15,934 matches
-
interbelică, la fel ca în secolul XIX, există, în cultura română, lucruri minunate. Pe măsură ce mă scufund tot mai mult în studiul culturii române, în special al filosofiei românești, capăt certitudinea că avem o cultură bogată, un tezaur, dar care e necunoscut. Cultura română, de la Școala Ardeleană și pînă azi, e organică, are temele ei proprii, leit-motivele ei care trec de la un autor la altul, adesea în mod inconștient... E mai bogată, mai frumoasă și mai valoroasă decît se crede de obicei
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
care, la un moment dat, au încercat ceva, în boemia lor de pe vremea regimului Ceaușescu. Cronicarul speră că după numărul 535 din Dilemă se va găsi cineva, istoric sau mai degrabă nu, care să acopere și această parte din istoria necunoscută a României.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
că în reportajele lui Radu Ciobotea se află Adevărul despre războiul din fosta Iugoslavia. În cel mai bun caz, se poate vorbi despre adevărul său, o mărturie între altele o piesă dintr-un puzzle uriaș a cărui imagine rămîne deocamdată necunoscută. Este o carte care nu face ordine între conflictele de interese care au dus la tragedia iugoslavă, dar care are meritul problematizării. Radu Ciobotea este un intelectual lucid care își propune să nu înghită pe nemestecate tot ce i se
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
Cotroceni, la o aruncătură de piatră, și unde intrepridele animale ar găsi, cu siguranță o alimentațe completă, de cea mai aleasă calitate, zilnic înnoită prin oaspeț la cel mai înalt nivel, de peste hotare? O vreme, numărul celor dispăruț a rămas necunoscut, întrucât nu toț cei ce nu se mai întorseseră la domiciliu lăsaseră vorbă unde aveau de gând să se ducă Grădina Botanică fiind locul prin excelență al unor romanțoase randevuuri, impunând discrețe și norocul de a nu fi văzut. Lista
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
al treilea, cel mai bogat și mai rodnic, judecătorilor". Astfel el era convins că are impunitatea asigurată. În ciuda acestei siguranțe incredibilul s-a întâmplat. Cauza sicilienilor a fost preluată de un avocat fără anvergură la acea dată și om politic necunoscut, Marcus Tullius Cicero. Cu toate obstacolele care i se puneau, cu toate amenințările la care a fost supus el și-a dus la bun sfârșit ancheta și strângerea probelor. Dar Verres trebuie să se fi considerat în și mai mare
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
escroc de mare anvergură cu mari ambiții politice, cu foarte importante relații în cele mai înalte sfere ale puterii, printre juriști, într-un cuvânt avea toate motivele să se considere intangibil. Și totuși a fost înfrânt de un tânăr aproape necunoscut la acea dată. Indiferent de importanța și de influența unui personaj, instanțele romane nu ignorau faptele și, oricât de interesat va fi fost juriul, sentința nu putea sfida evidența. De altminteri, dacă s-ar fi impus corupția, n-avea cum
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
am iluminat brusc și mi-am dat seama cât de înțelept acționează Ministerul Educației. Ministerul pregătește eliminarea practic a latinei din școala românească. Foarte justă măsură. Păi cum, elevii noștri să citească texte în care se arată cum un tinerel necunoscut a reușit să obțină condamnarea unui om valoros, care a făcut mare avere, care se bucura de prietenia și sprijinul șefului statului, care a fost excepțional de generos cu judecătorii? Cine știe ce idei neprincipiale le pot veni tinerilor noștri citind asemenea
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
Și chiar dacă intervine uneori factorul etic, nici el nu e fundamental. Am atras în repetate rînduri atenția asupra riscului de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se știu demult (au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea lor devine oportună cînd se încalcă, deliberat sau nu, dar cu mare nonșalanță, granițele
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
ceea ce spunea presa, atunci, despre costul unui fotoliu în Parlament, pe un loc eligibil. Pe atunci calculele se făceau în dolari, iar un loc pe listă, la nivel eligibil, nu se putea obține fără zece mii de dolari la categoria candidaților necunoscuți dar cu potențial economic. Cînd poți cotiza la partid cu o asemenea sumă ca să te vezi în Parlament, e de presupus că nu ți-ai vîndut casa pentru a intra pe liste, ci ți-ai folosit economiile de care te
