188 matches
-
85. 388 Așa pare să interpreteze povestea Dragoș Moldovanu, într-un studiu erudit, L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", p. 212. 389 D. Cantemir, op. cit., p. 617. 390 A se vedea pentru un studiu amănunțit sinteza nedepășită a lui Louis Charbonneau-Lassay, Le bestiaire du Christ. La mistérieuse emblématique de Jésus-Christ, Édition Albin Michel, Paris, 2006, p. 157-175. 391 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 617. 392 Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 92. 393 D. Cantemir, Istoria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
momentul în care trebuie să se pronunțe asupra nucleelor tari ale credințelor, asupra crezurilor religioase în litera lor diferită. Tocmai aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
el are un conținut universal pe care omul îl poate actualiza. Modernitatea pornește de la starea de fapt a omului, pentru a-l defini prin instalarea în această stare de fapt, pe care din modestie cognitivă sau suficiență o considerăm de nedepășit. Tradițiile spirituale țin seama de starea de fapt a umanului, dar o iau ca punct de pornire al unui traseu pe care omul îl are dat virtualmente în interiorul lui. Pentru aceste tradiții, omul e prin excelență ființă dinamică, vector vertical
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și cea divină există un raport de răsfrîngere, de oglindire, de simetrie, dar e o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic se oglindește în mod indelebil în străfundul ființei umane. Prin această rădăcină transcendentă a ființei sale, animată de inspirație și de travaliu spiritual, omul poate participa la perspectiva divină asupra realului. Condiția necesară
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care au avut în vedere spinoasă problemă a relației dintre libertate și necesitate. În versiune kantiana, libertatea apare doar că moralitate individuală, eventual conectată exclusiv prin gândire, dacă așa ceva este posibil, cu alte moralități, ființând într-o lume fenomenala de nedepășit că totalitate; victoriile rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
versant în amestec, foioase-conifere, impiegatul de mișcare, om și arborescență mistuie clădirea stației dintre ei, cîștigători cît obiectele staționează în prezent, biserica adîncitură cu tot cu vîrful clopotniței, pîrîu, umbrele caselor, tunel la anii cărbunelui din Valea Jiului, dublați în altul, scăzămînt panta nedepășită, tunelul în arc înmormîntarea planului luminii să scape de om, mîntuitoare în sine, km 66+400 tunel lung, trece cu vrăji de tocat momentul claustrofob, sari în somnul pietrei care a înțepenit garnitura! declivitate de Valea Jiului, stația Bănița microrelief imobiliar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Își găseau aici punctul de plecare, simbolicul „centru al lumii“. Pentru oamenii Renașterii și, până târziu, În secolul al XVIII-lea inclusiv, cultura latină stătea la baza oricărei formații intelectuale, iar istoria romană se constituia Într-un model aparent de nedepășit. Noile sinteze imperiale nu Își propuneau decât să perpetueze (imperfect!) modelul roman: cazul Bizanțului, al Imperiului Romano-German, și chiar al Moscovei, care Își Începe politica imperială socotindu-se „a treia Romă“ (cu alte cuvinte, moștenitoare a imperiului universal). Cum ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe scaunul desemnat lor, în mijlocul propriei turme, ci mai mult în Polonia, întreaga îngrijire a sufletelor plana asupra Prefectului și a adjutanților săi, misionarii. Seria Episcopilor de Bacău a fost publicată de Schmidt încă din 1887 și a rămas încă nedepășită de numeroasele documente ieșite ulterior la lumină; Seria Prefecților Apostolici nu a fost compilată în întregime și nici după informații sigure. Apucându-ne de această activitate, care de multă vreme ne stătea la inimă, am apelat la singurele izvoare care
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
români postmoderni cei mai importanți - nu numai romancier - s-a dovedit Livius Ciocârlie, care, prin vârstă, nu aparține generației ’80. Pe de altă parte, perspectiva cumva milenaristă în care unii optzeciști afirmă și susțin p., considerat ca ultimă și de nedepășit modalitate literară, subapreciindu-i atât pe preoptzeciști, cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește, afiliați unor etape ori formule anterioare p., unor viziuni ori modalități de creație iremediabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
