135 matches
-
cred că acele cadavre nu s-au lăsat manipulate într-un mod atât de ticălos, vor fi avut o reacție de dincolo de moarte cu care l-au speriet pe bietul bozgoride, punându-l pe fugă de la locul faptei... Al faptei neduse până la capătul ei atât de mizerabil... Ce ne făceam dacă udemeriștilor le reușea atât de ticăloasa manevră?! Nu ne mai spălam de păcatul și rușinea celor optușpe crime nici peste o sută de ani!... Căci șansele de a dovedi falsul
18 cadavre pierdute de UDMR în martie 1990… () [Corola-blog/BlogPost/339989_a_341318]
-
care au stat la coadă, aflat pe valul perfect, așa cum scriam în Gândul, acum 2 ani. Politicienii au dat înapoi numai când peste ei au pornit mulțimile. Roșia Montana, mitingurile de după turul doi la prezidențiale, #colectiv. Însă după fiecare revoltă nedusă la capăt, ei își pun la loc girofarele. În această campanie electorală, Știrile ProTV desfășoară unul din cele mai inteligente proiecte editoriale. Rareș Năstase îți arată cum își votează europenii primarii, cât de mult contează pentru ei spațiul verde, pistele
Revolta dusă niciodată la capăt în țara minciunilor sponsored () [Corola-blog/BlogPost/339122_a_340451]
-
pe umeri de bărbați puternici, dar frânți din șale sub povara greutății atât fizice cât și psihice a tristeții despărțirii. La fiecare colț de stradă se făcea o pauză, în care preotul intona cuvinte neinteligiblie pentru auzul meu de plod nedus la biserică. Lumea arunca priviri îngrozitor de concrete auspra mortului expus la vedere în ”copârșeu”, cu mâinile împreunate pe piept. Bocitoarele îmbrăcate în negru sporeau gravitatea sfâșietoare a momentului emițând strigăte disperate, învârtind, aș spune chiar voluptos, cuțitul în rană. O
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
-mi pe frunte mie Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâșie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Pașii mei alungă-mi-i. Dimineață bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamna, iarbă, lasă-mi Fructele și lasă Urșii neadormiți, berzele neduse, Oră luminoasă. Lasă-mi, toamna, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. AUTUMN LEAVE MY TREES ALL GREEN (Translation Daniel Ioniță) Autumn, leave my trees all green, Here, I give you both my eyes
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
în obiectul studiului nostru tratarea urmărilor și a învățămintelor revoluției din 1848-1849, de altfel pe larg dezbătute în istoriografia modernă și contemporană internațională. În ce privește raporturile româno-polone în acele împrejurări, vom sublinia doar că, în pofida eșecurilor, a multor frământări și proiecte neduse până la capăt, anii 1848-1849 n-au fost zadarnici, fie și numai pentru faptul - cum bine aplica, la obiect, P. P. Panaitescu adagio-ul - că în istorie nimic nu se pierde. Ce-i drept, revoluția română din 1848 nu s-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
integreze astfel, dintr-o anumită privință. Astfel, cărțile despre care vorbim nu sunt numai cărți reale pe care o imaginară lectură integrală le-ar reconstitui În materialitatea lor obiectivă, ci și cărți-fantomă care sunt produse la Încrucișarea dintre caracterul virtual nedus până la capăt al fiecărei cărți și inconștientul nostru, și a cărei continuare ne hrănește visele și discuțiile mult mai mult decât obiectele reale din care sunt ele, teoretic, construite. Iată cum discuția despre o carte deschide un domeniu În care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
călinesciană (viața și opera), paralel cu îngrijirea seriei Scrieri ale marelui critic (I-IX, 1969-1982), monografia lui S. semnifică tentativa restabilirii unei ierarhii valorice reale în perspectiva istorică a secolului al XX-lea românesc și, cu toate eschivele sau rostirile neduse până la capăt, fixează o dată importantă într-o primă etapă de „revizuiri”. Împlinirea acestui proces o realizează criticul în cele o sută de pagini ce amplifică și limpezesc, în versiunea din 1994, prima ediție. În fine, a treia direcție de studiu
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
al cărților așa-numite populare, Istoria... consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă nedreptatea și sfidează moartea. Nedus până la capăt, recuperat postum și furnizând o revelație din perspectiva istoriei literaturii, poemul cu substrat escatologic Reporta din vis poartă amprenta sensibilității preromantice. Scenariul (conceput la scară vastă) amalgamează surse erudite sau orale, citatul biblic și istoric, reminiscențe de mitologie
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
parcursul deceniului al zecelea, a constituit o bună marfă de propagandă În România: problema Republicii Moldova. Iată că alegerile din 2001 readuc la putere comuniștii În Moldova. Vladimir Tismăneanu: Este unicul caz din lumea postcomunistă În care Partidul Comunist, nereconstruit, nereformat, nedus la coafor, revine la putere pe baza unor alegeri democratice. Nu știu cât au fost de fair, dar În orice caz au fost free elections. Sigur că au existat presiuni În toate direcțiile, dar nu au fost alegeri frauduloase denunțate de comunitatea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Părăsisem orașul Fès “în bagajele“ unchiului, aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam la Fès în anul acela cu grija unei solii neduse până la capăt și a unei caravane în derivă, ducând cu mine pe cea mai frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi fost prea târziu: nevrednica ar fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
