160 matches
-
ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cu comorile mântuirii, cu puterile care salvează universul... Dacă te simți vinovat și mă auzi bătând în suferința ta, pe Mine, inima Dumnezeului tău, fii spălat de durere, în sângele Dumnezeiesc, de toată întinarea născută din vina ta. Dacă ești nedesăvârșit, fii regenerat. Dacă ești bun, fii mai bun. Dacă durerea te răpește acestei lumi, prin martiriu, intră fără ocol în bucuria Tatălui tău”. Acesta este Vladimir Ghika, omul lui Dumnezeu, Senior al Credinței; poartă cu el o cruce și o
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a șaptea, adevăratul om, adică, poporul sfânt al lui Dumnezeu, este zidit de Cuvântul cel mare al lui Dumnezeu și plămădit prin învățătura și preceptele lui Dumnezeu după chipul dreptății; și, așa cum odinioară a fost făcut din pământ, muritor și nedesăvârșit, ca să trăiască o mie de ani pe pământ, tot astfel și acum omul desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul ceresc se formează deja pe pământ, grație învățăturii creștine. Întâiul Adam, muritor și nedesăvârșit, este prefigurarea ultimului Adam, adică a poporului creștin (populus christianus), nemuritor și desăvârșit. Analogiile nu se opresc aici. Lactanțiu identifică fragmente ale scenariului eshatologic în episodul exodului iudeilor. Astfel, sfârșitul lumii va fi un al doilea exod, la scară cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin care „înțelegem mereu altfel, niciodată mai bine”. Pentru discipolul lui Heidegger, structurile anticipatoare ale comprehensiunii capătă, ca borne ale finitudinii, un sens pozitiv. Din acest punct de vedere, orice interpretare a oricărui text rămâne, de jure și de facto, nedesăvârșită. Chiar și pentru profeți, viitorul rămâne, deci, asigurat cu noutăți. Gadamer a eliberat conotația negativă a momentului „neînțelegerii” în actul interpretativ printr-o critică a obiectivismului care limita fecunditatea cunoașterii teologice, literare sau artistice la cadrele paradigmei științifice a progresului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o consistență durabilă, un conținut etic și spiritual valabil, o conștiință civică pe plan național și o conștiință națională pe plan universal - neamul românesc s-a angajat la timp într-o luptă de viață și de moarte, o luptă care, nedesăvârșită, trebuie să continue” ( Noi). Dispunând de o echipă redacțională provenind în parte de la Centrul Român de Cercetări și de colaboratori din întreg exilul românesc, S. se impune ca una dintre cele mai importante reviste literar-culturale românești. Nimic nu pare aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289617_a_290946]
-
începutul vederii lui Dumnezeu, vedere care se va desăvârși prin respectarea poruncilor și împlinirea faptelor bune, prin speranța înviața viitoare (ceea ce numim „a crede lui” Dumnezeu) și, mai ales,ca împlinire a iubirii lui Dumnezeu<footnote Credința este iubire încă nedesăvârșită a lui Dumnezeu footnote>, adică, ceea ce numim „credința în” Dumnezeu. Firește, nu poți „crede în” Dumnezeu, deci,să-L iubești, să-L vezi precum este, fără „a crede lui” Dumnezeu și,de asemenea, nu poți „crede lui” Dumnezeu fără să
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
complicată prin dublarea limbajului, istoriei și a subiectivității). Calea către libertatea de mișcare intertextuală a scriitorului este condiționată de abolirea frontierelor genurilor (literatură/critică), tendință ilustrată de trei autori: Blanchot, Barthes și Butor. Opera nu este neapărat deschisă, ci neterminată (nedesăvârșită). Iar criticul ar putea să o întregească. Dorința lui Michel Butor nu este să refacă, ci să continuie. A critica înseamnă pentru el a percepe nevoia unui text (care nu își este suficient sieși) de a primi câteva pagini, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în posibila lor ființă, semnifică prin imagini înainte de a fi lucruri reflectate: "Împrejur,/ foșneau ciudate arătări și ore,/ pățanii care, neavând contur,/ încă n-aveau nici gură să devore". Simple arătări fără contur, imaginile sunt pre- figurări; ele înfățișează forma nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sau despre romantici se pot aduce oricând. O dovadă în acest sens ne-o oferă chiar raportările diferite la problema aflată în discuție. "Demonstrația a priori aduce totuși cu sine un calm fericit, pe când observația rămâne întotdeauna ceva incomplet și nedesăvîrșit", nota Friedrich Schlegel în Fragmente, unde el se dovedește un romantic atașat de ipoteze, precum clasicii de presupoziții (vezi I, 2B), și conturează avant la lettre, încă din 1798, dezacordul romanticilor cu pozitiviștii în privința metodei. Avem de-a face aici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
femeie”). Asupra lui anthropos, urmașul înjumătățit al lui androgynos, se abătuseră două anateme infinit mai grave: pierderea athanasiei (aqanasia = „nemurire”) și căderea în apaideusie (apaideusia = „ignoranță”). Dar aceste blesteme nu erau insurmontabile. Omul vine pe lume muritor și ignorant, adică nedesăvârșit 20. Dar avea șansa desăvârșirii, adică posibilitatea de a recâștiga athanasia pierdută și a se dezbăra de apaideusie. De ce? Mitul androgynic mai furniza o idee fabuloasă: separarea jupiteriană nu fusese absolută. Anthropos vine pe lume cu două naturi: una vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
