276 matches
-
În genere vorbind cel mai mare sacrificiu ce poți cere unui român este a-l sili să cugete serios în el însuși câteva ore asupra unui subiect. E timp în fine să 'nțelegem că numai printr-o cugetare serioasă și necurmată, omul poate să cunoască bine adevărul și calea cea bună pe care trebuie să meargă. ............................................................................................................ Aceasta este metoda prin care omul poate cunoaște adevărul; acesta este mijlocul prin care el este gratificat d' a putea mânca din pomul cunoștinței. "Cuget
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sunt ", a zis Descartes. Să ne deprindem dar a cugeta mai mult decât a vorbi și vom fi. Apoi urmează cinci coloane de meditațiuni politice asupra moralității și capacității partidului liberal. Ce are - a face lipsa de cugetare serioasă și necurmată cu teza lui Descartes, care e tocmai îndreptată contra scepticismului, contra escesului cugetării? În adevăr în Meditationes de prima philosophia (Paris, 1641) Descartes zice: Ne putem îndoi de orice în lume numai nu de faptul că ne îndoim. Simțurile mă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să fie români, iar nu negustori greci. Consulii români ar trebui între altele să-și deie silința cea mai mare de a feri satele românești de năvălirile bandelor de hoți; mijlocul spre a ajunge la acest scop ar fi stăruința necurmată a consulilor pe lângă autoritățile otomane de a urmări asemenea bande cu forțe de ajuns. Bandele, formate câteodată din 100 până la 200 vagabonzi, merg cu îndrăzneala lor până a năvăli ziua-n amiaza mare asupra satelor și a escrie contribuțiuni grele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dat niciodată nimic, absolut nimic? N-avem oare dreptul să zicem că numai politica românească, politica de interese ne oprește de-a considera Austria altfel decât ca inamica noastră naturală și să cerem să se mănție o luptă pacinică, dar necurmată, contra încălcărilor sale, cari astăzi ca o undă perfidă alunecă încetișor spre-a ne îneca mai sigur? Dar de ce să nu fim darnici cu probele de călduros prieteșug pe cari roșii în opoziție le dădeau monarhiei habsburgice? Iată ce mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ne poate niciodată face indiferenți de moartea unei ființe iubite, ceva mai mult, nu ne poate scuti de impresia supremă ce ne-o provoacă moartea aproapelui în genere. Ce și la ce este moartea? Ce este această prefacere, această premenire necurmată a naturii? A zice că aceasta este o lege fără scop nici rezultat, o nefericire, este a nega viața... În epoca noastră mai cu seamă, care are multă înclinare la scepticism și pesimism, trebuie să căutăm a cunoaște rațiunea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele suferințe ale copilăriei și ale adolescenței, asupra cărora poetul a insistat în nenumărate rânduri), în pozitiv ființial și, mai departe, stilistic, confirmând încă o dată "antibacovianismul" său din oglindă. Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu se găsiseră încă reperele de lectură, că se citea cu aviditate, cam tot ce cădea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua schimbare la față" a României Subintitulată "o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne", A doua schimbare la față (ediția a II-a, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care o propune în Istoria... sa N. Manolescu este canonul, un concept mai mult din domeniul teologic, dar implementat în cultură cu pretenții de revoluționarizare a ei. Există la intelectualii români (ca și la politicieni), comentează Th. Codreanu, o necurmată sete de a introduce forme fără fond, după cum bat vânturile istoriei. La fel se întâmplă, sub ochii noștri, cu termenul canon. E vorba de o flagrantă denaturare a conceptului lansat îndeobște de cartea lui Harold Bloom, carte care n-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atât de obosită de ele, încât nu le putea considera ca pe o problemă soluționabilă. Se întreba dacă John Robert, când le instalase la Papuc ca într-o casă de păpuși, avusese în vedere vreun scop anume. La început, în necurmata ei strădanie de a descifra sensuri, Pearl își imaginase că John Robert intenționa să-i ceară doamnei McCaffrey să o