256 matches
-
de a pescui într-o cadă, știind că nu va prinde nimic. Recunosc deci aici o operă absurdă în principiile ei. Cât privește Procesul, de exemplu, pot să spun că reușita e totală. Carnea triumfă. Nu lipsește nimic: nici revolta neexprimată (dar ea este cea care scrie), nici disperarea lucidă și mută (dar ea e cea care creează), nici acea uimitoare libertate de comportare de care personajele romanului dau dovadă până la moartea finală. Totuși, această lume nu-i atât de închisă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
face comunitate, rămânând fidel unui proiect vocațional bazat pe o temelie comună care hrănește în fiecare sensul de apartenență la aceeași familie religioasă. Tocmai de aceea este important ca la această vârstă să se acorde spațiu individualității și potențialului propriu neexprimate până acum, punând în evidență nucleul central al existenței și al personalității proprii, fapt ce este plin de o mare vitalitate psiho-afectivă și motivațională. În același timp, fiecare este chemat să creeze armonie între resursele personale și obiectivul comun al
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
realizat de elevi, test ce pune în evidență: relațiile copilului cu părinții; relațile copilului cu frații; relațiile copilului cu alți membrii ai familiei; preocupările importante ale copilului; atmosfera familială; locul copilului în familie; raportarea copilului la mediul familial; speranțe, năzuințe neexprimate 33 TEST PROIECTIV DESENUL LIBER: ASPECTUL LINIILOR:( gradul de apăsare al liniilor) care pot fi: -apăsate puternic-efort excesiv pentru a crea o imagine, îndrăzneală; -foarte slabe, imprecise-timiditate; -mâzgălituri fără continuitate-dezechilibru motor. STRUCTURA GENERALĂ A DESENULUI:claritatea, repartiția culorii, a figurii
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
situațional). Pușcariu, pp. 39-40: "Cel mai tipic caz de economie (a limbii n.n.) e elipsa (care nu trebuie însă identificată cu brevilocvența). Când o idee e atât de prezentă în mintea noastră, încât devine de la sine înțeleasă, ea poate rămâne neexprimată". Autorul dă ca exemple rom. nuiele < lat. novellae < [vites] novellae, văr < lat. [consobrinus 1 verus, sp. hermano < lat. [consobrinus] germanus "frate din aceiași părinți", dar și următorul dialog: "Vii și tu, Floreo? De ce să nu?", unde "lipsește din răspuns "viu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
unei părți a cărei lipsă poate fi ușor suplinită mulțumită contextului. Prin aceasta se realizează o economie de energie, la vorbitor și la ascultător, dar în același timp se obține un plus de expresivitate. (...) Adesea elipsa e posibilă pentru că cuvintele neexprimate se leagă oarecum automat de cele exprimate, de exemplu stau pe Moșilor (se subînțelege strada, fără care genitivul e de neînțeles). Acum câteva decenii bucureștenii se plimbau pe cale (era clar că era vorba de Calea Victoriei). Dacă elipsa este foarte des
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
GA, p. 218-219). Niciunul dintre elementele menținute ale propoziției sau frazei nu își însușește un alt sens decât cel cu care ar fi fost folosit dacă nu ar fi intervenit elipsa, ci însăși propoziția sau fraza eliptică sugerează conținutul semantic neexprimat, dobândind astfel valențe stilistice de natură expresivă. Exemplele din a doua categorie nu poartă amprente stilistice propriu-zise. Singurul scop al creării lor este exprimarea mai concisă a aceleiași noțiuni pe care o conține termenul complex de bază, din care nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Spre deosebire de aceste exprimări comprimate cu valoare stilistică, există mai multe categorii de formații frazeologice stabile reduse din enunțuri mai lungi, din care au fost omise cuvinte de relație, predicate, complemente, alte părți de propoziție sau chiar propoziții întregi, care rămân neexprimate deoarece secvențele menținute și consacrate în aceste forme scurtate au preluat sensul întregului enunț originar, și anume: exclamații invariabile cu rol de salut, urare, ordin, comandă militară, rugăminte, imprecație etc., ca Ajutor!, Bună ziua!, Drepți!, Foc!, La dracu!, La dreapta!, La
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
acestor tipuri de conflicte: conflictul veridic, rezultat din perceperea obiectivă a mediului, conflictul contingent, rezultat din incapacitatea părților antrenate în conflict de a stabili alternativele de soluționare a problemelor conflictuale, conflictul deplasat, reprezentând un tip de conflict profund nesoluționat și neexprimat, care stă la baza conflictului manifest, conflictul latent, caracterizat printr-o stare acută de disconfort psihic, adesea inconștientă, care nu poate fi atribuită unor situații concrete, conflictul fals, care se instalează în absența unor motive obiective, în primul rând ca
