490 matches
-
și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul unei întinse polemici declanșate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Răspunsul ar fi: la fel cum astăzi cheltuim tot atîta timp pentru a ne închina sufletul exact acelorași stihii, atîta doar că le dăm alte nume: nu le mai spunem intelect unic sau cer inteligibil, ci Sfîntul Duh sau energii necreate. Mai mult, medievalii par să fi fost mult mai consecvenți decît noi, sau cel puțini mai logici, căci măcar se străduiau să gîndească necontradictoriu o doctrină flagrant ilogică, așa cum este învățătura creștină. Astăzi, teoria creștină nu mai stîrnește ambiții de
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
limbaj, pentru că nu sînt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capta în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele cîmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
din Luceafărul, despre personajul Hyperion, și să vă demonstrez că acest personaj este inspirat din Evanghelia după Ioan, din prologul Evangheliei după Ioan: „La început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se poate, pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi/ Cum izvorau lumine." Ca-n ziua cea
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
unde s-au născut, scrie Oreste Teodorescu pe Fundamentul sistemului pitagoreic se bazează pe credința că în simbolul cifrelor sunt conținute toate elementele aflate în manifestare (începând cu 1, până la infinit), dar și nesfârșistul domeniu al nemanifestării, sau al energiilor necreate (zero matematic), scrie Oreste . Savantul iluminist Severinus Boethius scria: “Marele sistem universal se bazează pe fundamentele cunoscute ale armoniei dintre existență, forma și acțiune, proprii tuturor lucrurilor și ființelor, atât generale, cât și speciale, fiind consecința firească a acestora. Aceste
Codul lui Pitagora. Oreste, despre secretul ascuns în cifre by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63658_a_64983]
-
la umori metafizice. Chiar dacă condițiile inițiale ale big bang-ului nu pot fi reproduse pe Pămînt, ceva din primordiile creației ajunge pînă la noi, ca o adiere de fotoni reci și cvasi-eterni, caz în care mintea îți fuge la energiile necreate ale lui Grigore Palama, teolog care habar nu avea de cosmologie și de radiații fosile. Fotonii aceștia cărora le lipsește timpul de înjumătățire vin din toate direcțiile, formînd un foșnet ubicuitar și egal sieși, care reprezintă temelia simplă, omogenă și
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri aspre, palide, fără suc prozodic, dar cu o vibrație de ordin transcendent. Asemenea unui veritabil medium, Nichita scrie sub dicteu, ca un posedat prin ființa căruia energiile necreate ies la iveală. Ce se întîmplă cu poetul e patognomonic: logosul, coborînd peste oameni, ia o expresie care nu e nici estetică și nici rațională, ci concisă ca un aforism și criptică ca o pericopă. Mai mult, Nichita nu născocește
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
fiindcă, dintr-o prostie copilărească, s-a prelucrat permanent un singur lucru, anume acel ,tu" care ai fost de față, și acela se destramă în lucru din cauza artei putrede, a proiectului putred... Și iată-te, dintr-o dată, pe tine, cea necreată de mine, din naștere împinsă înainte de fiecare freamăt - exagerat mărită, adică în întreaga ta statură 7. Că ești teribil de a mea și nu creată de mine, iată cum se cheamă sentimentul meu. Și tu mai spui că sunt ca
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
scria René Char, în Partage formel, în a alunga din realitate mai multe persoane incomplete, pentru a obține, punînd în mișcare puterile magice și subversive ale dorinței, întoarcerea lor sub forma unei prezențe pe deplin satisfăcătoare. Atunci obții nestinsul real necreat". Pentru ca Artaud să preconizeze o poezie în afara textului, în afara formei, id est revărsată în existență: ,Trebuie să punem punct acestei superstiții a textelor și poeziei scrise (...). Sub poezia textelor se află poezia ca atare, fără formă sau text". în pofida faptului
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de minciună clipa îi moare Secată de voracele-i umbre. Nu voi alege un adevăr pervertit De frică și-a nopții slăbiciune, Mă voi întrupa din izvorul de taine Iarăși dor, cerului, împărtășit. Mai presus de fire e visul luminii Necreate, țâșnite din mormânt, Prin încercarea Crucii sufletul mi-e sfânt Și doru-n isihia iubirii. Citește mai mult Mă credeam pierdut într-o lume pierdută,Dar valsul fluturilor m-a salvat,O fi nebunie sau eu chiar am visatCă-n lacrimi
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
transformat total în interiorul său. Numai acea rază de soare luminează adâncurile făpturii care a trecut neoprită prin structura creației, ba chiar transcende și dincolo de această structură, făcând-o vizibilă în toată frumusețea ei. Este raza harului dumnezeiesc, a energiilor divine necreate, despre a căror existență a scris și a vorbit Sfântul Grigorie Palama. Fiul lui Dumnezeu devine „Fiul omului“, experiind tot ceea ce aparține firii umane, în afară de păcat. Trupul se supune nu numai nașterii ci, de asemenea, și vieții de familie, societății
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
câte s-au scris, că Maica Domnului rămâne mai presus de minte și de cuvânt, de vreme ce Dumnezeu - Cuvântul S-a unit cu ea, dar nu cum se unește cu făpturile raționale care se fac vrednice de îndumnezeire prin energiile dumnezeiești necreate, nici după ființă, ci după ipostas. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu a putut deveni om deplin și astfel, fiind asemenea în toate cu primul Adam, născut fără sămânță omenească, a izbăvit de păcate pe om. În acest sens, Sfântul Simeon
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
