314 matches
-
media generală a varianțelor Varianța totală varianța totală media varianțelor intergrupale (în interiorul grupelor) varianța mediilor grupale; cum sunt de diferite grupele între ele. Varianța reprezintă spațiul de nedeterminare al variabilei. Dacă reducem varianța vom obține un plus de cunoaștere; reducem nedeterminarea crește predictibilitatea. Creșterea eficienței este cu atât mai mare cu cât populația de referință este neomogenă și permite construirea de clase tipice. Etapele acestui procedeu de eșantionare sunt următoarele: * se definesc straturile sau clasele tipice în care se încadrează populația
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
este, deci, dirijată În Întregime, pas cu pas, În mod riguros, În detaliu; - metode nealgoritmice (semialgoritmice și euristice), cele care nu au proprietatea determinării și condiționării univoce a acțiunilor subiectului. Prescripțiile nealgoritmice, arată L.N. Landa, au un anumit grad de nedeterminare, nu sunt rigide, de unde decurge posibilitatea ca subiecți diferiți, acționând după una și aceeași prescripție, să poată Îndeplini acțiuni diferite și să ajungă la soluții diferite. Deci, prescripțiile nealgoritmice dirijează incomplet acțiunile elevilor, cerându-le independență, auto-organizare și, Într-o
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
este iluzoriu să vrei să egalizezi condițiile sociale oferind șanse de pornire egale, căci inegalitățile nu sunt neapărat transmise sau reproduse, ci recreate și modificate fără întrerupere. Lucrările lui Jencks nu au scăpat de critici. S-a pus problema dacă nedeterminarea constatată statistic nu a fost interpretată în mod abuziv ca lipsă de cauzalitate. Multe dintre legăturile pe care Jencks le interpretează ca fiind slabe corespund de fapt unor diferențe foarte importante în structura șanselor diferitelor grupuri sociale. Așa se explică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
depinde și de alte variabile, cele care dau cazurile particulare ale fiecărei guvernări în parte. Platon merge cât de departe poate în rezolvarea acestei ecuații menținând acele necunoscute implicite, rezultatul fiind o ecuație simplificată cu celelalte variabile nedeterminate. Iar atunci când nedeterminarea unor condiții pune în impas exercițiul, Platon recurge la mit. Mitul generației de aur sau mitul țesătorului au, paradoxal, o funcție regulativă. Ele au grijă ca variabilele care pot atenta la universalitatea definiției să nu rămână niște nedeterminabile și nici
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asimilează ideile numerelor (care, pentru omul acelor vremi aveau o încărcătură mai mare decât ne permite să sesizăm formalismul matematicilor moderne). De ce? Pentru geometria epocii lui Platon problema centrală era aceea a raporturilor dintre mărimile comensurabile și mărimile incomensurabile, dintre nedeterminarea diviziunii și limita pe care o aduce măsura (paradoxurile lui Zenon sunt cel mai bun exemplu). Problema matematicii și a numerelor nu e aceea a caracterului lor abstract și atemporal, ci aceea a confruntării dintre determinat și nedeterminat, dintre limitat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aceea a confruntării dintre determinat și nedeterminat, dintre limitat și nelimitat. În acest sens, „numerele primordiale nu sunt altceva decât modelele prime, cele dintâi paradigme ale reunirii celor două principii. Ideile nu sunt altceva decât raporturile prime, raporturile originare dintre nedeterminare și unitate” (p. 112). Matematicile sunt, pentru filosoful grec, deopotrivă intermediarul dintre „lumea sensibilă” și cea „inteligibilă” și domeniul de aplicație al sufletului. Sufletul ca atare, întrucât ține de interioritate, nu ne este direct accesibil, ci devine vizibil în felul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este a ști cum și când să aplici regulile empirice Într-o situație concretă. Subtilitățile aplicării sunt importante tocmai fiindcă mētis-ul este cel mai prețios În contexte schimbătoare, indeterminate (unele date sunt necunoscute) și particulare. Deși vom reveni la chestiunea nedeterminării și a schimbării, aș dori să analizez aici mai În amănunt caracterul local și individual al mētis-ului. În domeniul maritim, grăitoare este diferența dintre cunoștințele generale de navigație și cele mai particulare, de pilotare. Când un vas mare de pasageri
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
XXI, dau o idee destul de precisă despre măsura În care suntem astăzi pregătiți să suspectăm simplitatea căii unice printr-o atentă reconsiderare a alterității: utopia unei științe care să integreze zone de „mister” se materializează. Fizica vorbește despre „taine” precum nedeterminarea sau haosul, astronomii vor putea investiga, cu ajutorul telescopului care Îi va urma lui Hubble, materia neagră, medicina naturalizează sub girul său științific practici magice, de tip șamanic, comunitatea tehnică a și Început să utilizeze roboți care operează la distanță etc.
