527 matches
-
capitol din “Nadia”. și exact acesta este simțământul meu de acum... Plutesc deasupra gândului Cernind durerea ochilor tăi Peste imensitatea albastră. Mă doare fiecare geană de zare și aerul Din care tu lipsești. Caii din vis Caii de foc, albaștri Nechează scuturând coama de dor Iar eu le ascult Tristețea tropotului lor sălbatic. Mă cheamă cu ei Purtându-mă pe spinări Arcuite de timp și-mi cer să zâmbesc. Nu pot. Mi-e frică de ei, De boturile lor umede și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
real: "noapte lungă noapte fără sfârșit / insomnia intră prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul casei lins de lună / intră prin butonul veiozei intră / prin țesătura draperiei // vulturul evadat din dulap / bea ultima ta picătură de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
senine. Gustam zborul verii, Noaptea ne îmbie, Sâmburii durerii Pleacă în stihie... AMPRENTA DRAGOSTEI Primăvară în amurguri Naște florile pe muguri. Noaptea cade peste ramuri Peste lume, pește lanuri. Blândă iapa alăptează Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cer se opresc/ Să-i vadă, iar pe uluce/ Copii din vremuri năuce,/ Urcați, la ei se zgâiesc- / Cai răstigniți la răscruce/ De drumuri când se opresc./ Din neuitare, zvon aduce/ De neamul lor arăbesc - / Pe vremuri, darul regesc .../ Mor nechezând pe o cruce/ Cai răstigniți la răscruce.” (Cai răstigniți, la răscruce). Elena Munteanu (Ingada) (România, poet) - „Fire sensibilă și romantică, a găsit în poezie sprijinul, s-a regăsit în versuri, cuvinte, expresii frumoase, scrise cu vocație interioară de poet cu
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
vorbește, Pe cînd roșul aproape mă orbește Aerul vibrează în culori. Și de sunete cerești Inima tresaltă de fiori, Și iubirea îmi spune: să nu cerșești Un înger în cer visează Vise de un arămiu închis Calul de sub șeaua-mi nechează Și zboară direct spre paradis Veni-va ziua minunată Cu flutruri încrustați în culori Lumea va dansa o saltată Iar noi doi ne vom pierde Printre nori Ca un cârd de cocori ---------------------------------- Harry ROSS 15 ianuarie 2016 Israel Referință Bibliografică
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
și remarcabile cântece ale sale: „Am venit la împețit”, „Avem o recoltă bună”, „Ca la nuntă”, „Cântec de nuntă din Moldova”, „Ciobănașul”, „Colo la Suceava-n luncă, „Hai la horă ș-om juca”, „Huțulca din Brodina”, „Merge lelea la Bacău”, „Nechează murgul de zor”, „Toamna, la cules de vie”, „Vreau să fiu mândrei pe plac”, „Ce-ai crezut bade, că-mi pasă?”, „Joacă hora măi flăcău”, „Spune mamă ce să fac”... Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Vasile
VASILE CĂNĂNĂU, TÂRZIUL CONSOLIDEAZĂ UITAREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384732_a_386061]
-
pe de-a-ntregul) dintr-un poem proletcultist, Cântarea României (sic!), al lui M. R. Paraschivescu, este acela-n care autorul, amintindu-și că, în tinerețe, cochetase cu surrealismul, închipuie o scenă insolită, demnă de penelul lui Dalí: „Un cal care nechează într-o sufragerie”. Prin nu știu ce coincidență stranie, imaginea aceasta reapare, după mai bine de cincizeci de ani, la pagina 106 a ultimei cărți a lui Lucian Dan Teodorovici (Polirom, 2003), anume Circul nostru vă prezintă: De remarcat că les deux-points
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
să ne îmbătăm într-un asemenea hal încât, la trezire, nici unul nu-și amintea mai nimic din ce se întâmplase în timpul petrecerii. Cert este că, în dimineața ce a urmat chefului, toți oaspeții am privit câteva minute, cruciți, calul care necheza, liniștit, în mijlocul sufrageriei vărului meu.” Or, calul ăsta (nu un cal, ci calul!), care „nechează, liniștit, în mijlocul sufrageriei” cu „bibelouri în vitrină” și cu, pe jos, „covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
