476 matches
-
dirija. Era complet absorbit de muzica interioară, dirijând-o cu mișcări scurte, fine, reținute ale unei singure mâini. Îl priveam fascinată. Chipul lui era luminat de o puternică emoție lăuntrică. Lumea exterioară nu exista, se înfășurase în sunetele unei muzici neauzite ca într-o capsulă impenetrabilă, în care nimic nu-l putea atinge. Apoi trenurile au pornit, și al meu, și al lui, iar chipul bărbatului a dispărut. Am avut o tresărire, de parcă mi-aș fi privit propriul chip în geamul
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
noi și ne face să fim o națiune unită", le-a transmis Medvedev veteranilor. Citește și: Evenimentul continuă cu defilarea militarilor. O voce sonoră comentează pentru public: "traversează Piața Roșie unitatea..., condusă de generalul...". Dar în acest spectacol cuvintele trec neauzite. Pasul cadențat al militarilor pe pavaj, încordarea cu care își strâng armele în mână vorbesc de la sine. Sunt mulți, fiecare unitate cu uniforma sa... Medvedev îi cuprinde patern cu privirea, zâmbește cu o mândrie reținută, ca și cum toți acești dârji fii
Tradiţionala paradă din Piaţa Roşie - o nevoie de confirmare a destinului de învingător. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/60641_a_61966]
-
numelor este subțire, chemându-l mai repede pe Budai-Deleanu, decât pe Caragiale) sunt, în public și în particular, desăvârșiți oameni de prisos. Amanți de-al doilea, colportori ai unor zvonuri deja vechi, încasatori pentru păcatele altora, strategi de-o seară, neauziți, nemeritați, într-un anonimat aproape înduioșător, reușesc să spargă ghinionul și să ajungă în fruntea bucatelor. Acolo, nepricepuți, secături, prisosesc încă mai mult, imitând toate relele unei lumi pe care au dărâmat-o. Fiindcă nerăbdarea lor n-are nimic revoluționar
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
nimic. Știau că după căderea nopții Nehi Duhul coboară din castelul lui aflat în vârful muntelui și dă târcoale prin pădurile din jurul satului, iar la miezul nopții umbra lui alunecă pe râu, și el atinge cu degetele gardurile livezilor, trece neauzit prin fața caselor cu obloanele trase, prin ogrăzile întunecate, plutește printre staulele părăsite și grajdurile pustii. Iarba pe care calcă și frunzele pe care le atinge se înfioară la șuierul mantiei lui negre, și doar în apropierea zorilor e înghițit de
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
de care nici un om n-a îndrăznit vreodată să se apropie. Ia uite, șușotesc între ei în faptul zilei tăietorii de lemne, ia uite, a fost taman aici chiar astă-noapte. Doar cu cinci-șase ore mai înainte a trecut pe aici neauzit, taman aici, unde stăm noi. Gândul ăsta făcea să le alunece pe șira spinării fiori de gheață. Într-o noapte Matti s-a hotărât să facă ceea ce-i făgăduise Mayei. Dar n-a avut curajul să se îmbrace, să se
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
capitală ce poartă în ea toate, dar absolut toate, păcatele distilate în «retortele de fier» ale provinciei“). Definitorii sunt, de asemenea, simțul nuanței, capacitatea autorului de a extrage, din relieful operei, un detaliu relevant, o relație adecvată, un resort aproape neauzit în mecanismul inefabil al creației literare. De altfel, nu sunt puține enunțurile cu caracter confesiv-explicativ, prin care criticul își pândește, în oglinda propriului text, atitudini și melancolii, într-un fel de frenezie a livrescului, ce desenează ferm un anume statut
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
sentimentele asociate cuvintelor. Există cuvinte care nu se mai folosesc. Bernard Pivot le-a consacrat o carte. Există cuvinte recente pe care nici un dicționar nu le consemnează. Există expresii uitate sau care și-au schimbat sensul. Există, de asemenea, expresii neauzite până mai ieri. Toate sunt încărcate de înțelesuri și de emoții. Despre ele scrie antropologa franceză. Orice cultură are nevoie de cărți ca aceasta. Aviz amatorilor!
Gustul cuvintelor () [Corola-journal/Journalistic/2974_a_4299]
-
În noapte se aude un foșnet. Îl percep ca pe o schimbare de forme. Da în spațiu s-au modificat formele a ceva. S-a dezechilibrat ce era fix nemișcat. Altfel foșnetul ca sunet nu ar exista. Iar poemul acesta neauzit nu e decât schimbare de forme în conștiința ta...
