460 matches
-
din cauza bolilor, foametei sau a tratamentele medicale tardive sau incorecte. De asemenea, se poate conta ca atrocitate mutarea forțată a populației germane din Prusia Răsăriteană și din Silezia în spatele liniei Oder-Neisse. Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 stabilise o înțelegere de neagresiune între Germania (nazistă) și Uniunea Sovietică, iar protocolul secret stabilea cum aveau să fie împărțite țările baltice, Polonia și România. În Campania poloneză din septembrie 1939, cele două puteri au invadat și au împărțit Polonia, iar în iunie 1940 Uniunea
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Germania Nazistă. Această graniță fusese trasată în anexa secretă a Pact Molotov-Ribbentrop și a fost stabilită ca graniță "de-facto" după ce cele două țări invadaseră și împărțiseră Polonia în campania din septembrie 1939, la numai câteva luni după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german. Ca urmare a așezării sale geografice, garnizoana fortăreței a fost luată prin surprindere în momentul în care Puterile Axei au declanșat invazia în Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941. Fortăreața a devenit locul de desfășurare a primei mari bătălii
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
apărut în martie-aprilie 1932, pe când Titulescu nu era încă ministru de externe. În acea perioadă, la presiunile Franței, Mihail Sturdza fusese însărcinat de către Dimitrie Ghica, ministrul de externe în funcție, să poarte tratative cu sovieticii în vederea încheierii unui tratat de neagresiune. Negocierile s-au purtat la Riga în mai multe runde. Condiția impusă de guvernul român era să nu fie luată în discuție problema Basarabiei. Cu toate acestea, ambasadorul sovietic, un anume Boris Spiridonovici Stomoniakov, a încercat să introducă această problemă
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
s-a alăturat bolșevicilor după întoarcerea lui Lenin din exil, care îi admira talentul organizatoric. Prioritatea URSS-ului în relațiile externe era asigurarea unui sistem de guvernare.În 1934, URSS s-a alăturat Societății Națiunilor și a semnat pacte de neagresiune și tratate de ajutor reciproc. După reînarmarea Germaniei naziste în anii 1930, concesiile puterilor occidentale din Acordul de la Munchen au reîntărit suspiciunile lui Stalin după ce statele capitaliste vestice au trădat democrația în Războiul Civil Spaniol. Stalin a decis să încheie
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în închisori în timpul eputărilor din Armata Roșie din perioada 1936-1938. Pentru a-și întări influența asupra Europei Răsăritene ca și pentru a dezvolta relațiile economice cu Germania, Stalin a inițializat și aprobat semnarea pe 23 august 1939 a Pactului de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop și a Înțelegerii comerciale germano-sovietică. O anexă secretă la Pact stabilea că Polonia de răsărit, Letonia, Estonia, Estonia, Basarabia și Finlanda să fie ocupate de URSS, iar Polonia apuseană și Lituania să fie
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
a reușit anexarea unor zone de graniță, în special în zona Leningradului. Acest război a declanșat un protest internațional puternic, pe 14 decembrie URSS-ul fiind exclus din Liga Națiunilor. Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt pactul de neagresiune și a invadat Uniunea Sovietică. (Vezi și Operațiunea Barbarossa). Folosindu-se de relațiile din interiorul Partidului Nazist, spionul NKDV-ist Richard Sorge a reușit să descopere data și ora exacte ale atacului german. Aceste informații au ajuns la Stalin, dar
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
mare împrumut internatinal subscris de SUA combinat cu reforme monetare, restaurarea comerțului dintre est și vest și reluarea legăturilor cu Rusia. Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie 1922 și Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie 1926. Primul tratat stabilea procedura de reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război, restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică. Cel de-al doilea tratat prevedea că în
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
reînarmarea germană. După părăsirea Conferinței Dezarmării și a Societății Națiunilor și după eșecul negocierilor cu Franța, obiectivele regimului nazist au vizat neutralizarea sistemului de alianțe al Franței. După Concordatul cu Papalitatea, pe 26 ianuarie 1934 a fost încheiat tratatul de neagresiune cu Polonia. Pentru Polonia, tratatul de neagresiune era un pas important în politică de echilibru dintre URSS și Germania. Pactul germano-polonez a avut drept rezultat începutul unei ofensive diplomatice franceze. Franța se apropie de Italia în scopul consilidarii opoziției antigermane
