144 matches
-
îndrăzneți se așează pe fruntea de gânduri risipitoare... E pe sfârșite vara și mă întreb cum a trecut , unde s-au strecurat clipele din calendar, am vrut să s-aprind amintiri dar timpul m-a întrecut și mi-a adus nechemată toamna-n dar... Am risipit, pe maluri zbuciumate de mare vise neîmplinite și-mprăștiate de vânt, sperând că vara va da iubirii culoare, dar a trecut ...și vara și al iubirii legământ... Referință Bibliografică: A fost o vară... / Mariana Ciurezu : Confluențe
A FOST O VARĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376474_a_377803]
-
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului pietre oameni și drumuri se spune prea des ce simplu să-ți trăiești viața la răspântii neîntrebat de trecători nechemat de nimeni să dai socoteală (pentru timp) neașteptat să dai inchizitorilor răspuns zilele se adună într-o tolbă nevăzută din ce în ce mai mare și mai grea indiferent de căptușeala cuvintelor vei pleca nu te vei întoarce nu am pus nici eu virgula
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale tolba pământiul (deseori metafora) ce ușor să crezi că poți trăi liniștit la răspântii neîntrebat nechemat neașteptat. Referință Bibliografică: Poem pentru cel care se întoarce / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
POEM PENTRU CEL CARE SE ÎNTOARCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376551_a_377880]
-
iată un pământ de eter cum se-ntinde sub un cer pământiu nici nu știi dintre ele călătorule ce te apasă mai mult hainele tale ... Citește mai mult pietreoameniși drumurise spune prea desce simplusă-ți trăiești viațala răspântii neîntrebat de trecători nechemat de nimeni să dai socoteală(pentru timp)neașteptat să dai inchizitorilorrăspunszilele se adună într-o tolbă nevăzutădin ce în ce mai mare și mai greaindiferent de căptușeala cuvintelorvei pleca nu te vei întoarcenu am pus nici eu virguladin prudență pentru
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce flutură în cerurile pline de Îngeri și de Sfinți. Țin pe brațe pruncul ce am fost, îl ador și îl chem sugrumat că o suferință pe care s-a așezat nechemat timpul. Suflu din rărunchi o rugăciune păcătoasa către biserici și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
ce-l tratează. Rezultatul acestei confuzii și obscurități este nespus de rău: este discreditul filozofiei aproape general; acest rezultat ne explică oarecum lipsa de propășire ce se constată în istoria acestei științe. El se datorește ușurinței cu care multe capete nechemate s-au crezut și se cred cu atât mai savante cu cât sânt mai obscure. Cu cât ele s-au cufundat în forme încurcate și în formule și fraze învățate pe de rost, cu atât s-au pretins mai filozofi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ținînd cont, în oricare dintre problemele acute ale țării, de părerea trotuarului? Cum ar fi arătat acea Românie (pe care au distrus-o tancurile rusești și golănimea autohtonă), dacă s-ar fi lăsat sugestionată de analiștii de ocazie și de nechemații lor subiecți de pe trotuar? Nu e cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
argheziană Absolutio, republicată cu modificări, sub titlul Binecuvântare, în volumul Cuvinte potrivite. În articolul Cuvântul nou la noi, I. Ludo face un scurt istoric al modernismului literar francez, enumerând câteva publicații simboliste românești și reținând, din „noianul de chemați și nechemați care practică literatura”, personalitatea „limpede și luminoasă” a lui Tudor Arghezi. Rubrici: „Revista revistelor”, „Reliefări-Mozaicuri”, ultima preschimbată în „Recenzii”, sub semnătura lui I. Ludo și G. Spina. Semnează versuri G. Bacovia (Plumb de iarnă, Nevroză), Tudor Arghezi și proză Emil
ABSOLUTIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285144_a_286473]
-
să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Afară bătea schimbătorul vânt de aprilie. 23. Pământul, cernoziomul marii câmpii aluneca prin fața geamului închis al compartimentului de tren. Inima îmi bătea din când în când cu putere, atunci îmi mutam gândul; era greu pentru că stăruia în subterane și răbufnea, nechemat, la suprafață, emoția îmi gâtuia mișcarea, și de la geamul compartimentului privirea îmi rămânea fixă de-a lungul nesfârșitei întinderi. Veneam pentru că mă rugase el, din condescendență pentru vârsta, profesia și omenia lui, și pentru încă ceva, ascuns, depărtat care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a porții căci aceasta apăru la fereastră uitând de melodii, întâmpinând-o cu bucurie nestăpânită: - Bine-ai venit, scumpa mea! Nepoata intră în casă, și după jumătate de oră, chemat de doamna Pavel (de altfel m-aș fi dus și nechemat, deoarece n-o mai văzusem pe tânăra profesoară de câteva luni și vroiam să-i restitui cartea pe care mi-o dăduse), intrai în sufragerie. - Sărut mâna! rostii, înclinându-mă politicos, sunteți veselă, văd. - Am intrat în vacanța de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fulgerător, încât nici nu cred că mai aveam timp să conștientizez ceea ce mi se întâmpla. Credeam, sincer convins, că Dumnezeu se miluise de mine și mă trimisese să trăiesc într-un timp paralel. Să împlinesc eu visul tuturor utopiștilor și nechemaților care scriau fel și fel de SF-uri. Iată, dintr-odată, mi s-a dat miracolul de a trăi, pe bune, într-o lume virtuală. Lumea