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
critic au văzut deseori jocul poeziei și al receptării și nu s-au sfiit să-l așeze În categorii. Să-l protejeze. Să spună uneori, În bună credință, că jocul rămâne joc și Își află suprema potență În tocmai această nedeterminare și absență a oricăror finalități exterioare. Dar totuși fiorul pe care Îl simți În degete și frica din piept (nu v-a fost niciodată frică În clipele de citire a poeziei? Să citești poezie și să-ți fie frică!) Îți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în considerare atunci când ține cont de principiul lui Heisenberg. El constă într-o deformare a realității ca urmare a particularităților instrumentelor prin care ne raportăm la realitate. Dar așa cum fizica supraviețuiește și continuă să fie eficientă în profida principiului de nedeterminare, și știința socială poate face același lucru. Putem accepta fără probleme faptul că, deocamdată, nu reușim să ajungem la o cunoaștere absolută a ceea ce se poate numi prosperitate (echivalentă cu incapacitatea noastră de a conceptualiza „fericirea”) pentru că ceea ce ne dorim
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ca este „un stat negociator, care aranjează scenele și convorbirile și regizează spectacolul”21. Uniunea Europeană este mai mult opoziție decât un proces. Cu toate că menține multe dintre atributele fizice ale unui stat - pașaport Uniunea Europeană, steag, sediu central -, geniul său constă În nedeterminarea sa. Spre deosebire de statul-națiune tradițional, al cărui scop este de a integra, de a asimila și de a unifica diverse interese În interiorul granițelor sale, Uniunea Europeană nu are o asemenea misiune. Dimpotrivă, rolul său este exact opusul celui deținut de către statul-națiune. Menirea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
respect. Valoarea utilitară a naturii este Înlocuită gradual cu valoarea intrinsecă a naturii. Al doilea Iluminism științific a Început acum aproape un secol. Noile domenii ale termodinamicii și biologiei organismelor, la Începutul secolului al XIX-lea și introducerea principiului de nedeterminare, mecanicii cuantice, filosofiei procesului și ecologiei, În prima parte a secolului XX, nașterea ciberneticii și gândirii sistemice Împreună cu teoria informației, după cel de-al doilea război mondial și mai recent apariția teoriei complexității, teoriei sistemelor disipative și a autoorganizării au
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din infinitul imperiu al relativității spațiu-timp. Dar și teoria lui Einstein a avut parte de o soartă similară. Când Einstein încerca să „lege” microuniversul și macrouniversul în regulile și termenii unui determinism strict, au apărut teoria cuantică și relațiile de nedeterminare ale lui Heisenberg, care au transformat „marele vis cauzal” einsteinian într-un coșmar probabilistic ce îl silea chiar și pe Dumnezeu să „joace zaruri”. Și cu teoria curriculumului modern s-a întâmplat ceva asemănător. „Fructul” curricular modern părea să atingă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin modele matematice și mecanice, prin imaginarea universului ca o aglomerare de particule muritoare și printr-o separare radicală a realităților obiective de cele subiective. Megaparadigma postmodernă ar fi apărut în secolul XX; ea este caracterizată de sisteme deschise, de nedeterminare, de discreditarea „metanarativelor” și de centrarea atenției pe procese. Din perspectivă postmodernistă, Doll jr. îl critică pe Descartes, care: ...a închistat (bequeathed) gândirea modernă într-o metodă menită să descopere o lume preexistentă (preexistent world), și nu într-o metodă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
observabilă”. „Ciudățenia” (pecualiarity) metafizicii newtoniene ar consta tocmai în acceptarea fără nici un fel de suspiciune a existenței unei „ordini naturale” (natural order) în Univers. Viziunii newtoniene Doll i-o opune pe cea prigogineană: Noi considerăm că ordinea haotică sau complexă, nedeterminarea, orientarea internă și autogenerarea sunt neobișnuite pentru că ele violează „ordinea naturală” newtoniană 177. Pe de altă parte însă, Doll a sesizat cu exactitate impactul nefericit al gândirii carteziene și al metafizicii newtoniene asupra științelor sociale. Acestea din urmă au fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
perturbarea structurală”, „structurile disruptive”, „autogenerarea”, „transformările nonliniare” și „interacționismul”. Oricine a studiat însă atent opera lui Piaget știe că numai ultimul concept din această serie este definitoriu pentru abordarea structuralist-genetică, iar sensul interacționismului piagetian nu conotează ideile de haos și nedeterminare, ci înseamnă, pur și simplu, dubla determinare dintre organism și mediu, dintre subiect și obiect ce are loc în procesele dezvoltării și cunoașterii. Structuralismul genetic nu este un poststructuralism și Piaget nu poate fi considerat postmodernist decât forțând în mod