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a Societății Națiunilor și după eșecul negocierilor cu Franța, obiectivele regimului nazist au vizat neutralizarea sistemului de alianțe al Franței. După Concordatul cu Papalitatea, pe 26 ianuarie 1934 a fost încheiat tratatul de neagresiune cu Polonia. Pentru Polonia, tratatul de neagresiune era un pas important în politică de echilibru dintre URSS și Germania. Pactul germano-polonez a avut drept rezultat începutul unei ofensive diplomatice franceze. Franța se apropie de Italia în scopul consilidarii opoziției antigermane și clădirea unor alianțe în est care
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Primul Război Mondial. Restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles au fost revizuite. În 1933, Germania părăsește Societatea Națiunilor, iar Hitler face cunoscută dorința de pace aparență. Acordul Reichului cu Vaticanul, menit să asigure drepturile Bisericii Catolice în Germania, pactele de neagresiune cu alte state și găzduirea Jocurilor Olimpice în 1936 au confirmat politică sa. În 1935, Sarlandul se alătură Germaniei printr-un plebiscit, iar puterile aliate recunosc dreptul de autodeterminare al germanilor. În 1935, Hitler introduce recrutarea obligatorie, anunță reînarmarea și semnează
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație, de către președintele interimar (de atunci) al Republicii Moldova Mihai Ghimpu. Distincția a fost oferită „în semn de profundă recunoștință față de persoanele care, fiind martore la tragicele consecințe ale semnării Tratatului sovieto-german de neagresiune și a Protocolului adițional secret din 23 august 1939, au opus, după 28 iunie 1940, rezistență regimului totalitar comunist de ocupație, punându-și în pericol viața și libertatea și care, pentru verticalitatea, curajul și spiritul patriotic de care au dat
Gheorghe Ghimpu () [Corola-website/Science/316679_a_318008]
-
drepturi de trece a trupelor sovietice prin teritoriul lor ca parte dintr-un acord de securitate colectivă. Eșecul acestor negocieri a determinat Uniunea Sovietică să încheie Pactul Molotov-Ribbentrop cu Germania Nazistă la 23 august; acesta a fost un pact de neagresiune care conținea un protocol secret de a împărți Europa de Nord și de Est în sferele de influență germană și sovietică. La o săptămână de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, forțele germane au invadat Polonia din nord, sud și vest. Forțele poloneze s-au
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
mașini civile. După două zile, Uniunea Sovietică a suspendat discuțiile militare tripartite. La 24 august, Uniunea Sovietică și Germania au semnat acordul politice și militare care au însoțit de acordul comercial, Pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul a fost un acord comun de neagresiune care conținea protocoale secrete de împărțirea statelor din Europa de Nord și de Est în sfere de influență germană și sovietică. Sfera de influență sovietică cuprindea inițial Letonia, Estonia și Finlanda. Germania și Uniunea Sovietică vor împărți Polonia, zonele de la est de
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
de o posibilă ocupație militară, țarul Boris al III-lea a hotărât ca Bulgaria să adere la Axă pe 1 martie 1941. Uniunea Sovietică, care a avut tot timpul relații amicale cu Bulgaria, semnase cu Germania Nazistă un pact de neagresiune, iar opoziția populară a fost foarte redusă la schimbarea de politică externă de la Sofia. În ciuda apartenenței la Axă, guvernul bulgar a hotărât pe 6 aprilie 1941 să păstreze statutul de neutralitate în fazele de început ale invadării Iugoslaviei și Greciei
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Ocuparea stetelor baltice se referă la perioada în care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit regimul ocupației străine, mai întâi din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor pactului de neagresiune sovieto-german din 1939, mai apoi din partea Germaniei Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotărâtă
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Naziste din 1941 până în 1944 și din nou din partea URSS din 1944 până în 1991. În momentul în care s-a declanșat al doilea război mondial în 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotărâtă prin „Protocolul adițional secret” al pactului de neagresiune sovieto-german din august 1939. Pierderile umane din timpul celui de-al doilea război mondial în statele baltice au fost printre cele mai ridicate din Europa. Estimările oficiale arată o pierdere de 25% pentru Estonia, 30% pentru Letonia și 15% pentru
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
cu ultimul soldat rus lăsând solul Mării Baltice în octombrie 1999. În problema istoriei statelor baltice există mai multe puncte de vedere divergenete. În perioada perestroicii, reevaluarea istoriei sovietice a dus la condamnarea în 1989 a protocolului secret al pactului de neagresiune sovieto-german, care a dus la ocuparea statelor baltice. Prăbușirea URSS-ului a dus la restaurarea deplină a suveranității statelor baltice în 1991. În conformitate cu interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, a guvernele statelor baltice, SUA și a UE, ocuparea statelor baltice
