314 matches
-
Miranda și Ferdinand, unde nu mai avea ce căuta. 177 Ce este Ariel - ca duh al aerului în sfera libertății pure, ca bucurie cosmică - s-a spus până acum. Iar în veșnicia vieții sale ca atare nu știm ce face: nedeterminarea este una dintre determinările libertății ca libertate pură. Ce spune el în al cincilea și ultimul lui cântec din piesă arată doar (ceea ce este o libertate mai mult) una dintre ipostazele liber alese ale marelui său huzur și alint în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în considerare atunci când ține cont de principiul lui Heisenberg. El constă într-o deformare a realității ca urmare a particularităților instrumentelor prin care ne raportăm la realitate. Dar așa cum fizica supraviețuiește și continuă să fie eficientă în profida principiului de nedeterminare, și știința socială poate face același lucru. Putem accepta fără probleme faptul că, deocamdată, nu reușim să ajungem la o cunoaștere absolută a ceea ce se poate numi prosperitate (echivalentă cu incapacitatea noastră de a conceptualiza „fericirea”) pentru că ceea ce ne dorim
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
p.535 ș.u.) Conținutul categoriei determinării are natură deictică și sintactică; este interpretarea lingvistică a raportului dintre subiectul vorbitor și „obiectul” denumit de substantiv, din perspectiva cunoașterii în interiorul relației clasă-constituenți. Opoziția internă a categoriei se dezvoltă între trei termeni: nedeterminare/determinare minimă (sau nedefinită)/determinare maximă (sau definită): Opoziția internă este graduală: student - un student - studentul, dar se dezvoltă în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasă-constituenți. Opoziția internă a categoriei se dezvoltă între trei termeni: nedeterminare/determinare minimă (sau nedefinită)/determinare maximă (sau definită): Opoziția internă este graduală: student - un student - studentul, dar se dezvoltă în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau nedefinită)/determinare maximă (sau definită): Opoziția internă este graduală: student - un student - studentul, dar se dezvoltă în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedefinită)/determinare maximă (sau definită): Opoziția internă este graduală: student - un student - studentul, dar se dezvoltă în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un student - studentul, dar se dezvoltă în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai ales de substantive care intră în structura predicatului analitic: „Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în mod frecvent mai ales bilateral în două variante 11. nedeterminare - determinare: student - unstudent/studentul determinare minimă - determinare maximă: un student - studentul Nedeterminareatc "Nedeterminarea" Nedeterminarea semnifică rămânerea „obiectului” denumit de substantiv în afara opoziției cunoscut-necunoscut12. Nedeterminarea poate fi obiectivă sau subiectivă. Nedeterminarea obiectivă are natură sintactică; în interiorul funcției sintactice pe care o realizează, substantivul se caracterizează prin conținut semantic descriptiv. Această valoare semantică este dezvoltată mai ales de substantive care intră în structura predicatului analitic: „Dan întoarse foile, șopti și umbra deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P.L., p. 48), „Tăcere... e toamnă în cetate.” (G.Bacovia, p. 124), „De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva/ Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda.” (M. Eminescu, I, p. 141) Nedeterminarea subiectivă este reprezentată de indiferența subiectului vorbitor față de individualitatea „obiectului” denumit de substantiv; el este interesat de „obiect” ca reprezentând o anumită clasă semantic-lexicală: „Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale/ În juru-i fug ca visuri - prin nouri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectului” denumit de substantiv; el este interesat de „obiect” ca reprezentând o anumită clasă semantic-lexicală: „Arald pe un cal negru zbura, și dealuri, vale/ În juru-i fug ca visuri - prin nouri joacă lună.” (M. Eminescu, I, p. 77). Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin nouri joacă lună.” (M. Eminescu, I, p. 77). Prin aceasta, nedeterminarea echivalează cu simpla proiectare a substantivului ca unitate lexico-gramaticală concretă din planul paradigmatic al limbii în planul sintagmatic al textului. Determinareatc "Determinarea" Determinarea, în general, ca termen opus nedeterminării, are mai ales conținut sintactic; dezvoltarea unor funcții sintactice echivalează cu ieșirea substantivului din condiția lexicală - nume al clasei de obiecte - și intrarea într-o situație gramaticală - nume al unui obiect particular, detașat din clasa de obiecte, prin funcționarea sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
studentului este foarte încărcat.”, complement indirect: „I-au dat unei studente/studentei premiul I.” etc. Enunțuri precum „Aintrat student.”, „Am văzut student.”, „I-au dat studentei premiul I.” nu sunt reperabile 13. Substantivul poate rămâne nedeterminat în anumite situații: • dacă nedeterminarea este o trăsătură semantic-lexicală (cum e cazul substantivelor singularia tantum), trăsătură rezistentă la funcția de complement direct și la cea de subiect, dacă nedeterminarea caracterizează și verbul-predicat (cum sunt verbele aflate la diateza impersonală: se dă, se vinde, se scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat studentei premiul I.” nu sunt reperabile 13. Substantivul poate rămâne nedeterminat în anumite situații: • dacă nedeterminarea este o trăsătură semantic-lexicală (cum e cazul substantivelor singularia tantum), trăsătură rezistentă la funcția de complement direct și la cea de subiect, dacă nedeterminarea caracterizează și verbul-predicat (cum sunt verbele aflate la diateza impersonală: se dă, se vinde, se scoate sau verbul a trebui): „N-am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedeterminarea caracterizează și verbul-predicat (cum sunt verbele aflate la diateza impersonală: se dă, se vinde, se scoate sau verbul a trebui): „N-am găsit nici unt, nici brânză.”, „Nu-mi trebuie nici aur, nici argint.”, „S-a scos cașcaval.”; • dacă nedeterminarea maschează sensul de determinare minimă, așa cum se întâmplă când diferitele funcții sintactice (subiect și complement direct) sunt realizate prin substantive la plural: „Au venit studenți.” Determinarea minimă semnifică detașarea unui obiect din propria clasă de obiecte, fără ca, obiectul, să primească
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definită): „Am fiert laptele.”, „Am pierdut aurul.”. Substantivele singularia tantum denumind obiecte unice, cel puțin din punctul de vedere al cunoașterii lumii, sunt asimilate substantivelor proprii și, în consecință, cunosc numai determinarea maximă: luna, soarele, ecuatorul. Ele dezvoltă sensul de nedeterminare numai concomitent cu o mutație semantică în planul lor lexical; în versul eminescian „Peste vârfuri trece lună” (I, p. 206), substantivul lună este scos, sub aspect semantic, din statutul de „obiect” finit, precis delimitat - astrul cunoscut anterior procesului de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concomitent cu o mutație semantică în planul lor lexical; în versul eminescian „Peste vârfuri trece lună” (I, p. 206), substantivul lună este scos, sub aspect semantic, din statutul de „obiect” finit, precis delimitat - astrul cunoscut anterior procesului de comunicare. Prin nedeterminare se poate sugera „starea de lună”. MORFEMELE CATEGORIEI DETERMINĂRIITC "MORFEMELE CATEGORIEI DETERMIN|RII" Opoziția din interiorul categoriei determinării se exprimă prin morfeme specifice: morfemul Ø și articolul (articolul nehotărât și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
procesului de comunicare. Prin nedeterminare se poate sugera „starea de lună”. MORFEMELE CATEGORIEI DETERMINĂRIITC "MORFEMELE CATEGORIEI DETERMIN|RII" Opoziția din interiorul categoriei determinării se exprimă prin morfeme specifice: morfemul Ø și articolul (articolul nehotărât și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât la singular cât și la plural, la nominativul și acuzativul substantivelor: „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă,/ Pe când totul era lipsă de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și unei, caracterizând sintagma global