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy) și interpretare (interpretation). Când trebuie să facem interpretări, ar trebui să fim mereu conștienți că orice evaluare depinde de supoziții și presupuneri. Foarte adesea, acestea sunt ascunse. Rigoare înseamnă încercarea conștiinței de a scotoci ca un copoi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolului XX și consecințele pe care le-au suscitat în ipostază teoretică, dar mai ales în formele practice numite „tehnologii” și „înalte tehnologii” (high-tech): teoria relativității (Einstein); teoria cuantică (Bohr, Planck); disputa lui Einstein cu adepții teoriei cuantice; relațiile de nedeterminare (Heisenberg); teoria fractalilor (Mandelbrot); teoria matematică a jocurilor (von Neumann, Morgenstern, Borel, Guilbaud, Cage); teorema lui Gödel; teoria catastrofelor (Thom, Pomian, Zeeman); dadaismul metodologic în știință (Feyerabend); teoria double bind (Școala de la Palo Alto); „arta solubilului” (Medawar); teoria rizomului (Deleuze
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai înainte nu poate porni de la o predicție absolut certă asupra cantității de precipitații din luna mai a anului viitor, ci doar de la una probabilistă. În cazul unei incertitudini ontologice, care ar putea fi desemnată mai bine prin termenul de nedeterminare, estimările pot fi, ca și în cazul primului model, absolut certe, dar într-un sens probabilist. Calculul cu asemenea cunoștințe de tip probabilist nu ne va duce la selectarea soluției care este cu siguranță cea mai bună, ci a soluției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care îi păreau pe baza cunoștințelor de care dispune insatisfăcătoare sau mai puțin satisfăcătoare au fost eliminate, decidentul se află adesea în fața unui set de alternative între care nu mai poate discrimina și care îi apar ca fiind egale în nedeterminarea lor. Ce metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în „rostirea filosofică românească” și produc „creație și frumos în rostirea românească”, se înaintează către vedenie, viziune, mentalitate, către „modulații românești ale ființei”. Cea care face mijlocirea este întrebarea, care aduce suspendarea și regenerarea, inversiunea, cu oglindirea, negația ca îndoială, nedeterminarea ca deschidere către o lume viitoare, caracterul indirect și „încărcarea”, sporirea lumii (pentru domeniul gnoseologiei semnificativ este conceptul „cunoaștere spornică”) cu posibilul. Din „orizontul întrebării”, cu cele șase modalități ale ei, se conturează șase situații ale ființei, pe care originalitatea
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
înțeles”. Sursele obscurității, consideră Friedrich, sunt două: refuzul oricărei forme de mimesis și autonomizarea limbajului. În poemul modern, peste o „realitate dezarticulată sau sfâșiată de violența fanteziei” se stratifică irealități discreționare, expuse într-un limbaj disonant (în care determinările exprimă nedeterminarea, simplitatea - complexitatea, temporalul - atemporalitatea, senzorialul - suprasensibilul), sub autonomia „celor mai riscante aventuri de limbaj”. În cititor, obscuritatea provoacă o „tensiune disonantă”, o „interacțiune de inteligibilitate și fascinație”. De la Rimbaud și mai ales de la Mallarmé încoace, poemul nu mai exprimă conținuturi
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
de Laplace corespunde distribuției discrete uniforme (toate probabilitățile sunt egale) întâlnite frecvent în situații concrete extreme, chiar dacă aceste situații sunt mai degrabă teoretice. Din punctul de vedere al teoriei matematice a informației, distribuția uniformă reprezintă experimentul cu grad maxim de nedeterminare (înainte de efectuare) sau cu grad maxim de informație realizată sau dobândită (după efectuare). În alte situații practice, distribuția uniformă corespunde unor structuri perfect echilibrate (organizare perfectă, echilibru perfect, simetrie perfectă etc.) cu aplicații multiple în studiul piețelor de bunuri și
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
dintr-un set de evenimente posibile. În 1928, R.V. Hartley (1888-1970) a introdus noțiunea de cantitate de informație. În 1948, Claude Shannon 12 numește măsura informației entropie informațională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informația este acea cantitate care înlătură total sau parțial starea de nedeterminare, numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor. Claude Shannon (1916-2001) a propus ca unitatea de măsură a cantității de informație să fie
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de informație. În 1948, Claude Shannon 12 numește măsura informației entropie informațională, prin analogie cu entropia din termodinamică ce măsoară, de asemenea, gradul de nedeterminare a unui fenomen. Astfel, informația este acea cantitate care înlătură total sau parțial starea de nedeterminare, numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor. Claude Shannon (1916-2001) a propus ca unitatea de măsură a cantității de informație să fie informația generată de realizarea unui experiment cu două evenimente, având probabilități egale de realizare. Această unitate
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]