75,178 matches
-
lucru s-a petrecut nu numai într-un regim totalitarist, dar și în România. Cartea de curând apărută la Editura Allfa a prietenului meu Valeriu Stoica Puterea, un rău necesar, mi-a adus aminte, printr-un ricoșeu lexical, de blestemata necesitate înțeleasă de pe timpuri. Nici o legătură, firește, între cinismul sintagmei lugubre și volumul lui Stoica plin de date interesante și de o viziune liberală luminoasă. Întâlnindu-ne, cu acea ocazie, Valeriu Stoica, un mare iubitor și cunoscător al Comediei umane și
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
dintre ei suferă un dublu proces, acuzați mai întâi de trădare a revoluției, acuzați mai apoi pentru serviciile pe care le aduseseră anterior: Gide (simbolul tuturor relelor, pentru fostele țări comuniste), Șostakovici (ca să-și salveze muzica dificilă, fabrica inepții pentru necesitățile regimului, pretindea că pentru istoria artei o nonvaloare este un lucru nul și neavenit; nu știa că pentru tribunal tocmai nonvaloarea contează), Breton, Malraux (acuzat ieri de a fi trădat idealurile revoluționare, acuzabil mâine de a le fi avut), Tibor
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
este pus în discuție. Forța de coeziune a elementelor slăbește în interiorul compoziției, iar direcțiile centrifuge înlocuiesc, pe nesimțite, arcimboldeștile direcții centripete și interstițiile devin vizibile și capătă funcții structurale. în cel de-al treilea moment, elementele nu se mai supun necesităților imaginii prestabilite, ele își asumă o deplină autonomie și încep să circule în libertate, asemenea electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în care Ion Gheorghiu își redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
uitate, sau cel puțin ignorate cu tact." (Nietzsche: Life as Literature, Harvard University Press, 1985, p. vii) Nietzsche a scris, de exemplu: "Ca să ai un teren amplu, adânc și fertil pentru dezvoltarea artelor, marea majoritate trebuie să fie supusă, servil, necesităților vieții, pentru a servi astfel o minoritate dincolo de măsura nevoilor sale individuale." (p. 148) Foarte important de remarcat este faptul că aceasta nu era, din partea lui Nietzsche, pur și simplu o încercare de a înțelege empatic polis-ul grecesc, vreo
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă Monica Lovinescu continuă opera lui E. Lovinescu - și evident că o continuă -, acest fapt s-a petrecut "din mers", sub imperiul unor necesități ale unei istorii ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și s-a arătat atrasă în chip deosebit de teatru. Critica și comentariul cultural, cărora li s-a dedicat pînă la
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
poate fi decît următoarea: "la adevărata libertate nu se poate ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care purcede din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie ontologică: "necesitatea la care marxismul acesta de toate zilele făcea
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
ajunge decît printr-o libertate adevărată". Dar cum putem caracteriza libertatea? Comuniștilor de rînd li s-a inoculat ideea că libertatea n-ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care purcede din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie ontologică: "necesitatea la care marxismul acesta de toate zilele făcea apel, pentru a-i oferi libertății un fundal și a
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
ar fi decît (e un decalc după Spinoza) "necesitate înțeleasă". Nu avem a face decît cu o falsă necesitate, cu un trucaj, demonstrează Mihai Șora, cu o operație care purcede din alterarea lui a fi, așadar dintr-o escrocherie ontologică: "necesitatea la care marxismul acesta de toate zilele făcea apel, pentru a-i oferi libertății un fundal și a-i conferi astfel o iluzie de sens, nu era în ultimă instanță nimic altceva decît modul în care o colectivitate depersonalizată (inițial
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
depersonalizării (un fel de "capul plecat, sabia nu-l taie")". Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic (creat) nu fusese
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
plecat, sabia nu-l taie")". Excelentă definiție a totalitarismului! În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
În chip paradoxal, admite filosoful, și individul cu o cultură filosofică, cu atît mai vîrtos cel ce a frecventat și teologia scolastică, înțelege libertatea tot ca "necesitate înțeleasă". Numai că, spre deosebire de necesitatea (secundă) de sorginte marxo-lenino-stalinistă, croită pe tiparul exteriorității, necesitatea aceasta (primă) la care facem apel e cu adevărat întemeietoare, în ambele sensuri ale cuvîntului: și ca punct de start, înainte de care nimic (creat) nu fusese, ante quem nemo fuit, ba mai mult: nici nu putea fi - dar și ca
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
Ceaușescu a constat în a o rupe cu forme și cu persoane din trecut, fără a se atinge cîtuși de puțin de esența sistemului. N-a existat nici o primăvară de la București. Nici o reformă dinlăuntru a PCR. Și nici o conștiință a necesității ei. În aceste condiții, liberalizarea a fost ea însăși la noi una originală. Se poate afirma că scriitorii au profitat la maximum din minima flexibilizare politică a regimului. În Polonia, Cehoslovacia sau chiar Ungaria, noii lideri au dorit să se
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Gheorghe Grigurcu Libertatea înseamnă a nu fi sclavul nici unui lucru, nici unei necesități, nici unei întîmplări; a coborî soarta pînă la tine" (Seneca) În marea majoritate a cazurilor scriitorii noștri care au întreținut un comerț cu comunismul au adoptat o atitudine decepționantă. Dacă n-au așternut tăcerea deplină asupra compromisului, s-au străduit a
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
