668 matches
-
liber nu poate avea gânduri meschine, chițibușare, contabile, de ce a zis aia și nu asta, etc. Voiam să trăiesc pe picior mare, să mă exalt că exist. Nimic mai bun decât să adopți identitatea unui necunoscut pentru a cunoaște beția necuprinsului. p. 35 Ajunsei la Versailles. Alesesem această direcție fără să reflectez deloc. Unde altundeva mă puteam duce? Era absolut necesar să-i descopăr casa. Dacă mi-ar fi spus cineva că într-o bună zi o să locuiesc la Versailles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea sau cel îngropat în ea? Petru repeta nedefinirile: Fericiți cei flămânzi și însetați de necuprins, că acelora le vor crește brațe până în cer. Nu este Dragoste! La 15 ani ești munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a împleti lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Măști pentru toate nefericirile lumii și nici un ciob de lumină. Chipul lui Petru schimonosit de absență: Doamne, cu ce frunze pot împodobi un catarg putred? Au înmugurit vâslele, bube negre puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pat costau cât o zi de muncă. Era octombrie, dar ningea ca în toiul iernii. Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai mult, secundarul trăgea greu plugul a secetă; lemnul de nuc ardea cu aromă de farmacie; focul înghițea secundele ca pe niște semințe cojite de floarea soarelui, pendulul oscila între două nedefiniri; ceasul, precum clopotul, precum comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așterne omul sub cruce în ultima zi însemnele călugărești le-a primit tot ca pe o descompunere a nimicului.) În iconostasul din stânga, născătoarea de Dumnezeu și om îmbrățișa înaltul. Dintr-un pumn de cenușă creșteau brațe spre cer. Dragostea încape necuprinsul în inimă, Genia. Ia vezi, sârbule, ce-i cu băiatul. Se vede venind domn' procuror. Îl cunosc după lanternă, parcă-i farul de la Sulina! Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la un capăt la celălalt al pământului... Mi-am simțit inima plină de iubire nu pentru cineva sau ceva anume, ci toată iubirea pământului pentru cer parcă înflorise pe dată în mine și cerul adică El îmi răspundea cu tot necuprinsul lui. Și din îmbrățișarea aceea se făcuse lumină ca ziua. ...Ne-am trezit în zori, fiindcă urma să intrăm în Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de multe ori inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care tare seamănă cercetașului Toader. Toader Toaibă, cel lângă care am Înfruntat urgia... Acolo, departe, În necuprinsul rusesc... Da’ poftiți În hanul nostru, care vă așteaptă cu ușile deschise... Spunând acestea, l-a luat de braț pe tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a ieșit În cale recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chipul, e întuneric, dar precis că e chipeș, ea simte. Îl așteaptă de la primul rând; ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca să-l urmeze. Nu mai întâlniseși niciodată o asemenea femeie. Sybille era ceva astral; vă despărțea necuprinsul; Femeia cu părul roșu era replica ei pământeană: fuma, bea votcă, înjura și chiar mințea când îi venea bine. În povestirea ta. Te-a zărit la o masă, la „Cafeneaua literaților”. Citise. A venit spre tine și ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
La țăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveștile din el, la poveștile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul șoaptelor. Mîinile lui mîngîiau lumea și îmblînzeau revoltele. Vocea lui scula morții din morminte. Un artist uriaș care nu a stat în lanțurile nici unui șablon. Un artist uriaș care și-a savurat libertatea interioară și poezia fiecărui rol. Și care
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și de necunoscut, cutremurător de aproape și de departe, în același timp. Luminița Niculescu intră într-o bună rezonanță cu cei doi înaintași, în special cu ultimul, dar și cu R.M. Rilke, cu Tudor Arghezi din Psalmi, cu Daniel Turcea
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
salt în translucid, în metafizic. Este dimensiunea în care domină incolorul și mângâierea știutoare a stihiei apei: "E cum ai sta în soare și umbra/ Și s-ar așeza în cale,/ Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre marginea de necuprins/ A multnemărginirii tale;/ E cum ai trece-o noapte/ De nopți albe și albind,/ Să vrei s-ajungi/ La transparența trecerii/ Ca o tăcere în deșir..." (Hamlet către scutierul său, Histrion); " Acolo, în paiul zilei,/ Tăiați de pleoapa-mi,/ Ochii
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
