449 matches
-
spontană, a tânărului, sau o vitalitate autoimpusă, a cuiva care înțelege, deja, rosturile lumii, veșnica ei trecere. Un leac de frică. „De unde-și are raiul - / lumina? - Știu: Îl luminează iadul/ cu flăcările lui!” nu e doar o poantă, demnă de neastâmpărul lui Arghezi, cât o certitudine a ispitei și căderii. Întâmpinată cu un exercițiu al trăirii clipei. Dintre poeziile din volum, îndeobște cunoscute, aleg una mai puțin frecventată. Ghimpii, ilustrând foarte bine acea atitudine inocent- știutoare de care vorbeam. „Eram copil
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
de a identifica sâmburele eșecului, al „mortalității” care se ascunde în niște premise doldora de excelență. Recunosc, într-un aparteu, că demonstrația convine parțial ideii mele despre feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
spusa lui Falb, de la cel mai din urmă poltron pînă la cel mai hotărît disprețuitor al morții, nici un om în toate mințile n-a fost, la apropierea ceasului, cu desăvîrșire lipsit de grije; dacă nu de grije, măcar de un neastîmpăr neplăcut; dacă nici de asta, măcar de o netălmăcită și furnicătoare nerăbdare”, scrie Caragiale în toamna lui 1899. Teoriile care bagatelizează cometa nu mai sunt de nici un folos în fața știrii de gazetă. De aici, un tipic: sfârșitul lumii (fie el
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
spinarea pe ei... Un crap enorm împăiat plutește deasupra noastră într-o vârșă. Un profesor timid, dar foarte perspicace, ne pune în vedere, nouă, bucureștenilor: „Domnii mei, să știți, Brăila este un oraș nervos.” În sensul temperamentului, firește, și al neastâmpărului creator, prielnic experiențelor de tot felul și cunoașterii omenești. * * * Brăila lui Panait Istrati o țin minte cuprinsă în seara revelatoare când, pas cu pas, cartierul faimos reînvia evocat de un brăilean autentic, prietenul meu, criticul Gabriel Dimisianu, fiul librarului. Noi
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
la Mitică. Atât că Mitică e doar o suprafață, un afiș care se mută prin București, pe când popa, ori Cănuță, au neliniști, angoase, nu întorc vorba doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
atenția îi e întoarsă înăuntru. Mai mult, barba tunsă cu strictețe geometrică îi împrumută un aer de pasăre de noapte, o bufniță vigilentă și tenace, dar o bufniță ale cărei orbite, larg căscate, lasă să transpară pînzele umorale ale unui neastîmpăr tineresc. Un ghiuj inteligent, zglobiu și uns cu toate alifiile, care a cunoscut toatenă: fără acea atenție înfiorată de care nu se molipsesc decît firile credincioase, gustul vieții nu poate fi simțit. figurile exilului românesc și care, dacă ar povesti
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
haos adormit, vine oul, organizat, dar nu încă hotărât pentru moarte sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din Prisaca lui Arghezi mustră, în altă cheie, neastâmpărul unui copil pe potriva „răsadului mai rău” din După melci, care prăduiește nenumărate ouă ca să le ia bănuțul („galben icusar”, cu un alt farmec al limbii, la Barbu). Alternativa e mai cu scaun la cap, dar la fel de terre-à-terre: „măcar nu le-
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
care numai o anume expresie știe să o așeze pe anumite chipuri. Bucuria de a-l revedea a fost mereu aceeași, ultima oară, întâmplător, la o terasă a restaurantului Vama Veche din București. Era la fel de solar și de încărcat de neastâmpăr încât nu mi-l pot imagina obosit, nu mi-l pot imagina stând la pat. Mi-l pot imagina departe, privind un film, mi-l pot imagina călătorind de la București la Buenos Aires, de la Buenos Aires la Lisabona de unde l-am auzit
Alex. Leo Șerban, cel care nu se uită by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5643_a_6968]
-
dincolo de canonul obișnuit al Operei, precum Izvoare și Rădăcini, a coregrafului Ioan Tugearu sau în cele care ilustrau politempia muzical coregrafică concepută de Mihai Brediceanu - cu un astfel de spectacol ajungând și la Paris în 1978, la Centrul Pompidou. Dar neastâmpărul și aspirațiile interpretei către alte orizonturi coregrafice au făcut-o să se atașeze, în paralel cu activitatea ei artistică de la Operă, și grupurilor de dans contemporan conduse în acei ani de Miriam Răducanu, Adina Cezar și Sergiu Anghel, participând la
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
unui traseu ca experiență de viață și inițiere șșiț lăsarea în plan secund a mizei și a țintei urmărite”. Specială e, însă, și întărită cu fiecare nouă carte încrederea în libertatea fără margini de a ordona și stăpâni prin cuvinte neastâmpărul derutant al vieții.