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
bate vântul din deșert de aici se zăresc culmile munților Atlas în cărțile din bibliotecă e o tristețe de sfârșit de lume doar un gust de mentă în gură a mai rămas două pahare goale de vin pe masă ticăie neauzit ultimul ceas. ASCULTAM IMNUL ascultăm imnul într-o sală cu steme și steaguri aurite stăm în poziție de drepți după cum am fost învățați pe vremea când purtam cravata roșie de pionieri unii dintre noi își duc mâna la piept ca
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
în tăcere precum picătura în ocean . să ascult fâșâitul de șarpe al liniștii din care să-mi fac sunetul primordial, sălășluitor la infinit în auzul meu avid. astfel aș renunța la cântec, la îngânarea lui, și-aș deveni cântecul însuși, neauzit, acela pe care toți îl purtăm în noi, ca pe propria noastră mireasmă.
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un paralizant al oricărui act de voință. Iar actio nu era rezultat al elocinței convingătoare, ci mișcare automată determinată de teama semănată prin aparatul represiv nevăzut, neauzit. Gol, cum era, discursul trecea numai prin gura celui care îl vobea. Proba, făcută, era că, tot întorcând foile, îl citea încă o dată, de la capăt, mecanic. Și ne mai mirăm că în estul european (noi fiind cei mai la est
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
că între ei sunt rude de sânge și izvorăsc din același Moș și, cum zice cronicarul, de colo cura. Episodul acesta m-a îngândurat într-un anumit fel. Ce secret al alcătuirii există în fiecare dintre noi și ce voci neauzite de altcineva ne face să recunoaștem scene, înfățișări și părți de cuvinte care nu le-am văzut și nu le-am auzit niciodată, noi, în cursul vieții noastre? Să existe, astfel, o memorie a tiparului care participă și aceasta la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mod de viață și la alte valori nu au făcut decât să îi sporească angoasele. Nevrozat, atacat din toate părțile de dușmani văzuți și nevăzuți, înnebunit de zumzetul orașului omul devine cvasi-autist, nu-și dorește decât să stea nevăzut și neauzit într-un loc departe de forfota cetății. Un astfel de loc ar putea fi un câmp recent cosit, mirosind a fân proaspăt, amintirile dintr-un trecut care nu se va mai întoarce niciodată și, mai presus de toate, nostalgia amniosului
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
seara la închidere și s-a terminat dimineața, (...) au zbierat la noi și ne-au ordonat să stăm cu fața spre zid (bineînțeles, toate am stat toată noaptea în picioare)”. Sau: „eram înjurate de dimineața pînă seara cu cele mai neauzite și bizare cuvinte”. Sau: „Uneori aveam un copac umbros în apropiere, dar (milițienii) nu dădeau voie să ne așezăm la umbra lui”. Sau: „Seara, cînd ne întorceam frînte de oboseală, cînd eram de serviciu, trebuia să curățăm 600 kg de
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
o farsă, un joc, o învăluire, mi-am zis, dar înainte de toate mă așez puțin. înainte de vatră oricum trebuie să te odihnești. am râs și noroc că era ceață și ceața mi-a înghițit repede râsul și l-a făcut neauzit. de-acum o să râd doar pentru mine, am zis, mi-am privit ceasul și era doar trei și mai erau zece ploi în jur și noaptea ca un sac rostogolit de lilieci. dar nu m-am grăbit. timp era destul
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
poartă călare venise împăratul.” Variațiuni pe tema celui mut grupează poeme erotice, unificate de imposibilitatea de a numi sentimentul omenesc cel mai tulburător. Cuvintele nerostite sunt și cele mai grăitoare: „Dacă ar fi să mi te destăinui/ cu vorba ta neauzită,/ tot n-aș ști/ dacă stânca aceea e searbădă/ sau are un nume;/ dacă în umbra ei au înflorit mandragorele/ doar pentru că tu, singurul,/ m-așteptai acolo pe mine./ Ce-ți sunt eu - când până și florile/ iau forma chipului
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
de ea „Șarpele", reprezentantul Iadului, într-o înfățișare mai frumoasă decât a zilelor noastre, strălucind în mantia aurie cu care era îmbrăcat și având o calitate pe care Adam nu o avea, se târa pe pământ într-o alunecare continuă, neauzită și care, cu vorbe frumos meșteșugite, care nu intrau în limitatul lor vocabular îi spuse cu un ton cald, ademenitor: „De ce te uiți admirativ la aceste frumoase mere? De ce nu guști din ele să vezi ce gust deosebit are față de