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
cele Estonia, Letonia și Lituania. În aceste tratate, Rusia Bolșevică renunța „"pe vecie"” la toate drepturile suvernane asupra acestor trei popoare și teritorii care au aparținut mai înainte Rusiei. Mai târziu, la inițiativa Uniunii Sovietice, au fost semante tratate de neagresiune cu cele trei state baltice: Părțile semnatare se obligau să se abțină de la acte de agresiune reciprocă și de la orice act de violența îndreptată împotriva integrității și inviolabilității teritoriale sau împotriva independenței politice a părților contractante. Mai mult, părțile semnatare
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
presupusa sa identitate etnică, Mengjiang (Mengkukuo) a fost înființat la sfârșitul anului 1936. La 04:15 pe 9 aprilie 1940 (ora daneză standard), forțele germane au traversat granița cu Danemarca, țară care era neutră, încălcând direct un tratat germano-danez de neagresiune, semnat în anul precedent. După două ore guvernul danez s-a predat, crezând că rezistența era inutilă și în speranța de a realiza un acord avantajos cu Germania nazistă. Ca urmare a atitudinii de cooperare a autorităților daneze, oficialii germani
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
ambele tabere dobândindu-și victoria , iar 20 de ani mai tarziu, va încheia cu hitiții primul tratat de pace cunoscut din istorie, gravat pe o mare tăbliță de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuală (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Anii de domnie ai lui Ramses nu au fost caracterizați doar de campaniile militare, de asemenea, domnia sa a rămas în istorie și pentru construcțiile grandioase ridicate în timpul său, și mai
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
prevăzut câștigurile suplimentare cauzate de cucerirea Rusiei europeene: Înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică se aflau în relații prietenești, în special după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop cu puțin timp înaintea invaziei Poloniei. Această înțelegere era un pact de neagresiune de fațadă, principalele prevederi fiind cuprinse în acordurile secrete, care stabileau împărțirea statelor învecinate între cele două puteri. Pactul a fost o surpriză de proporții pentru statele lumii din cauza ostilității reciproce afișate până în acel moment, cât și ca urmare a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
până în acel moment, cât și ca urmare a deosebirilor ideologice uriașe dintre comunism și nazism. Hitler dorea de multă vreme să cucerească vestul Rusiei pentru a exploata populația slavă compusă din persoane considerate "untermensch" („suboameni” sau „oameni inferiori”). Pactul de neagresiune a fost o înțelegere pentru câștigarea unor avantaje pe termen scurt. Ideologiile diametral opuse ale Germaniei și Rusiei aveau să degenereze în cele din urmă în conflict armat între cele două state. Reputația lui Stalin a contribuit atât la justificarea
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
din perioada antebelică afirma, desigur, invariabil, că Armata Roșie era foarte puternică și era capabilă să învingă orice adversar. Fiind înconjurat numai de ofițeri care îi spuneau doar ce voia dictatorul să audă, având o încredere oarbă în pactul de neagresiune, Stalin a ajuns să creadă că pozițiile Uniunii Sovietice de la începutul anului 1941 erau mult mai puternice decât în realitate. În primăvara anului 1941, serviciile sovietice de spionaj au făcut informări repetate și au dat avertismente regulate despre iminentele pregătiri
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
Wołyń. Cea mai mare parte a Volâniei estice a devenit parte a regiunii Jîtomîr. În perioada 1935-1938, Stalin a ordonat deportarea polonezilor din Volânia răsăriteană - prima deportare pe criterii etnice din istoria Uniunii Sovietice. În 1939, după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german, tot teritoriul Volâniei a trecut sub control sovietic. În cursul transferului de populații care au urmat după împărțirea Poloniei între URSS și Germania Nazistă, comunitățile germane din regiune au fost strămutate în regiunile poloneze anexate de Germania Nazistă. Spre
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
care au venit doar într-o formă limitată. Beneš s-a îndreptat apoi către conducerea sovietică de la Moscova, care a început o mobilizare parțială în Belarusul de Est și în RSS Ucraineană și a amenințat Polonia cu denunțarea Pactului de neagresiune Sovieto-Polon. Cu toate acestea, liderul polonez, colonelul Józef Beck credea că Varșovia trebuie să acționeze rapid pentru a întârzia ocuparea orașului de către germani. La orele prânzului în ziua de 30 septembrie, Polonia a dat guvernului cehoslovac un ultimatum, prin care
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]