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și unei, caracterizând sintagma global, caracterizează de fapt, în primul rând, substantivul, centrul ei. Când substantivul este determinat de adjective pronominale: acestei studente, oricărei studente etc., determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbajul popular și, de aici, în limbajul poetic, pronumele dezvoltă frecvent sensuri de persoană care depășesc raportarea obiectivă, limitativă, la unul din protagoniștii actului lingvistic. Pronumele de persoana a II-a singular devine, prin dezvoltarea sferei sale semantice, expresie a nedeterminării; se constituie într-o persoană generală: „Ce ți-i scris, în frunte ți-i pus.” (I. Creangă, p. 21), „Cum îți vei așterne așa vei dormi.”, „Ne-nțeles rămâne gândul/Ce-ți străbate cânturile.” (M. Eminescu, IV, p. 277), „Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
studenți) - studenți; b. pronume de cuantificare totalizatoare (colectivă) (închisă); exprimă numărul obiectelor considerate într-un grup închis: amândoi, tustrei etc.; sunt expresia concretă a numărului categorial al substantivelor determinate definit: amândoi studenții - studenții; c. pronume de cuantificare nedeterminată; situează în nedeterminare numărul obiectelor, în desfășurare deschisă: mulți, puțini, câțiva, câteva sute etc. sau dintr-un grup închis: toți; sunt expresia concretă nedeterminată a numărului categorial al substantivelor caracterizate prin determinare nedefintă: mulți studenți - niște studenți sau determinare definită: toți studenții - studenții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică: necunoscut-cunoscut, din flexiunea substantivului, dar se organizează numai în doi termeni: nedeterminare-determinare definită (maximă), ca sens gramatical sau ca sens lexico-gramatical. Ca sens lexico-gramatical, determinarea este o constantă: determinare definită, la pronumele de cuantificare colectivă: amândoi, ambii, tustrei etc., nedeterminare, la pronumele atâția și toți din subclasa a treia. Ca sens gramatical, determinarea este o variabilă și caracterizează pronumele din prima subclasă (cu excepția pronumelor de singular: unu, una și unele pronume din subclasa a III-a: mulți, câțiva, puțini). Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează pronumele din prima subclasă (cu excepția pronumelor de singular: unu, una și unele pronume din subclasa a III-a: mulți, câțiva, puțini). Opoziția categorială se realizează prin morfemul cel, marcă a determinării definite în opoziție cu morfemul Ø, marcă a nedeterminării: Doi au plecat, ceilalți se mai gândesc./ Cei doi au plecat, ceilalți se mai gândesc. Mulți au fost, puțini au rămas./ Cei mulți au plecat, cei puțini au rămas. Pronumele de cuantificare distributivă nu cunoaște categoria determinării. Numărultc "Num\rul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă adjectivele întâiul, primul, secundul, ultimul. Spre deosebire de pronume, care conțin în planul lor semantic și în structura formelor categoria determinării (realizată ca determinare definită) ca o constantă, adjectivele se pot înscrie în sintagme nominale dezvoltând opoziția determinare (definită) - determinare nedefinită - nedeterminare, prezentând, în consecință, forme diferite. Adjectivele întâi și ultim prezintă forme diferite în funcție de poziție, întocmai ca în sintagmele formate din substantiv și adjectiv calificativ: primesc morfemul determinării când preced substantivul: ultimul an, ultima vară/anul ultim, vara ultimă, întâia clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
N.Ac.G.D.: -e: aceste/acestor prime, ultime fete Observații: Adjectivul întâia nu se întrebuințează la cazurile genitiv-dativ. Adjectivul păstrează aceleași forme, când sintagma se caracterizează prin determinare nedefinită: un prim an, o primă mișcare ș.a.m.d. sau prin nedeterminare: ca prim moment, ca ultimă speranță ș.a.m.d. Celelalte adjective ordinale își păstrează forma comună cu pronumele, indiferent de topică (al doilea pas/pasul al doilea, cel din urmă pas/pasul cel din urmă) sau de gradul sau tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]