primele volume ale unui ciclu întrerupt, scriitorul abordează din nou romanul unui destin, de această dată politicul marcând condiția individului: cariera lui Andrei Jinga suferă două sincope, prima în anii ’50, ulterior elucidată și rezolvată, și alta mai recentă, criză nedepășită încă de personaj. Dacă interesul pentru evenimentele anilor ’50 ai secolului trecut și ideea că un om devine exemplar odată cu perioada istorică pe care o trăiește au fost „libertăți” oficializate, scheme frecvent impuse prozatorilor din epocă, ceea ce detașează cărțile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
a URSS a menținut doctrina, care este cel mult o curiozitate ce se erijează cu disperare în știință dar, spre deosebire de orice discurs științific decent, exhibă unele trăsături bizare: recursul la argumentul autorității deține cel mai important rol, se consideră de nedepășit, aparține unui grup definit și doar apartenența la acest grup îl face inteligibil, se consideră criteriul suprem al adevărului și decide în virtutea acestui fapt asupra justeței ipotezelor științifice, dar nu și a oportunității investigațiilor). Este "doctrina-talisman" pentru grupul cuceritor care
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
confuzie pe care încerca s-o depășească și nu contribuie deloc la clarificarea chestiunilor teoretice și metodologice care apar. Diversele încercări de a schița o tipologie și lucrările empirice referitoare la obiecte scrupulos delimitate vizează risipirea impresiei de complexitate de nedepășit lăsată de teoriile cu finalitate generală. Elita: un obiect socialmente preconstruit După cum notează Lewandowski (1974), este adevărat că „diversitatea fenomenală” a elitelor pare să se impună oricărui observator. Pentru acest autor, principiul complementarității funcțiilor oricărei societăți nu este totuși suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
O ființă umană ce suportă drama terifiantă a lipsei acesteia va prelua dublu greutatea metafizică din lucrurile sau complexele pe care vrea să le modifice sau în care dorește să intervină. Uneori, însă, o astfel de greutate se dovedește de nedepășit. Satatuia unui bust ce are mâinile retezate ne induce un sentiment deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rămâne îndatorat unei perspective istoriste. Reconstrucția istoriei este facilitată de un operator subiectiv: sensus communis la Vico, der Geist („spiritul”) la Hegel, die Einfühlung („empatia”) la Schleiermacher, das Erlebnis („trăirea”) la Dilthey. Din acest motiv, individualismul implacabil al modernității rămâne nedepășit. Tradiția nu poate fi decât un obiect decorativ. Participarea tradiției la constituirea universului simbolic al subiectului uman a rămas în continuare obscură. Existențialiștii sunt gata să acuze criza de autenticitate a omului modern, afectat de maladiile adaptării într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Dumnezeu (ori, în termeni generali, sacrul)? Yannaras acceptă însă fenomenologia „ființării întrebătoare” ca pe o descriere fidelă a situării existențiale a omului lipsit de Dumnezeu, bântuit doar de nostalgia paradisului într-o lume închisă, în care orizontul morții este nedepășit. În sfârșit, Yannaras supralicitează conexiunea dintre tematizarea heideggeriană a experienței afective a nimicului și „apofatismul personalist” ce refuză orice determinare de tip ontologic a Dumnezeirii. Cu greu s-ar putea găsi un termen comun de discuție între reflecția heideggeriană asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de„sesizare” (Erfassen): „În orice cunoaștere - scria N. Hartmann - seaflă laolaltă un cunoscător (ein Erkennendes) și un cunoscut (ein Erkanntes), un subiect și un obiect al cunoașterii. Relația care existăîntre ele este cunoașterea însăși. În afara ambilor membri se aflăceva de nedepășit și poartă caracterul de despărțitură originară reciprocă sau transcendentă”<footnote N. Hartmann, Grundzüge einer Metaphysik der Erkenntnis, 2. Aufl., W. deGruyter, Berlin/ Leipzig, 1925, p. 43. footnote>. Considerată drept obiect, relația decunoaștere se prezintă „ca extinderea determinărilor obiectuluiasupra subiectului”, această
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