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
însoțit peste tot unde era invitat să țină conferințe, mai ales după 1960. El ținea cursuri, iar eu mă plimbam. Cursurile fiind plătite, strângea și bani, iar după ce le termina, mai rămâneam în țara respectivă și călătoream împreună, vizitând țări necunoscute nouă. Îi era frică de avion. De pildă, o călătorie în Japonia am făcut-o traversând cu trenul Uniunea Sovietică, apoi am luat vaporul până la Yokohama. - Cât a durat? - O săptămână numai prin Uniune! Dar toate călătoriile au fost minunate
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
al bancurilor cu Ana Pauker. Totuși, cine e Sorana Gurian, "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" ( E. Lovinescu), convertită la catolicism de monseniorul Ghica, ilegalistă devenită după 23 august directoare a Universului și suspectată apoi de spionaj în favoarea francezilor? Aproape necunoscută astăzi, Sorana Gurian era o prezență constantă în paginile revistelor de cultură de prin 1938-1939, frecventatoare a cenaclului Sburătorul, o prozatoare apreciată de Lovinescu și mai mult decît onorabilă chiar pentru cititorul de astăzi, autoare a unui roman ( Zilele nu
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
gînd să le trimită unei redacții care acordă două serii de premii pe an, recenzează aproximativ cinci sute de cărți și inventariază peste o mie. Excepțiile confirmă regula. Existînd astăzi cîteva sute de edituri în toată țara, destule ne rămîn necunoscute. Am publicat acum cîțiva ani, număr de număr, informații complete despre editurile românești. Ni le-am procurat cum am putut. Nici atunci unele dintre ele nu s-au gîndit să-și semnaleze prezența, programul sau să ne expedieze cărți. În
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
atît prin folosirea cuvîntului tare, cît prin utilizarea sa inadecvată. Șocant este nu cuvîntul în sine ( el deranjează prea puțin atunci cînd este utilizat în înjurături, în calificarea peiorativă a unor persoane și chiar în cea pozitivă a unor persoane necunoscute) ci utilizarea lui în raport cu ființa iubită. Pentru că, orice s-ar spune, Iulia este o prezență mult mai consistentă în viața naratorului decît fauna feminină care populează romanele lui Henry Miller. Nici Iulia nu rămîne însă datoare la acest capitol. Cîteva
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
similare prin grandoare în domeniul de activitate al fiecăreia. De câteva ori, destinele lor se vor încrucișa, încă din anii tineri; prin 1790, ei se află, practic, la același nivel: "eram atunci, ca și Bonaparte, un svelt sublocotenent cu totul necunoscut; plecam, și unul și celălalt, din obscuritate în aceeași perioadă, eu pentru a-mi căuta renumele în singurătate, el gloria printre oameni" � p. 188). Faimoasa călătorie de cinci luni � 1791-1792) în America, așa cum este ea povestită de autor
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
literari nu mai par a se îndoi de realitatea voiajului. Ce contează că din acel continent revine un bagaj de amintiri sărac, verbos, dezamăgitor, când i-a adus cu el, ca personaje de neuitat, pe doi "sălbatici de o speță necunoscută: Chactas și Atala"? Acest autor mult răsplătit de contemporaneitate ( "ca mine și ca Goethe", spune el în treacăt, la pagina 417) admite fără să ezite o explicație lucidă a unuia din succesele sale cele mai de seamă: "Acum, presupunând că
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
decât lanțul sclavului și glasul delatorului; când totul tremură în fața tiranului, și este la fel de primejdios să te bucuri de favoarea lui ca și să-i meriți dizgrația, apare istoricul, încărcat cu răzbunarea popoarelor" ( p. 570). Împăratului nu i-a rămas necunoscută această sfidare rostită pe un ton profetic, care avea să circule în multe cópii. El se mulțumi să suprime revista, prea ocupat cu afacerile lumii ca să se ocupe de temerarul autor. Un an mai târziu, vizitând Salonul, ceru să i
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de vechiul țărm pe care mă născusem, înotând cu speranță spre un țărm necunoscut." O ediție românească demnă de atenție a apărut recent, în selecția și traducerea Marinei Vazaca, la Editura Albatros, de care nu am avut însă ocazia de a mă folosi în acest text.
