585 matches
-
A, B, C, și D au trăit cu convingerea că dom’ inginer Florian, cu priceperea și cu relațiile lui pe la pepiniere, sere, ocoluri silvice și institute de horticultură, o să transforme maidanul din jurul blocului (și din jurul nostru, al tuturor) într-o neasemuită grădină botanică. Am simțit pe pielea mea cât de convinși erau, fiindcă Naghy și Florea îmi dădeau bomboane, Constantineasca îmi dădea clătite, Șchiopu Bărbosu mi-a dat o minge de ping-pong și un pix, iar Matilda, așa cum era ea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un măr găsit prin ghiozdan și m-am tot învârtit pe casa scării, mi-a venit ideea să forțez yala. A fi spărgător, chiar spărgătorul propriei tale case, e o chestie ațâțătoare, un fel de castravete murat râvnit în timpuri neasemuit de dulci, ca halvița. Constantineasca nu m-a întrebat nici la ce-mi folosesc uneltele pe care i le ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu mărinimie (fiindcă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ipostaza aceea uluitoare, de legendă vie, era ocupat și el cu „o grămadă de îndatoriri și probleme“), nu ne stătea mintea la strategii perfide, cu bătaie pe termen lung. Fratele meu a făcut pipi în cascheta ofițerului (ajungând la neasemuita concluzie că Patria e o oliță), iar eu m-am limitat la mărunțișuri. Când telefona, mă prefăceam că n-aud nimic sau, schimbându-mi vocea, ziceam că e greșeală, câteodată mă împiedicam tocmai când țineam de toartă o ceașcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am văzut licăririle albe ale lunii răsfrângându-se în apele cu unde fine. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C Un rai pământesc Am descoperit un loc minunat. În țara noastră există un ținut de basm, de o frumusețe deosebită, neasemuită; la prima vedere pare un loc destul de obișnuit, dar misterios. Și acest loc este într-adevăr misterios, deoarece dacă stai aici câteva zile, îi descoperi minunatele sale taine. În acest colț de pământ, se întâlnește un lac parcă nesfârșit, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a lacului vezi o câmpie nesfârșită, iar în cealaltă parte se zărește o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai impresia că nu vei mai putea ieși de acolo. Acest petic destul de întins de pământ, îți oferă o priveliște neasemuită la asfințitul sau răsăritul soarelui. Dacă vezi cum răsare sau cum apune soarele, uiți de toate necazurile și grijile, uiți că ești pe pământ și te simți cel mai fericit om din univers. De cum soarele se lasă spre apus, între
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit de rece și de bună la gust era dusă În fostele case boierești din târgul Vasluiului, În palatul Mavrocordat, prin una din primele rețele de aducțiune de apă potabilă de pe aceste meleaguri, peste imașul satului și peste satul cu oameni
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ciulinel, Vizanti, Ridichi... În timp ce tatăl său lungea o poveste și Începea o compilație din toate poveștile cunoscute, lampa cu cinci focuri lumina din ce În ce mai Încet, personajele Începeau să zboare lent, se Înlănțuiau Într-o horă aproximativă apoi totul se muta În neasemuita lume a viselor. Casa din râpă Înainta Încet, lipsa mijloacelor materiale reprezenta un obstacol serios, pe care „jandarmul” dorea să-l depășească Într-un timp cât mai scurt. Singura soluție viabilă era să-și Împartă timpul În două, să lucreze
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct și cu același rezultat: starea de străpezire generală și de electrocutare a cotului lovit Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei doi părinți au ajuns acasă seara târziu, erau veseli și mulțumiți de treburile rezolvate, dar și mai mulțumiți de cum găsiseră casa, ograda și păsările aranjate. Victor a scos o cană cu vin, s-au cinstit și a spus: Măricuță
