1,139 matches
-
prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te necăjește, mai ales când știi că nu posezi nicio putere, pentru a-i pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel, întotdeauna, atunci când se enerva puternic și fără control, foarte ușor începeau palpitațiile s-o necăjească groaznic, inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
citise rugăciunea cea dinainte de călătorie din cauză că se grăbea. Al doilea caz s-a petrecut la mănăstirea Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună că nu poate, îi apăru în cale un alt părinte din mănăstire. Fratele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pământ e să o fac fericită și dacă ea este fericită, eu mă simt împlinit! Spuse toate acestea cu o emoție firească, în glasul său venit parcă din alte sfere existând și o doză de timiditate. Nu voia să-i necăjească nici pe Ina și nici pe Alex, dar nici nu găsea cu cale să abdice de la ale lui. Mihăiță tăcea și asculta. De altfel, lui îi mărturisise de multă vreme Vișinel planurile sale. Voica, ai s-o vezi și tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oricărui copil din orice vreme, „povestește copilăria copilului universal”. Oriunde și oricînd, copiii au șterso de-acasă la scăldat, au lăsat baltă treburile cu care îi împovărau părinții, au dat iama prin livezile vecinilor, au făcut șotii „catastrofale”, și-au necăjit bunicii... Așa a făcut și copilul Sorin Cotlarciuc din Vama, fiul „dușmanului poporului” Vladimir Cotlarciuc, și al profesoarei Ana Cotlarciuc, născută Sasu. Și din copilăria aceea fericită și chinuită totodată, dintr-o experiență existențială bogată, aproape picarescă s-a născut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
împăcat sută la sută cu casa, o cumpărase. O achiziționase de dragul ei. O iubea pe Karin enorm de mult, chiar și la bătrânețe. Cum n-aveau copii, ea ținea pentru el, locul acestora. Îi plăcea s-o răsfețe, s-o necăjească, să se joace cu ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oarecare... Ci una ca la o cumătrie măcar. Și plata ar cam trebui s-o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
avem de unde să știm. Așa că să ne grăbim, Ioane. Mă gândesc ca astăzi să încărcăm mai puțin pe sănii... Să putem ajunge la vreme în târg. Cred că ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu fi necăjit, că n-ai rămas singurel. Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi putut să aducă vorba despre viața altora înainte să chibzuiască bine. Aici vă dau dreptate, zise Poștașul, de ce să vă mai necăjiți dacă lui nu-i pasă? — A avut destule șanse pînă acum, zise Angelina, dar în loc să se schimbe în bine, e din ce în ce mai rău — înseamnă că n-aveți de ce să vă simțiți vinovată cu nimic, spuse Poștașul. — Mai ales că de multe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai păstrăm încă o vreme secretul nostru? Deocamdată nu pot face altfel, iubito. Nu prea văd de ce, răspunse Georgie. Dar dacă asta vrei tu... Dacă ar fi după mine aș scrie în ziarul Times despre relația noastră. — Antonia s-ar necăji foarte tare dacă ar afla, am spus. Și tot ce mai pot face pentru ea este să-i ușurez situația. Iar felul cum am reglat lucrurile între noi a fost cu adevărat remarcabil. Adică, fără resentimente. Deocamdată nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a întrebat dacă pot să mă duc eu în Pelham Crescent până-n prânz în loc să vină ea în Hereford Square după-amiază. Am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un lighean, îngenunche la picioarele mele și șterse cu apă din abundență pata de pe covor. Pata își pierdu din intensitate, devenind roz. — Și dacă n-o să iasă o să punem un covoraș peste ea, adăugă Palmer. Îți interzic categoric să te necăjești din cauza asta, Martin. Ascultă, prietene, ești sigur că ești capabil să ajungi acasă în nesiguranță? Vrei să te duc eu? mă întrebă stând acolo zâmbind și legănându-și piciorul gol. — Nu, categoric nu, am răspuns. Sigur că sunt. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se certaseră. Dacă asistentul lui Röser avea trecutul pe care-l bănuiam, e clar că a respins orice fel de relație. Pentru cineva care credea În triumful testiculelor, trecutul Dorei era prea scandalos ca să-l poată accepta. Probabil că a necăjit-o și a provocat-o pe maică-sa care, aflată oricum sub presiune, suferea și de anevrism. Imposibil de zis. Dar dacă lucrurile se Întâmplaseră așa, era ca și când ar fi omorât-o. Dezlegând firele Întâmplării, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ținut minte atâta vreme. — Scumpa mea, dar ce morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut nici un motiv să vă Îngrijorați În privința soțului dumneavoastră. A fost necăjit din pricina unor afaceri, asta-i tot. Nu există motive să credem că s-a... că i s-a Întâmplat ceva. Doamna Eckman țâșni din spatele pianului și veni În față, traversând podeaua și frământându-și nervoasă mâinile. — Nu de asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era o invitație. Era un ordin. Până să ajung eu acasă, luasem hotărârea ca, În loc să fiu deprimată de strălucirea calităților de soție ale lui Phoebe, să mă las mai degrabă inspirată de ele. Nu avea rost, până la urmă, să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că și ochii tînărului s-ar putea întoarce într-acolo. Dacă n-aveți, mergeți și vă-ntoarceți cu bani pînă la închidere spune fata pornind spre casă cu sentimentul celui care părăsește "locul crimei". Și dacă nu mă întorc? o necăjește Mihai, pus pe glumă, că dacă tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venea să ne vadă; surorile mele se urcaseră pe o scară într-un vișin iar eu, rămas jos, plîngeam, sau înjuram, așa spun ele, că mai întîi am învățat să înjur, evident, din astea... mai moi; fiind mai mic, mă necăjeau toți... Cred că asta-i una din primele amintiri, sau alta, cînd, ducîndu-mă la Tîrgu Frumos, la o mătușă, cred că tot în vara aceea, am văzut-o cum a băgat în rolă, în camera cea bună, castronul cu cireșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu. Îți doresc succes! Succesul la premieră înseamnă aplauze. Lipsa ta le va reduce la jumătate. E măgulitor să aflu că, pentru tine, eu contez cît restul sălii. Dar asta nu-mi schimbă hotărîrea. Ești chiar atît de sigură? o necăjește Mihai. Nu mă obliga să-ți trîntesc telefonul în nas, că și eu pot fi..., la o adică se înfurie fata. Mai ai ceva să-mi spui? Da. Azi am auzit o comparație care-mi place: viața nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]