care scrie cea mai frumoasă epistolă de dragoste (a se vedea capitolul 7) către femeia pe care nu o iubește (pretinde el). Voi transcrie aici doar finalul scrisorii: mâinile mele încearcă să ți se adâncească în piele, să-ți mângâie necuprinsul părului în timp ce ne sărutăm de parc-am avea gura plină de flori sau de pești, de mișcări vii, de aromă nedeslușită. Și dacă ne mușcăm durerea e dulce, și dacă ne sufocăm într-o efemeră și cumplită sorbire simultană a
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
scopul de a merge la nunta fiicei Fulvia. Învoirea este mult mai scurtă decât cea primită la Vác, când a ieșit două săptămâni și a sărbătorit nașterea unui alt copil. Acum nici nu se poate mișca liber. Umilința este de necuprins, căci bătrânul scriitor merge la nuntă având permanent în preajma sa un agent al Siguranței. Acesta a fost discret, iar Slavici se simte dator să aducă mulțumiri: „Ei, bine! Dl Buzdugan nu era numai ministru, ci totodată și om: ziua următoare
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
alegerii, dar și gândul fără limite. Adaptare la moarte e, în fond, orice creație umană. Trăirea agoniei, disperarea, amănunțirea bolii, obsesia sfârșitului sunt trepte ale reformei morții. Față în față cu timpul și cu moartea, ambele ne-reale, adică de necuprins în formule/forme direct palpabile, dar, totodată, foarte „reale” consumatoare ale ființei muritoare, omul are doar soluția ficțiunilor în lanț care să-i furnizeze surogate de adevăruri liniștitoare. Într-o schiță a abordărilor morții în literatura română, identific, mai jos
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
cu privire la absolut și vei asculta șoaptele Universului din inima sufletului tău. 2698. Cunoașterea este zefirul eternității. 2699. Cunoașterea este frumusețea infinitului plecat să se odihnească puțin pentru această lume deșartă. 2700. Cunoașterea este dorul care nu poate fi cuprins al necuprinsului. 2701. Cunoașterea este ramură de măslin a Lui Dumnezeu care nu se va ofili niciodată chiar de Întreaga lume ar dispare cu deșertăciunea ei cu tot. 2702. Cunoașterea noastră constă În cuviința cuvântului de a-și Întrupa iubirea În țărână
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
iernii. *** Prinț al afinilor Surghiunit între străini: (Străzi, Obiceiul de a scutura Pînă la rupere Pomii, Execuții de umbre La fiecare răscruce, Poduri ce unesc Stînga și dreapta, Atît.) Privirea lui Pe deasupra lucrurilor, Un vas înnobilat De fructele mărunte, Degetul - Necuprinsul Între Două tristeți, Acolo încape întotdeauna, Un lujer crud, Venirea cuiva. *** Laborator - Pulberea, O jivină cuminte Țese semne, noduri ciudate, Exuvii în lumina crudă (Cine o frînge Își umple palmele De curcubeu) Prețioase, eterne, Temple abandonate Pentru o altă credință
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
miez cu capul și trupul de o parte și alta a pendulului între rugă și ură întîmplări și sfințenie nemișcat și haotic labirint întors în sine încordat ca un arc torsionat ca un cerc între istorie și mit iluzii ale necuprinsului și ale prea plinului găuri negre și diluții de gînduri în nesfîrșitul palpabil ca o cascadă de existențe unele visate de altele unele mîncate de altele carcere fără repaos labirinturi înflorind în viața mea zugrăveală și cenușă am reușit să
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
cîte-o școală. Școala de partid, școala bunicilor sau a unei bătrîne de prin Oltenia, ,religii" contradictorii, împăcate tîrziu, de ,dogmele" școlii la oameni, în lume: , În spațiul pe care-l parcurgeam către maturitate, Dumnezeul meu se apropia unic, total, de necuprins, alungînd cu blîndețe întrebările fără răspuns țîșnite din cele două camere cu bunici care aveau cîte un Dumnezeu diferit." Trasee lungi, întortocheate și, în sfîrșit, o vizită expiatorie la Palatul Parlamentului (fosta Casă a Poporului), cu Boris, întors pe neașteptate
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de chipul tău cu irizări stelare / nici glonțul nopții nu s-ar fi atins”). Alt nivel tematic se organizează din poezie cu tentă christică nu întotdeauna vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
comercializează și ea, în doze mai mici, dar eficiente ca picătura chinezească, fericirea... Un atac permanent la ființă, la diversitate. Aneantizarea, uniformizarea, ale lor sînt vremurile! Cu alte cuvinte, tînăra autoare Vera Ion vrea să cuprindă totul în textul ei, necuprinsul însuși. Să fie și puțin psihologică povestea, și puțin moralizatoare, și cool, și trendy etc. M-am gîndit de ce nu se scrie și la noi ceva ca Plastilina lui Sigariov, atît de dureros, de acut de contemporană?... Dincolo de glumițele din
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]