nimic din ce se întâmplase în timpul petrecerii. Cert este că, în dimineața ce a urmat chefului, toți oaspeții am privit câteva minute, cruciți, calul care necheza, liniștit, în mijlocul sufrageriei vărului meu.” Or, calul ăsta (nu un cal, ci calul!), care „nechează, liniștit, în mijlocul sufrageriei” cu „bibelouri în vitrină” și cu, pe jos, „covoare scumpe”, pe care le balegă (tot „liniștit”, pesemne), e cât se poate de la el acasă în acest spațiu locativ impropriu. Nu logica calului (scuzați cacofonia!) e de natură
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
pluteau pe aripile visului, undeva între bolta înstelată și plaiurile mioritice, ca într-o grădină de rai cu valuri de verdeață și flori multicolore ce răspândesc în jur un parfum amețitor. Dar atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând pe pereții albi umbre cu forme
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > SFÂRȘIT DE VARĂ-N APUSENI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Sfârșit de vară-n Apuseni Ce coama verde-au munții și tunetul nechează, Azi, vara-n Apuseni ascult cum curge-n streșini, Miroase-a fan uscat și a parfum de cetini, În tronul Lui de sus, azi, Domnul jubilează. Cum viața curge lin ca-n raiul cel ceresc, Rămas e gol răbojul cu
SFÂRŞIT DE VARĂ-N APUSENI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360767_a_362096]
-
și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului cade bruma, e toamnă iar, ce triști sunt norii pe afară s-a zgribulit și un arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul intră la iernat, o frunză galbenă a căzut în calea mea pe o cărare și timpul este
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
pic mai rablagită, și își purta părul strâns într-un coc țuguiat în sus, de ziceai că duce un oblamnic pe căpățână. Purta o poșetă mică pe umăr, vorbea într-una la un telefon și râdea subțire, așa, cum ar necheza un mânz. Eu cred că-și vărsase parfumul în poală, din greșeală, că trăznea a parfum de mă usturau nările. Se așeză ea în spatele meu și începu să mă înghiontească cu sutienul pe șale. Ea vorbi în continuare la telefon
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe șaua calului. Acesta necheză bucuros, că într-adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
democrația nu mi-a dat șansa să fiu alături de cei deștepți!? Mai citi încă o dată inscripția în stâncă și adăugă: - Cineva face glume proaste în creierul munților! Ca o replică la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă să-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și-i va da drumul în curte. Dar spre surprinderea sa omul parcă adormise în șa și-l simți cum plutește prin aer și cade ca un sac plin în colbul drumului
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
întrebă Costache. - De ce ești în casa mea? S-a întâmplat ceva? - Eram disperați că nu mai apăreai odată! Lăsași frumusețe de nevastă și plecași hai hui, după cai verzi pe pereți, prin ținuturi prin care a înțărcat dracul iapa! Armăsarul necheză și-l împinse cu botul ca să nu se mai lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena, care
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pe lângă darurile de nuntă. O să iei calul meu, cel pe care l-am primit de la negustorii dalmațieni odată cu doctorul. Vezi că numele lui e Murg, pentru că e chiar murg, și e educat în limba negustorilor. Dacă îl strigi „ira!... ira!...”, nechează de oriunde ar fi, ca să-l auzi. Așa că pe ăsta n-ai cum să-l pierzi. În rest îți înțelege comenzile pentru că limbile noastre se aseamănă... Ce mai, zis și făcut, peste câteva zile prințul Vlad se afla în Burgundia
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi, apucate pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi de față cu caftan străveziu Peste solduri și umeri, călărind pe-ndelete, Ce-i eram roib discret prin poieni indiscrete Și-
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
bojoci : Bună ziua la Moș Ajun! Mâine la Crăciun! Patru, patru! Cred că jumătate din sat s-ar fi speriat de urletele noastre. Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mea cu fluturi rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]