supravegheze pe Hattie, poate chiar „să o preia“. Dar asemenea primejdie, căreia Pearl avusese de gând să i se împotrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și deci nu se va putea înfiripa decât atunci când capitalismul va ajunge la maturitate, adică „va izbuti să dea societății un caracter industrial” (Zeletin, 1925, p. 4). Cooperația ar fi deci o replică, un răspuns al maselor proletare la dorința necurmată de câștig a capitalistului. Ea propune „un nou ideal social”, o nouă organizare. Zeletin neagă „cooperației române” din timpul său caracterul pur cooperatist; formele care ființau atunci la noi sunt simple „asociații capitaliste” (așa sunt băncile populare) cu scop de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
români, care au „premers” pe sași și maghiari și care stăpânesc un spațiu mai întins și sunt mai numeroși decât celelalte naționalități. „Călătoria ce am făcut-o la Cluj, până la fruntariile Transilvaniei - mărturisește scriitoarea - a fost pentru mine o încântare necurmată. Lăsând la o parte Alpii și Pirineii, eu n-am văzut nimic mai frumos decât această țară.” O încântă deopotrivă frumusețea oamenilor, distincția moravurilor, arta lor originală, forța de rezistență în fața vitregiilor istoriei. Nu face o călătorie de agrement și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
ne face cinste nouă, românilor: au cîntat în versul sublim al capodoperei mitul existenței (Miorița), ca și pe acela al întemeierii-creației (Meșterul Manole). Dreptul la existență, ne învață tradiția românească, nu se cîștigă doar prin arme, ci și prin bătălia necurmată pentru instaurarea valorilor umane. A „intra în istorie” prin violență nu este în firea românilor; nici nu cred că trebuie găsită aici o deficiență, pentru a ne întrece în criminalitate cu „cei mari” La drept vorbind, cu ce ar trebui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
stereotipe, fără adâncire personală, fără trecerea ei prin intimitatea sufletească a teologului, de unde să se îmbrace în dogoarea convingerilor, în noutatea cuceritoare a unor prezentări care trădează o nouă descoperire a evidențelor adevărului etern, fulgerată pe rând în focul tensiunilor necurmate ale spiritului său. Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în această privință că dânsul a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar o disciplină cu acest nume la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altul decât autorul, se simte atras de mirajul Occidentului, acolo unde inițial crede că ar domni „armonia dintre stăpâni și supuși, conștiința egalității depline dintre ei, politețea, solicitudinea, demnitatea neștirbită și drepturile depline asupra omului - asupra cărora se veghează cu necurmată strășnicie”. Emigrează în Austria, dar periplul lui e plin de dezamăgiri și chinuri: refugiații sunt ținuți într-un lagăr, sunt prost hrăniți și tratați ca niște animale; cei care au ales să fugă peste hotare sunt fie escroci, bandiți, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
cere numaidecât supunerea celui ce se află îndărătul lui, și așa din cucerire în cucerire se tot lățește împărăția lui, slăbindu-se în proporție puterea de cohesiune ce ține la un loc mădularele sale. Energia lui, consumându-se în lupte necurmate, vine un moment unde legătura internă se sfărâmă, și corpul cel mare dezmembrat se desface iarăși în elementele primordiale din care el se alcătuise. Aceasta a fost și va fi istoria tuturor popoarelor ce nu s-au mulțumit cu granițele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
deopotrivă celor două genii contemporane. Și Eminescu e de acord că lumea e o succesiune rotatorie de măști, fie ele râzânde sau plângânde, purtate de actori care intră și ies din scenă, manevrați de un regizor necunoscut. Pentru Nietzsche, această necurmată rotire și reluare de măști este optimistă în măsura în care măștile se cred autarhice, scăpate de "dictatura" Centrului, acum "mort". Nietzsche deduce că prin moartea lui Dumnezeu omul a devenit liber cu adevărat și e liber să devină supraom. Toți gânditorii postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nici teologia nu pretinde că lumea creată e repetiție a Identicului, fiindcă e absurd să speri că Dumnezeu s-ar fi "duplicat" în oglindă prin actul creației. Lumea e deja o repetiție cu diferență, iar în cuprinsul ei asistăm la necurmate repetiții cu diferență, încât acesta e sensul imediat al creației ca diferență, ca novum. Cu alte cuvinte, eterna reîntoarcere nu poate fi niciodată pură, întoarcerea Identicului, ci de fiecare dată altceva. Acesta pare a fi cel mai convingător raționament al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