același lucru: forța spiritului împotriva literei. O mutație a moravurilor, a ideilor, a sentimentelor, o schimbare de "piele" socială pornind de la o concepție într-un fel mistică a lumii. Aceasta poate părea uimitor, într-atât raționalismul pare o certitudine de nedepășit. Și totuși, se întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest gânditor, puțin cam uitat, care este J.-M. Guyau, importanța anomiei 89 în dinamica
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a respira" (Sorin Mărculescu, " În loc de prefață" la Fluviul întâmplător, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica se construiește pe baza fenomenologiei și păstrează astfel lucrul de care totuși se îndepărtează: fenomenologia rămâne presupoziția de nedepășit a hermeneuticii. Pe de altă parte, fenomenologia însăși nu se poate constitui fără o presupoziție hermeneutică" (Paul Ricœur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 36). 16 Necunoaștere revelatoare ("ce multe tărâmuri nu te cunosc/ ce multe ape nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe de o parte eul ca substanță și pe de altă parte “le vrai homme” ), omul adevărat, “omul întreg” ), care nu este o substanță chiar dacă este un întreg ce are o unitate reală. Între cele două se deschide abisul de nedepășit al distincției reale dintre suflet și corp. Trebuie să răspundem întrebării “în ce pol se află într-adevăr subiectivitatea cartesiană” și să dedublăm astfel subiectul cartesian? Și dacă acceptăm să considerăm subiectivitatea cartesiană ca imagine a trecerii, în sensul în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința evreilor era la apogeu, funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară la această "tragedie", de nedepășit și mereu iminentă, ca și cum istoria evreilor nu ar fi nimic altceva decât un interminabil ciclu de dezastre. Istoria evreilor ar începe, în fapt, cu ea și, în cel mai rău caz, s-ar termina cu o altă tragedie similară. Suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În numele nonconformismului revoluționar, ea combate „falsul spiritualism, intelectualismul camuflat și pseudoermetismul”, iar pe „scriitorul care continuă să mai scrie o literatură artistică” îl declară „pur și simplu nebun”. Aplicând cu strictețe dogmatică preceptele esteticii marxist-leniniste, care vede o antiteză de nedepășit între arta pentru artă și arta cu tendință, publicația crede într-un militantism radical, cum o arată, de pildă, articolul O generație falșe de Alexandru Sahia: „În acest timp de existență dureroasă, în acest timp când o șleahtă de exploatatori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
religia creștină, mulțumită mitului Mîntuitorului răstignit, să poată determina comunicarea între ele a categoriilor filosofice (sau a trăsăturilor culturale) care o precedau, a trebuit să ofere o reprezentare unei neverosimile mediologii și forță de dogmă contradicțiilor logice pînă atunci de nedepășit. Într-adevăr, în fața Omului-Dumnezeu un spirit de analiză normal constituit, instruit după principiile grecești ale identității, ale non-contradicției etc., trebuia să înfrunte un soi de aporie: dacă este om, el nu este cu adevărat Dumnezeu și dacă este Dumnezeu, atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
natură dublă a spus ruptură permanentă și posibilă izbucnire. Deoarece comunitatea este și nu poate fi decît ierarhie, iar slujirea lui Dumnezeu, putere a omului asupra altor oameni. Acest scandal lovește inima și rațiunea. Există o tensiune inevitabilă și de nedepășit între Evanghelie și Biserică, între Misiunea (deschisă) și medium (închis), cuvînt și vector. Medium mixt, Mireasa lui Hristos trăiește de 2000 de ani între cele două vocații carismatice, diaconală și profetică. Ele sînt în mod riguros contradictorii și complementare. Instituție-trădare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
creație din nimic; opera atotputerniciei divine, secundată de credința măreață a Apostolilor — 32. Limbajul lor ne dă mărturie — 33. Credință, în ciuda instabilității trecutului — 34. Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice — 35. Credință, în ciuda propriei ignoranțe — 36. Credință, în ciuda oricărui obstacol de nedepășit — 37. Dificultatea nu stă în încercări, ci în lipsa noastră de credință — 38. Să spunem cu încredere: Isus a spus-o, Isus a făcut-o — 39. Este ceasul cuceririi și nu al unei simple apărări 31. Biserica este a doua creație
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]