794 matches
-
de bancă pe la ora 12 și mirosea a cartofi copți, ouă prăjite și varză murată. Salariații respectivi se pregăteau pentru prânz, dar ce vină aveau clienții? Același lucru e valabil și pentru muzică, în afară de faptul că angajații tăi pot fi neatenți cu clienții, clienții pot să te ocolească pe viitor dintr-un motiv banal: nu au aceleași gusturi muzicale cu salariații tăi. După ce îți vei studia clientul la capitolul respectiv, vei ajunge să pui muzica adecvată clientului... până la urmă el îți
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
spânzurat deasupra străzii nu funcționa, un copil îmbrăcat într-o salopetă portocalie alerga după o minge, pe trotuar, era o minge cu buline mari, chiar își spusese că exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nopții,/ tot felul de yale, de valize,/ de seifuri și lăzi vechi de zestre,/ pe bază de chei/ sau de cifru, apelând la firul de păr/ la firul de iarbă/ sau la cel de păianjen." Altă dată traseul urmat - destul de neatent - este cel al parabolelor zen. Numai că fără concizie, fără simplitate și - în definitiv - fără surpriză. Bătrânul Feofan stând la lungi palavre cu un copilandru pescar și întor-cându-i vorbele. De-a dreptul nefiresc: "Cum așa? Cum poți pescui apa?/ Foarte
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
cea dintre Bogdan Ghiu și subsemnatul, o adversitate de care, eu personal, nu am deloc nevoie. Poate că are el, de vreme ce, odată devenit rubricard la Cultura, e musai ca agenda să i se încarce de șarje anticonservatoare." Să nu trecem neatenți peste încă una dintre intuițiile spectaculoase ale criticului: "Cu ani în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
Spovedanie..., explicația nu poate fi decît că viitorul autor al lui Vania Răutu are, de pe acum, nevoie de această autoimagine, de om solitar, superior tuturor celorlalți și victimă inocentă a unor dușmani fără scrupule sau, măcar, a unor semeni doar neatenți la efectul comportamentului lor. O imagine pe care nu o poate contura decît modificînd într-o măsură realitatea, amalgamînd lucrurile. Fie și numai prin denaturarea poziției celor "doi oameni de societate", care, documentele ne-au demonstrat, nu "au invocat sau
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
de cârpe, carnete pline de mâzgălituri. Ba chiar fire de praf. Sau - dincolo de orice imaginație - stereotipii memorialistice ale unei femei fără un viitor prea evident și fără un trecut notabil. Tot ce aparține acelei părți din viață pe lângă care trecem neatent, dar lângă care ne aflăm - dinamic - în permanență. În viziunea lui Călinescu, Ion Ghica e un soi de muzeu Carnavalet autohton. Sorin Stoica - scriitorul - trebuie să fi știut acest detaliu în ziua în care s-a apropiat, senin, de proiectele
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
renunțe la aparițiile pe scenă, răspundea că întrebarea asta și-a pus-o chiar din seara primei sale apariții în public, care ar fi putut fi și ultima. Pavarotti și-a slujit instrumentul cu o ardoare care l-a făcut neatent la cum arată și de dragul căruia transpira pe scenă cu fericirea pălmașilor care pompau, nevăzuți, aerul din vechile orgi la care cîntau maeștrii vizibili.