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că nu vede vreodată pe cineva, s-a oprit din cântat și mi-a făcut semn să mă apropii... De când cânți?... Am rămas uimit de întrebare... Te-au dat de gol degetele. Tare frumos mai aleargă... Milică a zâmbit frumos, neasemuit de frumos. S-a uitat lung la degetele mele, a pus apoi mâna în pălărie, a luat banii pe care îi dădusem chiar și alții în plus și mi i-a băgat în buzunar. M-a lovit ușor cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un copil pe vremea aceea, aveam nouăsprezece ani. Cu tot dinadinsul credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lunii care mângâia fețele lucrătorilor din lanurile de grâu, martor ocular pe câmpia de la Tricova, ocazie cu care am compus poezia „Marea simfonie,” pe care am închinat-o secerătorilor. Umbra mă urmărește de la naștere, din minunatul leagăn colorat cu peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe un biografist pe care esteții imediat urmași lui l-au înghițit, de bună seamă, greu! Din cînd în cînd, durerea izbucnește în fățișe regrete, la care numai cine n-a citit a scrie poate să nu consimtă: "Cât de neasemuite sunt desfătările cititului, nimeni, poate, n'o simte mai adânc și cu mai multă amărăciune, ca cel pe care meseria sau năravul fără de leac al scrisului îl silește să le împărtășească și altora." (p. 51). Jurnalul, ca orice jurnal, e
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
prima manifestare de acest fel a actualei stagiuni camerale dedicate muzicii românești, concerte găzduite ca și în anii trecuți în Aula Palatului Cantacuzino. Iar concertul - lucrări mai noi, lucrări scrise cu ani buni în urmă - a fost posibil grație acestei neasemuite dăruiri întru muzică pe care o probează nu de azi, nu de ieri, minunații muzicieni care constituie astăzi formația instrumentală Trio ŤContrasteť, anume flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, percuționistul Doru Roman, pianistul Sorin Petrescu. Și pentru că aminteam la începutul acestor rânduri
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]
-
Ana de Austria avea pe atunci douăzeci și șase sau douăzeci și șapte de ani, adică era în plină strălucire a frumuseții sale. Avea un mers de regină sau de zeiță și ochi cu luciri de smarald, de o frumusețe neasemuită, cu o căutătură blajină, dar și maiestuoasă. Gura îi era mică și rumenă; deși buza de jos trecea puțin peste cea de sus, ca la toți principii casei de Austria, această gură știa să întruchipeze grația atunci cînd surîdea, dar
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
lăsând în urmă cei cinci ani nesfârșiți de captivitate în Alger ( este îndeobște cunoscut că episodul cel mai glorios din biografia cervantină - participarea la faimoasa bătălie navală de la Lepanto, în 1571, când și-a câștigat o aureolă de erou prin neasemuite fapte de vitejie, precum și supranumele purtat cu mândrie el manco de Lepanto "ciungul de la Lepanto" - a fost urmat de un eveniment dramatic: în drum spre patrie corabia este jefuită de corsari, iar Cervantes luat prizonier și întemnițat ). În Spania însă
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
conceptul fundamental care structurează romanul pastoral în genere, și Galateea în special. Acțiunea se desfășoară pe malurile fluviului Tajo, în apropiere de imperialul oraș Toledo. Firul narativ principal este simplu, linear, înfățișând dragostea celor doi păstori, Elicio și Erastro, pentru neasemuit de frumoasa păstoriță Galateea, dar structura epică este complexă, cu o derulare arborescentă, prin cele patru nuvele intercalate ( procedeu reluat cu virtuozitate în Don Quijote și Persiles), care intensifică și dinamizează narațiunea centrală, dându-i relief, culoare, varietate. Elicio își cântă
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți palmele la gură / și strigă din toți bojocii - / ca fulgerată se umple curtea neasemuitului Domeniu / al Literelor/ de mîrțoage care mai de care mai dichisite / hrănite cu jar / încălecate de jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd arse pe dinlăuntru de nerăbdare - / un
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Un articol al lui Șerban Cioculescu, Universalism literar, datînd din 1945 și reprodus recent în Cultura (nr. 2, 15 ianuarie 2009), ne reține atenția prin următorul pasaj: "Posteritatea șlui Eminescu, n.n.ț, deshumîndu-i vastele poeme de tinerețe, a descoperit o neasemuită năzuință către ilimitat, care atestă premisele genialității celei mai ambițioase. Aceste premise, trebuie să recunoaștem însă cu sinceritate, nu și-au găsit realizarea, la vîrsta maturității. Eminescu înfățișează, prin activitatea sa dintre anii 1876-1883, un foarte curios proces involutiv: și-
