ploi furioase. Când tocmai își făcea planul cum ar putea să-l descoase, intră pe ușă Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu. Cum așa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]