de joi, în timp ce aceea de marți încă se chinuia să se împlinească undeva, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Când va dori, vă voi anunța. — Sunt sigură că Majestatea Sa va vrea să își vadă fiul pentru ultima oară. Eunucul-șef Shim clatină din cap: — Am ordin de la Marele Consilier Su Shun să vă închid, dacă insistați să intrați nechemată, doamnă Yehonala. — Tung Chih are dreptul de a-și lua rămas-bun de la tatăl său! țip eu, sperând că împăratul Hsien Feng mă va auzi. — Îmi pare rău. Întâlnirea cu Tung Chih nu ar face decât să-l tulbure pe Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cât să-l aud spunând că ne vedem În pauză și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez unica noastră Întâlnire iar și iar, făcându-mă să cred că fusese un moment atât de Însemnat al vieții mele. Și oricât de absurd
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
joia, asta o despovăra pe Lucy, care putea redeveni ea însăși... David a vrut să vină la întâlnire cu mine, dar i-am spus că nu, trebuia să mă văd singură cu reverendul. Ca să fiu sigură că nu dă buzna nechemat, am programat-o sâmbătă, ziua când David nu avea voie să vorbească. Doar du-mă până la el, i-am spus, și așteaptă-mă afară. Nu durează mult... Reverendul Bob stătea la birou în camera lui de lucru, făcând ultimele retușuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi-ar face rèu, stèruind cu îndârjire în a privi înspre geamul acoperit în parte de trupul ei masiv, așteptând că trenul sè se punè în mișcare, sperând cè o datè cu pornirea trenului ea va dispèrea că un duh nechemat al acelor locuri, ascult, pândind orice zvon îndepèrtat de viațè, dar imobilitatea din jur, ceața perfidè de afarè, accentueazè parcè sentimentul de solitudine teribilè al zonei de liniște în care am staționat, Tu ești bèrbat! Ești frumos! Știai?! Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de vară... Deschise ușa, și doamna Mușat, stând în picioare de partea cealaltă a mesei, își înălță privirea, c-o undă de mânie neliniștită în ochi. Rareș? Ce-i cu tine aici? Doar știi că n-ai voie în cancelarie nechemat! Dar Rareș lăsase în urma lui ușa deschisă și înainta încet spre masă. Doamna Mușat deja aproape că începuse să strige: Rareș! N-ai voie! Te avertizez, nu mai face niciun pas! Doamna Mușat nu mai era ca pe estradă, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar, în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care mângâie? Și tot la mămica ei află răspunsul: Mama fu surprinsă de întrebare. Stătu puțin pe gânduri, apoi începu să povestească: ,,Când Dumnezeu a făcut omul, a stat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ÎNĂUNTRU, N-AVEA NICI O GRABĂ. LEGILE TEMPORALE ȘI SPAȚIALE OBIȘNUITE NU AVEAU NICI UN SENS ÎN ACEST TĂRÎM AL SEMIOBSCURITĂȚII. NU SE AFLA NICĂIERI ȘI TOTUȘI ERA PRETUTINDENI. ERA LOCUL ÎN CARE PUTEA ÎNNEBUNI CEL MAI REPEDE, PENTRU CĂ TRUPUL CARE INTRA NECHEMAT ÎN EL SIMȚEA TIMPUL \ CEEA CE NU SE ÎNTÎMPLA ȘI CU SPAȚIUL RESPECTIV. DESCOPERISE CĂ O EXPUNERE DE ȘASE ORE ÎI GREVA ÎN MOD SERIOS SĂNĂTATEA MINTALĂ. INCURSIUNEA LUI ANTERIOARĂ DIN SEARA ACEEA, PRIN SCUTUL CLIN ASCUNZĂTOAREA LUI, DURASE DOUĂ ORE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină. Și acel ,,prezent” reînvie adesea, când îl chemăm ori fără dorință, vine în mintea noastră ca un oaspete nedorit, nechemat. Fericiți sau nu, depindem de timp, nimeni nu trăiește în afara lui. Timpul curge prin venele noastre, prin sânge. Latinul Horațiu a spus ,,Carpe diem!” Se putea un sfat mai bun? Dacă învățatul ne îndemna atunci să ne bucurăm de prezent
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
folosit greșit); Pag. 7: „... cutreieră toată Europa...” (trei patru țări cutreierate nu Înseamnă toată Europa); Pag. 9: „... se stinge prematur, În 1968...” (la 64 de ani nu Înseamnă prematur)” Pag. 9: „muncă de giuvaergiu” (a fiicei lui Pandrea, care-i nechemată, neavizată); Pag. 10: „sinceritatea funciară” (mincinos, obraznic și calomniator fără egal); Pag. 10: „... cu care Împărțea acum celula” (Împărțea atunci celula); Pag. 10: „... și probabil nu vom ști” (și, probabil, nu vom ști / și probabil că nu vom ști); Pag
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de mari încât să devină adevărate ferestre prin care să poată intra lumina și aerul, viața și speranța. Carl Gustav Jung a pus să se sculpteze pe portalul casei sale această frază: «Vocatus atque non vocatus Deus aderit/ Chemat sau nechemat, Dumnezeu va veni»... și vorbim aici de un medic psihoterapeut! Un poet precum Rilke, nu tocmai ușor pentru sine și pentru alții, avea să scrie în una dintre magnificele sale poezii: Chiar dacă nu vrem, Dumnezeu crește». Validitatea vieții consacrate se
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
negă cu capul, luând cartea ca pe un album de preț și răsfoind-o atent cu degetele ușor apropiate de muchia filelor. Privea mai cu seamă desenele. Trecură câteva zile în care Felix se sfii să se ducă la Aglae nechemat. În acest timp ieșise de câteva ori în oraș, luase G. Călinescu unele informații cu privire la universitate și colindase anticăriile așezate pe cheiul Dâmboviței. La început, ceruse voie lui moș Costache să iasă, obișnuit cu normele internatului, însă bătrânul, surprins de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]