triumfului lui Zeus (cf. § § 83-84). Activitatea lor se desfășoară după apariția oamenilor, dar într-o perioadă a "începuturilor", când structurile nu erau pentru totdeauna fixate și normele nu erau încă suficient stabilite. Modul lor propriu de a fi trădează caracterul nedesăvârșit și contradictoriu al timpului "originilor". Nașterea și copilăria eroilor sunt ieșite din comun. Ei sunt coborâtori din zei, dar uneori sunt considerați ca având o "dublă paternitate" (astfel, Herakles se trage din Zeus și Amphitryon, Teseu din Poseidon și din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Te cuprind, dar Tu vorbește-mi! (23 decembrie 1835) O, Domnul meu, eu sînt făcut pentru Tine, fie să nu mă îndepărtez de Tine. O, Cristoase, dăruiește-mi din cele ce-mi prisosesc! (6 ianuarie 1836) Tu știi ce este nedesăvîrșit în mine, îndreaptă-mă! (7 ianuarie 1836) O, Doamne, Doamne, Doamne, vorbește-mi; în Tine îmi voi găsi bucuria; veșnic Te voi slăvi! O, fă-mă să vreau ceea ce-Ți place Ție! (8 ianuarie 1836) Domnul meu! Sînt rău
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta înțeleg șcuvântulț care nici mie, nici altuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta înțeleg șcuvântulț care nici mie, nici altuia nu-i este de folos, nici nu este orânduit ca atare. În schimb, a vorbi de tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
după trup, Mântuitorul a practicat formele cultului iudaic din vremea Să, luând parte la toate actele cultului public mozaic, participând printre altele și la nunta din Cană Galileii (Ioan 2). Majoritatea elementelor cultului iudaic erau din punct de vedere religios nedesăvârșite, deaceia Mântuitorul caută să l reformeze și să-l spiritualizeze. Pe de altă parte Mântuitorul este întemeietorul unui cult nou, cultul legii noi, punând că fundament al cultului nou închinarea „în duh și în adevăr” (Ioan 4, 23), iar ca
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
s-a Împărtășit, umbrind pe veci lumina primită la botez. Pentru Origen (poate părea paradoxal, dar aceasta este viziunea elitistă asupra creștinismului, specifică secolelor II-III) numai cei desăvârșiți, numai cei perfecți păcătuiesc, iremisibil, Împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată Întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie contextul se schimbă. Toată viața și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Substanța unei deveniri, „Nistru”, 1971, 10; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 131-137; Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, passim; Andrei Țurcanu, Dintre sute de catarge ’77, Chișinău, 1977, 150-162; Alexandru Burlacu, Poezii inspirate și versuri nedesăvârșite, „Nistru”, 1981, 9; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 204, 392. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
Nouveaux mouvements religieux et sectes”, în Françoise Champion, Martine Cohen, Sectes et démocratie, Seuil, Paris, 1999, p. 85. 25. Reiau aici lectura foarte convingătoare a lui Tzvetan Todorov, Le jardin imparfait, Grasset, Paris, 1998, îndeosebi pp. 294-296 (trad. rom. Grădina nedesăvârșită: gândirea umanistă în Franța: eseu, Trei, București, 2002). 26. „Une pensée vient quand «elle» veut et non quand «je» veux”, Nietzsche, Par-delà le bien et le mal, I, 17. 27. Paul Valéry, Regards sur le monde actuel, Gallimard, „Folio essais
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se dezvinovăți prin povestirea nenorocosului vis. Dar judecătorii temându-se ca nu cumva îndurarea către acesta să insufle și altora dorința de a visa, au aplicat pravila care nu cuprinde nimic despre vise. Căci pravila criminală, după cum știm, e încă nedesăvârșită! Dar, iată versurile poetului: O temniță-adâncă îmi e locuința. Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
împuținăm, atunci când privim în adâncul nostru, fiecare din noi vede un copil din ce în ce mai speriat, pentru că orfan de lume, deși îl are pe Dumnezeu (în altă parte, unde imaginarul domnește, eu spun, dimpotrivă, într-un poem, vorbind despre starea de orfan nedesăvârșit a poetului, de ce e Dumnezeu atât de singur, iar eu nu?). Iar la finalul drumului, atunci când ne privim, din când în când, în oglindă, vedem o persoană străină, care seamănă din ce în ce mai puțin cu acest copil interior, statornic martor al trecerii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
revistele din timpul verii. Toate aceste se vor reflecta În povestirea mea. De fapt, se va reflecta, În general, Întregul moment actual (pe cît posibil, desigur) al vieții noastre interne. Iau o natură directă, un om totuși multilateral dezvoltat, dar nedesăvîrșit În toate, care și‑a pierdut credința și nu Îndrăznește să nu creadă, care s‑a răzvrătit Împotriva autorităților și se teme de ele. Se consolează cu gîndul că n‑are ce face și de aceea va fi o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
lua în discuție o dependență de temperatură a rHului optim, sub rezerva referirii la organisme primitive, unicelulare sau la orgnisme evoluate dar aflate în stadiile ontogenetice primare (de ou sau larvare), adică în acele cazuri în care caracterul „introvertit“ este nedesăvârșit, ceea ce face ca influența chimică a mediului să devină evidentă. La nivelul mediului intern, dependența în discuție poate fi luată în considerație numai la organisme poikiloterme, lipsite de mecanisme de homeostazie termică, de fapt unicele care contribuie la constituirea biocenozei
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]