partide politice la care se aderă în virtutea aceleiași ideologii, care suprimă libertatea" (L'énergétique sociologique, 1982). Acesta e paradoxalul transmodernist menit să contrazică ideologia postmodernă a falselor "toleranțe", care, după cum vedem azi în lume, produce nu armonie globală, ci, dimpotrivă, necurmate nenorociri, semnificând eminescianul eșec al antitezelor, sursa generatoare de rău în istorie. Orice asemenea eșec non-contradicțional înseamnă cădere din logica contradicțională a stării T în una dintre extremele omogenizante ale celorlalte două materii, în contra rostului firii. În plan etic, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu laser și-ale ei nesfinte puteri de redefinire. Tatăl îi explicase că, în legendă, Olandezul putea fi salvat numai de-o iubire neclintit de fidelă ieșită lui în întâmpinare, ceea ce ei îi trezise sentimente contrarii. Desigur, o mișca suferința necurmată a damnatului, dar în același timp o și înspăimânta ideea salvării unei voințe umane atât de inflexibile. Personajul o fascina mai ales cu tenacitatea revenirilor lui, pe care le găsea provocator de incomode: Tot nu e nimeni gata?" îi părea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și dreptul exclusiv la învățătură al moldovenilor, implicit al străinilor ce obținuseră naturalizarea, spre a răspunde astfel scopului fundamental propus. Procesul didactic viza nu doar latura profesională, ci și pe cea morală a educației ucenicilor, pentru care se instituia "o necurmată regulă și supraveghere"; în fiecare duminică și sărbătoare legală, tinerii ucenici erau obligați să meargă la biserică și, după liturghie, să se întrunească într-o sală de clasă a școlii spre a asculta "învățăturile morale" și a face exerciții în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în direcția de la Valea Sărei, în Vrancea, pe la Grozăști, Ocna, Iapa, Calu, Sevineștii de Gios și Sărata, Gârcina din sus de Piatră, de asemene Bălțăteștii, Neamțu, Slatina, până departe în Galiția, peste Cacica, Solca, Dolina ș.a. se dovedește atât prin necurmatele formații de sare și ghips, tovarășul sărei în astă direcție, cum și prin slatina și sarea ce se găsește pe la sus arătatele locuri. 18-le. Ochiuri de sare, kubisch und romboidalisch krystallisirtes steinsalz, se deosebește prin un luciu mare și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Productele de fer, cea mai mare parte, nu sînt articule de modă, ci o întrebuințare necontenită pentru fiecare clasă a societății; productele ferului nu-și pierd niciodată valoarea, nici prețul lor, nu să strică, au totodată și cea mai sigură, necurmată, trecere sau vânzare. De aceea s-au dovedit prin universală experenție că, dintre toate întreprinderile industriale însuși fără excepția fabricilor de aur -, fabricile de fer dau un venit mai sigur și, la împregiurări favoritoare, foarte însămnat. 3. Toată manipulația la
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
faptul că în discursul la primirea sa în Academia Română, închinat memoriei lui George Coșbuc, al cărui loc lăsat vacant urma să-l ocupe, ideea națională se situa în centrul atenției. „Unitatea națională de astăzi este încoronarea unei opere de străduinți necurmate. Ea a venit ca o rezultantă a frămîntărilor de ieri, ca o consecință logică a unui proces normal de evoluțiune, un ultim acord într-o simfonie. [...] Neamul nostru și-a răscumpărat în cursul vremii existența pe prețul unor jertfe și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ca și moartea metalelor trece prin proba focului, forma filosofică a spiritului. Îți dă lumină, unul, Fire, Un altul doliul lui de-nfrânt Ce pentru unul e Mormânt! La altu-i viață-n strălucire! O, Hermes neștiut ce-mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump cadavru-ntrezăresc, Iar pe întinsul șărm
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]