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
farmec. Un izvor subteran e descoperit pe pământuri altă dată aride. Copaci maiestuoși cresc în plin deșert, ogoarele cultivate produc cereale. Faima lui Iacob se răspândește și negustori de pretutindeni vin să cumpere de la el sau să-i afle meșteșugul neasemuit. Nu există însă o explicație rațională pentru acest meșteșug: cel mult, una de natură religioasă: dintre cei doi fii ai lui Isaac, orbul, Iacob fusese alesul. Căci asupra lui căzuse binecuvântarea părintească. Modelul primar este, desigur, Biblia. Din ea s-
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
ci și pentru ceea ce spun prezentului și viitorului. Cine a urmărit activitatea publicistică din ultimii ani a lui Tony Judt știe că articolele de după anul 2000 anunță o pronunțată deplasare de accent spre altă zonă decât aceea ilustrată cu o neasemuită strălucire - a istoriei europene. E vorba de concentrarea pe „jumătatea de generație care separă căderea comunismului, în 1990-1991, de catastrofica invazie a Iraqului de către America, văzută drept intervalul anilor mâncați de lăcuste: o decadă și jumătate de prilejuri ratate și
Brave old world (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5663_a_6988]
-
uneia (auto)ironice. Există totuși cel puțin un domeniu în care tupeul este sincer interpretat ca un atribut pozitiv: în stilul suburban al unei zone largi de versificație, a textelor, involuntar hilare, de rap („ de borfaș”) sau de manele: „Ești neasemuită, dulceață inedită,/ Ai în ochi lumini de stea,/ Hai cu tupeu, nevastă, dansează pe masă!” (Fii cu tupeu, nevastă); „Ce mă fac, iubire, eu?/ Tu ești hoț cu tupeu” (Hoț cu tupeu) etc. Încercările de a transpune această interpretare pozitivă
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
întorsătură minunată din punct de vedere climateric. Ce trebuie să fie și Copoul tău, dacă natura vi s-a arătat și vouă la fel de prietenoasă! Am, ca să vezi, nostalgia Iașilor nemaivăzuți de peste șase ani, și în acest cadru, de atâtea ori neasemuit, ești elementul uman cel mai apropiat mie și cel mai dorit. Amintește-mă, te rog, doamnei în chip reverențios, iar pe tine te îmbrățișez, dorindu-ți toate câte ți le dorești însuți și alte multe bucurii. La anul și la
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
tradusă din lume, după Biblie, celebrul Don Quijote al lui Miguel de Cervantes - că, după aprecierea criticii literare, Un veac de singurătate figurează imediat după acesta, în ansamblul literelor de expresie spaniolă. Din multitudinea de teme ce se împletesc în urzeala neasemuită a creației marqueziene, cea mai fascinantă este, poate, aceea referitoare la Macondo, spațiul mitic unde se desfășoară fabuloasa aventură a neamului Buendía, cu miracolele, fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
baudelairiană, în jurul celui ce nu-și educa intuițiile fundamentale moștenite prin arhetipuri. Mai la vedere decât alte simboluri, șerpii cer până la pedeapsa învățarea înțelesurilor și adâncirea lor. Alice Călugăru vorbește despre această necesară descoperire a izvoarelor ignorate, într-un distih neasemuit, care pare a descrie doar ivirea prin reptație (mi se taie răsuflarea, de admirație și recunoștință, în fața unor asemenea versuri inepuizabile, pline de măreție!): Și ei se vor țări spre mine pe mușchiul înflorit și verde, ieșind pe rând din
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
a transformării ei în sclava mea, doream s-o prefac într-o insulă a mea, în regatul meu, colonia mea deplină. Alternam gesturile brutale cu cele de maximă civilitate, violența și tandrețea, tonul fin intelectual cu bădărănia fără limite, blândețea neasemuită, răbdarea și înțelegerea creștină cu apocalipticele revărsări de mânie: totul, într-un asediu prelungit de săptămâni și săptămâni de zile, la sfârșitul căruia nu era de închipuit decât un anume deznodământ - capitularea sa necondiționată. Totuși n-a fost așa: în ciuda
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]