de minciună clipa îi moare Secată de voracele-i umbre. Nu voi alege un adevăr pervertit De frică și-a nopții slăbiciune, Mă voi întrupa din izvorul de taine Iarăși dor, cerului, împărtășit. Mai presus de fire e visul luminii Necreate, țâșnite din mormânt, Prin încercarea Crucii sufletul mi-e sfânt Și doru-n isihia iubirii. Referință Bibliografică: Isihie / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul VII, 14 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile
ISIHIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385077_a_386406]
-
bucurie... Ars poetica Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne. Terme vechi, de sorginte latină, Vor imperiul de gânduri să-mi țină. Amorțire cu fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire. Dimineața Turturea de la fereastră, Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
dulceața Bunătății, ce e IISUS, e Veșnicia ! După ce-a trecut la DOMNUL, la priveghi s-a arătat Făcându-i să se bucure, ce Dar din Ceruri, a luat : Pe Pâmânt, trupu' e-n Moaște ; sufletu-n Împărăție La LUMINA necreată, A Celui ce va Să Vie ! Fiul, Sfântul Simion, din Muntele Minunat Pentru Marta, maica sa, la DUMNEZEU mult s-a Rugat! Iar DOMNUL Care e iubire, de ei s-a Milostivit Și în Împărăția Sa, pe Vecie i-a
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
umană, femeia este purtătoarea miracolului, ideile tuturor se întrupează prin femeie într-un trup de carne, este taina păstrată pentru noi (vezi nașterea lui Iisus). Reacția celor din jur este relevantă, natura are o putere care marchează ființele, energia este necreată și greu de oprit: „Pe la zece, ajung în salon. Dau buzna Ovi și soacră-mea, nevenindu-le să creadă că a mers atât de repede. Sunt fericiți că avem un băiețel. Dar soacră-mea nu se poate abține să nu
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
nu urmărește o întâlnire parohială convențională care înlocuiește cunoscutele întruniri lumești privind reglementarea nesemnificativelor oportunități zilnice, cotidiene. Biserica Ortodoxă își fundamentează slujirea socială față de aproapele pe spiritualitatea ei, adică pe legătura continuă cu sfântul și dumnezeiescul Har cu Energiile Divine necreate, în parametrii ascezei, a misticii și a comuniunii tainice. În consecință, responsabilizarea acțiunilor personale, instituționale și comunitare la nivelul persoanei, a tânărului și a familiei contemporane, a poporului dreptcredincios și - în final - a eclesiei, este o cerință a situației, a
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
creștină, adică civilizația vechii Uniuni Europene, comună atât Apusului cât și Răsăritului din primul mileniu, este o civilizație theonomă și theocentrică. Toate manifestările creștinului ortodox poartă amprenta tinereții spirituale și a luptei omului spre desăvârșirea existenței sale lui dumnezeiescul Har necreat, izvorâtor și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin - ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, mai ales a tânărului ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
următoarele aspecte: - În primul rând, iubirea, în sensul pur spiritual, duhovnicesc, este energie dumnezeiască. Cum adică? Este energie dumnezeiască în sensul că este energia prin care Dumnezeu îl unește pe om cu Sine, prin har. - În al doilea rând, este necreată și veșnică, pentru că energiile, slava, sunt nedespărțite de ființa lui Dumnezeu, emană veșnic din Dumnezeu. Deci, „înainte de a fi lumea”. Cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem că iubirea nu este creată de noi, oamenii, prin anumite hotărâri, acțiuni, dorințe sau
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
iubirea, ca energie dumnezeiască, este „înainte de întemeierea lumii”. Iar slavă, iubire, unire, sunt denumiri ale aceleiași manifestări a energiei dumnezeiești. A se înțelege că acesta este cel mai înalt sens al dragostei, ca existență și manifestare: iubire, ca har dumnezeiesc necreat, prin care se realizează unirea omului cu Dumnezeu. Este iubirea în sens pur spiritual, duhovnicesc sau metafizic. Există și un al doilea sens, care este reflectarea în plan a primului sens, dumnezeiesc: - iubirea de Dumnezeu, prin care un om tinde
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
râurilor, raze de lună, punți de suflet, geana zorilor, a stelelor cunună, mirific cântec etc., poeta face un salt către esențializarea trăirilor, către adâncirea în propria cunoaștere și explorarea tainițelor necunoscute ale sufletului smerit în adorarea Supremului Cântec al Luminii Necreate. Astfel lirica sa devine: „Un câmp de flori de suflet nesfârșit” (Aș vrea ... Acest demers liric grăbește cristalizarea Crezului poezic, care este subsumat în versurile următoare: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
vis-a-vis de problema drepturilor omului nu trebuie înțeleasă în sensul încercării ei de a restrânge aceste drepturi sau de a suprima unele dintre ele ci trebuie înțeleasă în sensul îndatoririi ei de a fi cale de unire între creat și necreat, în sensul de a fi spațiu de recapitulare și îndumnezeire a Cosmosului, în sensul de a fi spațiul de comuniune al persoanei. De pe aceste poziții trebuie înțeleasă încercarea Bisericii - evident prin metodele ei specifice - de a limita atomizarea societății umane
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
elenist (grecesc) și ortodoxia creștină, adică civilizația vechii Uniuni Europene, comună atât Apusului cât și Răsăritului din primul mileniu, este o civilizație theonomă și theocentrică. Toate manifestările creștinului ortodox poartă amprenta luptei omului spre desăvârșirea existenței lui prin dumnezeiescul Har necreat, și lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizației creștin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătățirea etică a omului, ci depășirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu
DESPRE STEFAN CEL MARE SI SFANT AL MOLDOVEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360936_a_362265]