armată când s-a făcut reforma la Siguranță, dân grad În grad, pân-am ajuns șef la Direcția de Securitate și Gardă, să bat cu Șefu’, și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot plimbe așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu toate greșelile săvârșite, nu a fost încă înrobit și de hibele părinților, ale moșilor și ale strămoșilor, prin comiterea păcatului omenesc originar. Cineva curat, cineva care nu s-a dedulcit, încă, la fructul oprit. Cineva virgin! Virgin? Holtei? Adică nedus la muieri? Ne'nceput, inocent, bleg, vrei să spui? Celibatar? Flăcău?! se uimește Dănuț. Eu, zău, dacă mă-ncadrez, în baremuri! Fratele nostru și cu Bossulică, nici măcar! Anatomic și psihic, suntem incompatibili. Rămâne alde Sile... Silișor, băiatu'?! Plici! Așa-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și se-ntoarce și mai dor, am la orice treabă spor, merg pe jos dar și pe sus. Traversez o feerie de neliniști și emoții; ce frumoși am fi cu toții de-am trăi în armonie! 1946 La Sfânta Înviere Noapte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și ploaia scoteau din adânc schelete de pești mai mari ca o barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge. 120 {EminescuOpVI 121} MĂ - NTREBAI, DRAGĂ
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puteam să întorc spatele. Apoi, bugetul pentru drepturile lor de autor îl luasem de la Cațavencu. În timp. O sumă uriașă. Aveam datorii, unde să le mai adaug și pe astea? Returnez banii și, gata, încă un proiect „made in Istodor“ nedus la capăt. Le uram poveștile. Voiam să fiu laș. Să nu iau partea nimănui. Dar nu mai puteam. Era prea târziu, așa mi se părea. Vezi, Doamne, mă apucase conștiința. Veneam acasă, întârziat. Îmi uitam copilul cu orele pe la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un dans săltăreț și mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asta, dacă îmi scriu, mă ajut oare? Și apoi cum poți scrie în timp ce îți vine să te ascunzi și să dispari? Cât timp se poate prelungi acest exercițiu pe fond de lehamite continuă, cu un nod în gât, cu respirația nedusă până la capăt, cu gustul ăsta mizerabil de iască și leșie? Duminicile după-amiaza... Toate zilele în insuportabilul după-amiezei lor... Panica urâtului care mă cuprinde la căderea zilei... Nimic din ce ai putea face să nu te atragă: nici să te ridici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
până acum. Atâta doar: e spusă. Și asta schimbă enorm lucrurile. Cel puțin pentru mine. Le schimbă în sensul că le scoate din vagul în care existau până atunci, din plutirea aceea bezmetică și chinuitoare ― de stări, gânduri și întrebări neduse până la capăt ― din care se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vinovat de fraudă? Sau... În rest, personajele lui Caragiale-tatăl nu se omoară. Doar amenință spectaculos că o vor face. Chiriac cu baioneta, indirect și Zoe Trahanache; Porția Popescu cu o porție insuficientă de fosfor, preluată de la chibrituri, tot indirect Zița, nedusă la Iunion („fi-r-ar a dracului de viață; parol, țațo, să mă-ngropi”). Cel pe care Destinul îl predispune la un gest sinucigaș care nu ar fi mirat pe nimeni e Lefter Popescu, cu al său nume predestinat. Cum însă autorul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ea ține de caracterul răsăritean al ființei noastre comunitare. Poeta Cu fața spre munți, modelată structural de mitologia spațiului, veghează lângă arbori și ape atentă la "graiul plantelor", de unde un sistem de metafore deschis înconjurimii, "pomi verzi", "vântul galben", "berzele neduse", plopi și paltini, păsări și fluturi, ploi, ninsori și herghelii. Vegetalul pune în contact cu miracole, cu bucurii de plein air. În "bărbile-ncâlcite" ale bătrânilor sihaștri "albinele-și fac stup" (Psalm I). Pretutindeni, însemne ale paradisiacului palpabil: "ochii arborilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu e de mirare că, În zilele noastre, ea ne apare atît de complexă și de absconsă Încît nu reușim să Înțelegem Însemnătatea dualismului și Îl așezăm printre ciudățeniile istoriei. În realitate, dualismul a fost ca o partidă de șah nedusă pînă la capăt, dacă ținem să persistăm În această analogie. N-a fost o partidă prost jucată, ci una pur și simplu Întreruptă cu forța. Miza aflată În joc era semnificativă, Însă semnificația nu era situată la nivelul jocului. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mine și îi observasem țicneala cu gunoiul, performanțele sale în pat suferiseră o transformare miraculoasă. Până să ne încălzim un pic, doar tremurul mâinilor îi mai trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în cadență
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]