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
nevoie de o autoritate și de sincerități reciproce, spune Andrei Pleșu. Cam greu însă cu sinceritatea. Cred că cel care întreabă, dincolo de admirație, iscodește. E o condiție a întâlnirii cu un magistru. Intervievatorul nu doar acționează simple curiozități sau reglează neastâmpărul răspunsului, ci vrea să scormonească, să dea colbul de pe o viață misterioasă. În Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Andrei Pleșu rezistă asediului în 34 de interviuri. Tot ce știam despre scriitorul confesiv din Față
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
un gând binevoitor. Am schimbat câteva fraze banale. Nu eram sigur pe cine aveam în față. Ca să rup ritmul discuției am început să îi povestesc de poeziile mele care fuseseră publicate în mai multe reviste literare . Cu un gest de neastâmpăr,ea își vârî iute degetul în istorioară. Tată,dar cum ai reușit să faci să apari în atâtea publicații? Am lăsat talentul și sudoarea în neființă după care a trebuit să mă gândesc bine înainte de a răspunde. Ei,mișmașuri fata
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
exemplu, despre autori deveniți personaje: ?Născut la București în 1857, fiu al unui librar, anticar și profesor pe nume Naftali Popper, Iuliu Popper absolvă în 1879 Politehnica din Paris și se angajează la Compania Canalului de Suez; mînat de-un neastîmpăr care-i este caracteristic, face curînd o călătorie în Orient, apoi altele în Statele Unite, în Cuba, în Mexic și, în fine, în Argentina, unde începe în 1886 explorarea părții celei mai sudice a țării și a continentului american, reputată pentru
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
cunoască arta clasica a marilor maeștri...Dar ce a cautat În Tibet, În India, Bali, Nigeria, Maroc, Haiti, Jamaica, Turcia..!? În Brazilia, Mexic, Bahamas, Cuba, Kenia, Gambia, Guatemala, Brazilia, Senegal...!? S-ar putea spune ca l-a călăuzit inspirația...Sau neastâmpărul... A studiat și cu Salvador Dali, și cu Ernst Fuchs de la care a preluat surrealismul, arta vizionară, realismul magic....Matias Klarwein s-a remarcat Însă, mai ales, ca pictor psihedelic, arta realizată sub influența drogurilor. Acest capitol poate explica marele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
la metalul prețios aflat din abundență în grădinile, în curțile, sub casele și sub cimitirele comunității. Numai că blestemele nu funcționează asemeni fenomenelor naturale, de la sine. ,Blestemul aurului" are de-a face cu lăcomia umană, cu setea de îmbogățire, cu neastâmpărul rapacității și barbaria acumulărilor de bunuri materiale. Evident că o astfel de mârșăvie colosală nu putea avea loc decât cu jenanta complicitate a statului. Dacă n-ar fi urmărit și el să înșface câteva din ,pepitele" puse în joc, probabil
Masca de aur a Hiroshimei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10835_a_12160]
-
socoteală Că-s mulți chemați, puțini aleși. Și-n alt loc: Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. În poezia d-sale Ție3, d-ra Virginie Damian se arată dintre cei chemați (de către pârdalnicul neastâmpăr poetic), dar nu dintre cei aleși. D-ei se îndreaptă către țel, către nemurire, dar pe jos, nu călare. Ca să nu ne socotească cineva bârfitori de rând și dușmani ai muncei și industriei naționale, ne vom nevoi a dovedi prin
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
sală de așteptare. Omul acesta era literalmente fără astâmpăr. Hai să-i spunem un neastâmpar geografic. Ravitch nu menționase nimic despre insomnia lui. Cum de știa? se întrebă. Oare se vedea pe chipul lui? Tăcu însă din gură. - Da, un neastâmpăr geografic, foarte rar sau chiar unic. Omul ăsta nu putea sta prea mult timp într-un singur loc. Uneori, chiar după câteva luni, simțea un imbold de a pleca spre alte zări. Trebuie să înțelegi că nu vorbim de cineva
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