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
ochii îmi cad pe Fîntîna lui George Cantacuzino. Tăcută și stingheră. Și iar fug după Luca, urlînd de-mi vărs bojocii, fluturînd geanta și amenințările pe deasupra capului. Îl ajung "la tunuri", acolo unde gărzile păzesc zi și noapte flacăra Eroului necunoscut. Este momentul cînd se schimbă garda. N-am mai văzut ceremonia de cîteva luni. Luca se dă jos, ia poziție de drepți și se liniștește. De fiecare dată mă emoționez v-am spus, femeia siciliană, cu temperament și fără autocontrol
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
considerație pentru o altă ediție, așa cum va trebui să apară la cîțiva ani o dată. Se cuvine de aceea să se discute încă de acum eventualele propuneri și să se corecteze posibile scăpări, să se semnaleze arhive și colecții particulare încă necunoscute. Conștient de futilitatea unui asemenea exercițiu, îmi îngădui chiar eu cîteva observații, de pildă: dacă au fost incluși aici scriitorii din Israel care scriu românește, și e bine că au fost ( Mirodan, Duda, Carmel ș.a.), de ce n-a fost inclus
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
dacă o astfel de manifestare a prezenței divine în biserica lor era cu adevărat meritată: făcuseră ei toți sau doar unul dintre ei lucruri care să-l determine pe Dumnezeu să-i răsplătească, alegîndu-i ca să li se arate? Oricît de necunoscute ar fi căile Domnului, e sigur că bunătatea Lui nu este întîmplătoare. Și numai cînd credincioșii vor descoperi în faptele și în cugetul lor acel lucru extraordinar care se cade răsplătit, mirul de pe icoană va putea fi considerat o minune
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
general așteptarea e destul de lungă. Și întrucît de cînd am cîștigat la loterie sînt liber de servituți lucrative, și uneori mă cam plictisesc, m-am gîndit să folosesc timpul ăsta pentru a învăța limba micii și cît se poate de necunoscutei țări unde se află sanatoriul. Era, fără doar și poate, o sîrguință inutilă. Pentru toate demersurile necesare, ca și pentru a primi instrucțiunile tratamentului în sine, ajung cu vîrf și îndesat două-trei fraze dintr-o engleză de baltă pe care
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Scriu pentru că simt în nări neliniștea greu stăpânită a celor de-o seamă cu mine și ascult înarmarea surdă, preludiul războiului ce se pregătește între NOI și VOI. Scriu pentru că sensul pe care îl dăm noi vieții e un sens necunoscut vouă, și scriu ca să-l lămuresc, să-l încălzesc, să-l feresc de gheața reumatică a filozofiei voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
una dintre cele mai puternice care se manifestă în fiecare dintre noi. Așa se face că, descoperind într-un vechi birou din locuința mea brașoveană o filă dintr-o scrisoare, al cărei autor și al cărei destinatar îmi sînt deopotrivă necunoscuți, am simțit nevoia s-o transmit mai departe, lărgind și eu "cercul mincinoșilor". Mi-am permis numai cîteva mărunte stilizări, așa cum se face în folclor, unde fiecare mai pune cîte un cuvînt de la el. Mi-am amintit, citind textul, de
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau n-o să apară. A apărut și am primit și Premiul Academiei. Augustin Buzura: Cenzurile astea sunt de multe feluri și depinde foarte mult și de notorietatea
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]