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
sau o întindere de apă liniștită, într o zi însorită, intensificată de căldura limpede a ochilor ei, îmi luase parcă respirația într-o secundă. Ea s-a uitat la mine o clipă și mi-a zâmbit vag, aparent absentă și neatentă. Mi-am strâns umbrela din care încă mai aluneca apă de-afară, și i-am privit pe ceilalți, încercând să fac abstracție de Iasomia care se afla doar la un pas de mine, și afecta întreaga realitate prin prezența ei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
o narațiune dificil de urmărit în care viața și textul nu rămân paralele (récit-ul francez), întrepătrunde câteva forme de discurs & so on. Iar, în subsidiar, vine direct dintr-o experiență existențială a copilăriei, situată undeva în preajma halucinației. Dacă un partizan neatent al autoficțiunilor de orice fel ar avea temeiuri să le valideze ca atare, am serioase îndoieli că vreun teoretician al literaturii s-ar avânta pe o asemenea pistă. Autopoemelor lui Liviu Ioan Stoiciu le lipsesc, se vede limpede, urmele minimale
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
o croznie de schiuri. Nae află că Jean vine tocmai din Elveția, unde a fost la un fel de specializare și s-a întors cu schiurile astea de acolo. Mai așteaptă să vină un transport săptămâna viitoare. Că evețienii ăia, neatenți, își lăsau schiurile la intrarea în cabană sau la ușa cîrciumii. Și Jean, om strângător, și-a zis, ia să le strâng io! Și le-a strâns. Le-a recoltat. Prevăzător. La fel de prevăzător ca și acum, când așteaptă un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sus ori în jos, ignorând poate un regulament absurd din punct de vedere uman, care mă sancționa pe mine în situația ivită, în loc de o remarcare pe ordin de front și o permisie de zece zile acasă. Săracii oameni nevinovați, dar neatenți la indicatoarele cu semn interzis, căutau un drum prin pădure la cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până astăzi am renegat chemarea ispitei în apocalipsa distrugerii individului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îmi era cât se poate de benefică. Am ieșit din cameră și am luat-o pe hol. Aici era gresie. Nu de-aia glazurată, să n-alunec când vin cu ghetele ude de zăpadă și să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
organizare alfabetică. Ca să fie mai ușor, lui Bănel i-am oferit una cu inițiala B, lui Costel cu C și așa mai departe. (Evident, lista era una de memorat, nu scrisă, așa cum și-ar putea închipui un cititor naiv sau neatent.) După care i-am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al lui Ilf și Petrov, fiecare are bucata lui de lucrare pe care o scrie, în deplină cunoștință de cauză. Aici nu-i cazul. Nu că n-aș fi conștient de ce fac, așa cum ar comenta un răuvoitor sau un cititor neatent. Nu, categoric nu! E vorba pur și simplu de faptul că sunt doar unul și că trebuie, cum-necum, să mă descurc și în această situație. Sigur, pentru orice lucrare serioasă există tot felul de izvoare colaterale care pot furniza detaliile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea mileniu, se putea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e capabil să te poarte peste mări și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de turism la fel de destoinici; important este ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei doi. Știusem, firește, că se va ajunge aici, știusem că-i voi revedea. Poate că această certitudine, lucrând tainic în imaginația mea, fusese cea care care-mi picurase în suflet un strop de speranță. Dar, relaxându-mă, devenisem mai neatent. — Ești sigură că vrei să fac eu asta și nu tu? — Da, răspunse Antonia oftând adânc. E o treabă neterminată. O să mă simt mult mai bine când o să se termine totul și o să mă pot întoarce la o viață normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
urcat niciodată la volanul unei mașini. Sau, povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai e și homarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se În boxă, protestează slab - mai mult din obișnuință decât din vreun sentiment real de justiție - că n-a avut parte de un proces corect. Observatorul neatent ar fi putut citi pe fețele lor urmarea unei certe Între Îndrăgostiți, dar Mabel Warren era mai experimentată. „O să te mai văd?“ Întrebase el și ea răspunsese „Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești“. Mabel Warren Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atunci, în chip bizar, bunicul meu era un băiețel. Iar băiețeii, dintotdeauna, au fost înzestrați și ei cu un simț special (nu olfactiv, precis) dacă apar în secret bomboane de ciocolată, prăjituri sau fursecuri sub propriul lor acoperiș. Mircea Chiril, neatent la înflorirea generației ’27 și la înmugurirea crizei economice din ’30, intra în odaia mătușii imediat după plecarea ei în oraș, se strecura sub pat, după draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
casetă cu bandă emoțională, luându-mi locul alături de toate acele scene de durere și violență care ne iluminează marginile vieților - jurnalele de actualități cu războaie și revolte studențești, dezastre naturale și acte de brutalitate ale poliției pe care le urmăream neatenți la televizorul color din dormitor pe când ne masturbam reciproc. Această violență trăită la atât de multe niveluri devenise intim asociată cu actele noastre sexuale. Bătăile și incendierile se îmbinau în mințile noastre cu zvâcnetele delicioase ale țesuturilor noastre erectile, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vizual și a celui auditiv permit înregistrarea simultană a unui ansamblu mult mai bogat și complex. Receptivitatea cititorului față de ansamblul de senzații pe care romanul vrea să le comunice e foarte redusă, în primul rând din cauză că lectura, adesea grăbită și neatentă, nu surprinde sau trece cu vederea un număr de semnale și intenții efectiv conținute în text, în al doilea rând din cauză că întotdeauna ceva esențial rămâne în afara frazei scrise; de fapt, lucrurile nespuse în roman sunt în mod necesar mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]