și un capitol special la finalul volumului), a mitologiei, religiei și a reflexelor în literatură. Dar cercetarea consideră visul mai mult decît un simplu subiect de istorie literară: visul este "un mecanism homeostatic menit să protejeze ființa", provine dintr-o "necesitate structurală a ficțiunii, ca o condiție ontogenetică", resemantizarea produsă în reprezentările sale pune problema unei gîndiri onirice sau a unui mesaj formulat într-un alt limbaj decît cel diurn, structurat logic. Visul poate influența ca scenariu a ceea ce va fi
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
spune că, în general, poveștile au totuși un sâmbure de adevăr. Pe istoric însă îl interesează și învelișul, coaja, în care se adăpostesc, de obicei, totalitatea substanțelor ce întrețin viața. Identificarea acestor substanțe, precum și punerea în evidență a rolului și necesității lor reprezintă un posibil scenariu de depoziție scrisă. Altminteri, orice istorie riscă să fie de-scrisă prin cuvintele lui Schopenhauer - "vicleșug: visul greu și confuz al umanității" - ori prin cele ale lui Lucian Blaga - "cea mai mare dezamăgire a oamenilor
Depoziție scrisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14553_a_15878]
-
Werther" de Jules Massenet (care nu s-a mai auzit la noi de multe decenii) prezentată sub formă de concert, fără magia spectacolului în fața unei săli nu prea pline. Se pare că a fost o soluție de compromis dictată de necesitatea de a onora într-un fel un contract moștenit de Direcția actuală a teatrului. După înțeleapta zicală care în jargonul culiselor sună "ai "Werther" pui "Werther", nu ai "Werther", nu pui "Werther"" s-a ales din motive financiare această formulă
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
ideea? Simțea de mult nevoia unui proiect literar serios. Anume, acela de a scrie "o carte, una singură, despre toată lumea, pe care s-o ia în brațe, să facă dragoste cu ea: cu furie, cu disperare" - pag. 9. În fața acestei necesități, autorul explică: "Am plecat la drum să cuprind biata condiție umană (...) și-am sfârșit prin a-mi contura propriul chip." - pag. 11. După ce își prezintă ambițiosul proiect în fața colegilor ziariști, la Vama Veche, pe un sul de hârtie igienică, autorul
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind de la ceea ce se spune aici se pot alege - previzibil aș zice - trei tipuri de scriitori: cei care dau
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
de milioane de oameni (mai mulți decît întreaga populație a dictaturilor central și sud americane laolaltă), dar numai ca urmare a unor procese publice temeinic elaborate și mediatizate. Toate regimurile comuniste au procedat identic. Crimele lor au părut efectul unor necesități sau legități istorice, nu al acțiunii unor indivizi de-zaxați. Trujillo seamănă mai bine cu Nero decît seamănă Ceaușescu ori Enver Hodja. Deopotrivă de odioși, dictatorii comuniști au mizat mereu pe fanatizarea unor populații cărora le promiteau o viață mai bună
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
Kollontai (1872-1952) a fost numită Comisar al Poporului și conducător al Departamentului Central al Femeilor, ca răsplată pentru propaganda asiduă a ideilor marxiste (deși se formase intelectual citind Engels și Bebel), iar în ceea ce privește problemele femeilor în particular, Alexandra Kollontai predica necesitatea ca femeile să participe activ la eliberare și să nu aștepte ca revoluția să le ofere pe tavă eliberarea. Cerea și ea ceea ce ulterior vor solicita și Wilhelm Reich și feministele radicale: abolirea familiei și gospodăriei, integrarea femeilor în forțele
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
Femeia comunistă se autodepășește, deci este o ființă evoluată prin excelență. Aurica Muscan, Vica și Ana Roșculeț se împlinesc uman și moral muncind. Apogeul carierei Anei Roșculeț ca delegat al muncitorimii la Congresul Intelectualilor din întreaga lume demonstrează nu atât necesitatea lărgirii, cât a reconsiderării noțiunii de intelectual în comunism: acea persoană trecută de la beznă la lumina alfabetului și având conștiința importanței păstrării păcii. Gândirea abstractă era inutilă în comunism, necesară era doar eficiența practică. Ana Roșculeț realizează astfel destinul absolut
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să concureze natura, cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia sunt unite prin funcția evident subversivă a proiectului. În discursul subiacent, ambele exprimă refuzul unei realități pe care, imaginar, o
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
fiind). E adevărat că prea adesea româna actuală se vorbește rău în public, că atîtea discursuri politice și mesaje ale presei răspîndesc erori și confuzii lingvistice; e adevărat că de multe ori formulele străine sînt preluate ca atare nu din necesitate, ci din snobism și comoditate. Susținătorii legii pot avea dreptate în zeci de puncte: nu vor avea niciodată dreptul și posibilitatea de a sancționa competența lingvistică și tendințele uzului prin procese-verbale de contravenție. E semn de gîndire totalitară sau superficială
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
atitudine ce a dus la neînțelegerea unor personaje sau chiar scene, denaturate complet din această cauză și, în consecință, la proasta receptare din partea confraților și a publicului), important pentru piesa în sine este faptul că Gogol, în urma acestor reprezentații, înțelege necesitatea unor revizuiri, nu unele dictate de gustul pervertit al publicului, ci de simțul său estetic de creator. Astfel, modifică sau chiar renunță la unele scene care constată că trenează acțiunea: în actul al treilea, scena III, reduce discuția despre culoarea
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a ei, pretinde cu necesitate drama. Iar în Revizorul, remarca dramaturgul și criticul de teatru Leonida Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de sesizat - suntem, firesc, mult mai înclinați să râdem de primar șca, de altfel, de toți ceilalți, aș adăugaț, decât
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]