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
gol din jurul său? Că îți „ordonez” inconștientul? Și apoi, dacă se dezordonează imediat, mai rău decât înainte? Cu asemenea răspunsuri și metode de „salvare” îmi dau seama că strigătul omului - ale cărui nevoi metafizice nu pot fi ignorate - rămâne unul neauzit sau pe care o mare parte a psihanaliștilor se face că nu-l aude. Dincolo de conținuturile transmise și de conturarea epocilor pre și post decembriste, principala utilitate a cărții este indiscutabil aceea de a oferi ocazia observării contrastului dintre sterilitatea
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
Poezie > Delectare > AMPRENTA LUI DUMNEZEU Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cunosc locul. Primesc zilnic indicații pentru poziționare în raport cu inima lucrurilor. Sunt de nevăzut pentru înstrăinări de lumină, sunt de neauzit pentru călătoriile în afara muzicalității. Îmi cunosc locul. E spațiul acela liber pe care îl zăresc preț de un suflet. Mă cheamă, mă caută, mă atrage, mă invită, mă așteaptă, mă primește, tânjește să îi ating așezarea, e locul în care
AMPRENTA LUI DUMNEZEU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382514_a_383843]
-
Hermes poate să-l ardă când nu mai vrea să îl vadă. Văd ascunsă-n demon aripa de înger ce mă poartă-n zbor în al său univers construit din cântec și lemn fibros de sânger ce vibrează doar la neauzitul vers. E primordială supa grea a facerii în care oamenii pot ca pasărea Phoenix să renască-n cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
ea era trepidația. A încercat să schițeze o mișcare. Efortul părea inutil. Îi părea că se dezlipește cu mare greutate dintr-o pânză de păianjen, în timp ce încerca să își deschidă ochii. Ceva, ca un fel de alarmă, ca un strigăt neauzit de primejdie, o făcu să simtă nevoia imperioasă de a se desprinde din această stare. Când în sfârșit a reușit - știa cumva asta -la început nu a perceput decât o lumină vagă, spre care se îndrepta plutind ușor, acel ceva
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
ca fiind cea mai tânără membră a grupului, admirându-i vioiciunea, buna-dispoziție și aceeași privire prietenoasă pe care o descopeream la domnul Zilieru și la toți cei de față. Vocea melodioasă a doamnei Gabriela Maxim, intrată în grup cu pași neauziți și moi de felină aflată în teritoriul de vânătoare, a întrerupt avalanșa cuvintelor ce alergau de la unul la altul fără să-și încheie sensul în fraze închegate. Ne invita la masă. Era deja ora 15.00. Am urcat cu Silvia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
explozii viorii. Ziua-i mai strălucitoare, noaptea s-a împuținat; Astăzi este Sărbătoare, s-au trezit fetele-n sat Să ajungă fiecare spre iubit cu un sărut, Să le iubească tot anul. Dragobete a-nceput Să alerge printre oameni, nevăzut, neauzit Să-i trimită la petreceri, să-i îndemne la iubit; Firul ierbii dă să țipe de atâta viață-n jur Râd copacii, primăvara îi îmbracă în ajur. Cearta este interzisă, munca nu își are loc Horă mare se încinge, toată lumea
DRAGOBETELE SĂRUTĂ FETELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383951_a_385280]
-
mult aer, poate de prea multă inspirație aspirație... cine mai știe logica Lui infinită? poete, pe clipe umbrele dansează nebune și tu pleci să cauți iar și iar vrăbiile. nu mai întreb de întoarceri. vin ele odată cu rostul lor nevăzut neauzit doar trăit. poete când... Anne Marie Bejliu, 23 noiembrie 2015 ---------------------------------------------------------- căutări călătorii între visele inimii și realitate se plimbă verbul ”a fi”, ca un pitic dintr- o istorie uneori prea grea să răzbată pragurile pe care mintea i le impune
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul cuștilor. Neauzite, mai bat, încă, tobe, răzbat prin creier surle. Nici un om, după trei zile și trei nopți de Carnaval, nu mai e tocmai zdravăn; după nouă, mulți cad la pat; unii mor. Nici liniștea care s-a lăsat nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]