Deznădejde amestecată cu revoltă, un fior sumbru convulsionînd gesticulația aparent enigmatică. Deocamdată, fragilul cernăuțean se deprinde cu ritmurile vioaie ale Ťmicului Parisť. Verdeața parcurilor încîntă ochiul, frumusețea fetelor îl înviorează chiar și pe trecătorul apăsat de melancolie. Totul îmbie la neastîmpăr și delectabilă aventură. Și iată-l pe introspectul Paul lecuindu-se, parcă, de amărăciune și intrînd în atmosfera care s-ar părea că îi priește. Peste țară, sîntem în 1945-1947, încă nu coborîse înghețul. Teatre, librării și anticariate, reviste și
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
volumul de debut al Corinei Anghel, conturează o voce lirică originală și sofisticată, punând în pagină o poezie densă de simboluri mitologice și obsesii cărturărești, izvorâte dintr-o sensibilitate debordantă, confruntată cu mari frământări lăuntrice. Amplitudinea trăirilor lirice, rafinamentul stilului, neastâmpărul formal și dialogul cultural îndrăzneț cu autorii de predilecție, anunță, toate, un glas distinct în poezia românească a începutului de mileniu trei. Dăscălița de la Filologie Corina Anghel, care scrie, de altfel, și versuri în limba engleză, nu reușește s-o
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
și eu astăzi, alături de mulți bărbați, respectul și sentimentele pentru femeie, ca simbol, ca făptură la care aspir de o viață fără să o fi aflat în starea de care să mă bucur cât să mă opresc din visare și neastâmpăr. LA MULȚI ANI, primăvărateco, fermecătoareo, mirabilo...! Referință Bibliografică: Mi Re La... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1163, Anul IV, 08 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
... MI RE LA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360266_a_361595]
-
Carnaval prenocturn (Ed. Cartea Românească, 163 500 lei); Solomon Marcus - Întâlnirea extremelor (Ed. Paralela 45, 150 000 lei); Georges Bataille - Istoria erotismului (Ed. Trei, 199 000 lei); Sergiu Pavel Dan - Fețele fantasticului (Ed. Paralela 45, 151 000 lei); Raymond Radiguet - Neastâmpăr (Ed. Leda, 120 000 lei); John Oakes - Zodiacul parfumurilor (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Eugene Ionesco - Teatru VI, Noul locatar, Rinocerii (Ed. Humanitas, 170 000 lei); Silviu Gherman - Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus (Ed. Polirom, 219 000 lei
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
aproape, de a purta un dialog mental, ca alte dăți. Îmi ridicai zorit pălăria, făcându-i complice cu ochiul poetului ce-n dimineața aceea plecase mai abitir capul spre trecători. Mă sperie pe moment schimbarea percepției mele, punând-o pe seama neastâmpărului cu care mă simțeam chemat spre mare. Dar nu mă oprii, nu încetinii coborâtul spre faleză! Îndemnai, îndemnai, de parcă marea, singura de care mi-era dor, ar fiputut să plece undeva. Când trecui de clădirea Comandamentului, zării câțiva inși în preajma
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
vedea. Orașul era o frumusețe prin simplitatea sa. Case înșiruite una lângă cealaltă, în general fără curți, ridicate direct la marginea trotuarelor, din lemn sau beton, fiecare cu un alt model arhitectonic și de altă culoare. Eu așteptam desigur cu neastâmpăr în suflet să merg la primul meu pescuit din Norvegia, așa că pe drumul de la Molde la Kristiansund am aranjat cu Bogdan - tânărul care ne-a adus de la aeroport, un bistrițean ajuns și el pe pământ norvegian ca mulți alți români
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cei patru fii ai lui Constantin Vraciu, cioban la boier, au murit pentru România Mare. Ca mulți alți copii din Lunca, Gheorghe Vraciu a avut șansa de a avea ca învățător pe Gheorghe Postoi care a văzut în curiozitatea și neastâmpărul acestui copil un viitor învățător al satului românesc. Ca orfan de război beneficiază de ajutorul statului și urmează Școala Normală de învățători de la Bârlad, între anii 1921-1929, după care este numit învățător suplinitor (nu avea armata făcută!) în comuna GhimeșPalanca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]