92 matches
-
conferința de la Atena despre limita viețuitoarelor și despre limita omului. Totuși el citează la un moment dat această propoziție pe care Nietzsche a scris-o în anul 1884: "Der Mensch ist das noch nicht festgestellte Tier." ("Omul este animalul încă neașezat".) Înseamnă că, spre deosebire de alt mod de a fi, omul nu are o limită. Însă această propoziție sună modern. Căci, pentru greci, omul are o limită; ea este destinul. Să lăsăm acum textul lui Heidegger deoparte, pentru a glossa, doar, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pentru un astfel de parteneriat noi nu suntem încă pregătiți. Imaginea șefului macho are succes mediatic. „Feminizarea” deciziei vine ca o consecință a democrațiilor mature, în societăți civilizate. Atitudinea macho este coerentă cu nesiguranța identitară a pubertății, cu o lume neașezată în care, așa cum îmi spunea mai deunăzi Matei Călinescu, normalitatea este o utopie. Revista 22, nr. 131, 12 iunie, 2001 O poveste „banală” și originea ei politică 1. Povestea banală La o școala generală din cartierul Berceni, București, profesoara de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
omului tău să se îmblânzească. Sania se zgudui. Nana Floarea dădu un țipăt. —Stăi puțin, Culi, să văd ce face pruncul. Culi n-auzea. Scutură de frâu, împinse pe Murg cu umărul. Drumul acesta prin locuri frânte și prin zăpezi neașezate îl întărâta și mai mult și era, în același timp, tocmai ceea ce așteptase el. Tocmai asta aștepta, și râdea în sine, amar. Nana Floarea se răsuci în covrul saricei, căutând pruncul, care scâncea subțire; îl strânse iar la sân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de vase murdare, Cine să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
se întrevede o istorie a literaturii române, marca Gheorghe Grigurcu. Mai sunt aceste istorii niște ținte critice posibile și credibile? Cum caracterizați istoriile critice recente, sunt ele niște "împliniri" critice individuale sau sunt niște provocări necesare pentru o literatură încă "neașezată" după perioada comunistă? Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise de un singur autor. Ne aruncăm cu ușurință în direcția unor "noutăți" de dragul "noutății", ca și cum tiparele uzuale, formele experimentate ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
într-o recentă carte, rod al unei munci extraordinare, care poate fi liniștit numită cea mai bună scriere critică despre Eminescu din ultimii ani. De o sută de ani încoace, eminescologia are o problemă de identitate. Terenul său este încă neașezat, liniile de forță nu sunt evidențiate. Să nu uităm că Eminescu a trăit cu doar 120 de ani în urmă, că în interbelic încă erau de găsit contemporani de-ai săi, că interpretări „clasice“ ale operei sale au apărut abia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
împietrit într-o vârstă fără trecere. Apoi fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp, cît și în spațiu. Nu ne aflăm nici în trecutul conservator al tradiției, nici în viitorul progresist al modernității și pendulăm, uneori frenetic, între aceste două orizonturi. Nu ne mai regăsim în solidaritățile comunitare ale țăranilor, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prea bine ca acest „tradiționalism” încărcat de griji și îngrijorare să nu fie legat atît de șomaj, cît de particularitățile societăților post țărănești, adică, în cazul de față, să fie mai degrabă simptomul unei ieșiri încă neconsumate deplin, nedigerate și neașezate din cele mai masive și longevive societăți țărănești din Europa : Polonia și România. Și, de asemenea, că Polonia a pregătit mai din vreme și mai conștiincios această ieșire din „tradiția” societății țărănești decît țara noastră. Ce înseamnă însă „tradițional” în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
n-a vrut ca romanii să trăiască răscumpărați cu aur." (Ut Romani auro redempti non viverenf) (II, 30) " Într-adevăr, acolo unde înțelepciunea și curajul sînt lipsite de forță, trebuie ca destinul să-și arate puterea; iar cum soarta este neașezată și schimbătoare, republicile și statele care stau sub influența ei se schimbă în permanență trecînd prin aceleași încercări, pînă ce, în sfîrșit, se ridică un om atît de îndrăgostit de vechile învățăminte, încît reușește să înlănțuiască destinul și să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În această perioadă, la slavii din regiunea carpato-dunăreană, se constată o neașezare, o lipsă de viață politică și de rânduială, după autorul Strategicon-ului, Mauriciu. Acum, a doua jumătate a secolului al VI-lea, agricultura le era străină slavilor, ca unor "neașezați" ce erau-ei au trebuit s-o învețe de la alții, de la stratul etnic de bază, vechii autohtoni-romanicii. Și dacă mai târziu această populație autohtonă a ajuns să numească cu cuvinte slave acțiuni și unelte pe care ea însăși le-a transmis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deznădejde. Ei reprezintă cu adevărat spiritul acelei revoluții pe care doritorii de putere, veleitarii lumii noastre tind să și-o adjudece azi ca un bun personal. Surzi la reproșul ce vine dinspre mormintele încă atât de proaspete, cu țărâna încă neașezată, ei uită mesajul înalt, de revendicare nonviolentă, propus din capul locului de tineri și admis de toți oamenii de bine. În adevăr, cum să distrugi, altfel decât prin atitudine decisă, dar pașnică, cercul vicios al violenței care naște la rându
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
izvor suprem de autoritate special coercitivă, eliminăm raționalitatea înceată a dreptului obiectiv și general obligator, în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca un semnal de alarmă, ce ne sună în urechi la fel de actual în societatea noastră postrevoluționară, cu totul încă neașezată: "Mai înainte tragedia, de natură publică ori privată, era particularitate rurală; violențele orașului erau îndeobște tarasconade, mai mult ori mai puțin plictisitoare ori amuzante. Acum începe surtucarul a fi sîngeros. Și aici însă noutatea e numai de grad; pornirea simplist
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care îl face să-și împingă propriul copil în miezul tragediei. Stilul lui David Vann e perfect adaptat acestei ambianțe de neliniște, neînțelegere și ruptură, scriitura e simplă, scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îmbrăcați într-atâta podoabă și frămseați și într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie". Înțelesul este clar și la Neculce: "că dela căluitorii dintăi n-am aflat scrisori, că n-au lăsat, ca niște oameni neașezați și mai mult proști și necărturari" (Letopiseți, Predoslovie). Termenul "prost" și-a transformat înțelesul când a început să predomine sensul de carență de cunoștințe, neinstrucție, deci, sărăcie mintală. De altfel, debilul mintal nu era considerat un bolnav, în înțelesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
frămăsețe și Într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie” (Cartea româneascăde Învățătură, Iași, 1643). Înțelesul este clar și la Neculce: „că de la lăcuitorii dintâi n-au aflat scrisori, că n-au lăsat, ca niște oameni neașezați și mai mult proști și necărturari” (Letopiseți, predoslovie). Termenul „prost” și-a transformat Înțelesul când a Început să predomine sensul de carență de cunoștințe, neinstrucție, de sărăcie mintală, i-am zice, astăzi, sociogenă. De altfel, debilul mintal nu era considerat
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
conferința de la Atena despre limita viețuitoarelor și despre limita omului. Totuși el citează la un moment dat această propoziție pe care Nietzsche a scris-o în anul 1884: „Der Mensch ist das noch nicht festgestellte Tier.“ („Omul este animalul încă neașezat.“) Înseamnă că, spre deosebire de alt mod de a fi, omul nu are o limită. Însă această propoziție sună modern. Căci, pentru greci, omul are o limită; ea este destinul. Să lăsăm acum textul lui Heidegger deoparte, pentru a glossa, doar, în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]