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pozitiv la ansamblu. Înțelepciunea Întreprinderii rezultă din convergența cunoștințelor și a competențelor tuturor, ea se alimentează din interacțiunile permanente dintre indivizii ce alcătuiesc corporația, precum și din conștiința și armonia ce domnesc aici. Diferența dintre Întreprinderi se situează la nivelul cunoașterii neexprimate. Din superioritatea sau din inferioritatea chi-ului unei Întreprinderi față de alta rezultă superioritatea sau inferioritatea Întreprinderii Înseși. Chi este sursa esențială a managementului, permițând cea mai bună utilizare a resurselor umane, a bunurilor, a capitalurilor și a informației. Deși nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
supună reconsiderării. De aceea, grupul se prezintă sub forma unei structuri hipertextuale, a unei organizații orizontale, În care mobilitatea este fundamentală. Dacă salariații Își schimbă frecvent departamentele, e și pentru că nimic din ceea ce privește societatea nu le este străin. Cunoașterea neexprimată are nevoie de ocazii, de platforme de Întâlniri pentru comunicare, Începând cu valorile comune grupului. Angajații trebuie să reflecteze serios la ceea ce este cunoașterea Întreprinderii lor. Chiar dacă detaliile nu sunt abordate, vectorul principal al transmiterii cunoștințelor este dialogul. Codificarea cunoștinței
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Maitreyi. Scenele din bibliotecă locul unde se naște povestea și cresc emoțiile sunt teatrale, cu rezonante de imprecis, iar nu de sfiala, care e mimata fără nuanțe, nedelicat, fără rigoare. Sunt sentimente în filigran care nu sunt stăpânite și, deci, neexprimate. Povestea livrată pe ecran este, în consecință, neveridică din punct de vedere al tonalității emoționale care nu rezonează nici cu partitura livresca, nici cu sentimentul îndrăgostirii, în mod real. 4. Film serial vs. lungmetraj Cele trei episoade difuzate de televiziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o frumusețe aparte”. Enunțuri precum „Are o inteligență...”, „Are o voință...”, „Se distinge printr-o frumusețe...” nu sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă amândoi termenii comparației sau rămâne subînțeles primul termen: „Așa că închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,/ Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene.” (M. Eminescu, I, p. 160). În cel de-al doilea caz, termenul al doilea al comparației rămâne neexprimat: „Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Opoziția internă a categoriei gramaticale a intensității obiective (comparative) se realizează în patru termeni corelativi, purtători de sensuri gramaticale: echivalență, superioritate, inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura semantică ‘reflexivitate’. Prin aceasta, el se impune ca un coreferent al unui pronume personal sau nepersonal sau al unui substantiv; este ipostaza de obiect (direct sau indirect) al verbului pentru care pronumele ‘prim’ sau substantivul în nominativ (rămas adesea neexprimat sintactic) este ipostaza de subiect: „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (M. Eminescu, I, p. 194) Ipostaza de obiect poate fi conținutul semantic-sintactic al pronumelui sau poate fi conținutul semantic-morfologic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect și complement direct - compliniri semantico-sintactice obligatorii - de către nume/pronume sau propoziții, distincte prin planul lor semantic: Copiii au descoperit drumul. Copiii: subiect gramatical au descoperit: predicat drumul: complement direct Observații: Termenul subiect poate rămâne (și rămâne cel mai adesea) neexprimat (subiect subînțeles sau subiect inclus): „Puse-o floare atunci în arcu-i, / Mă lovi cu ea în piept. Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept.” (M. Eminescu) În plan semantic, verbul la diateza activă se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a căror semantică se situează între pasiv și reflexiv: a se bărbieri, a se tunde, a se coafa (la frizer, coafor), a se trata (la/de către medic), a se naște. Observații: Autorul acțiunii verbale (complement de agent) rămâne de obicei neexprimat: Școala s-a închis. (de către autorități); S-a descoperit o nouă peșteră. În plan semantic, verbul la diateza pasivă se caracterizează prin trăsătura + pasivitate, în înțeles sintactic, preluată de la subiectul gramatical: „obiectul” exprimat prin substantivul (pronumele)-subiect suportă, „suferă” acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de vieți, / Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț.” (M. Eminescu) Construcția sau propoziția condițională pot rămâne neexprimate; trebuie numai să se subînțeleagă. În asemenea cazuri, imperfectul este numai aparent un timp absolut: „- Mihai nici nu te-a văzut... Puteam să te trimitem cu trăsura noastră.” (D. Zamfirescu) • În legătură cu un alt imperfect (rar) sau cu un potențial, dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânți; cântați! (voi)/cântați... La nivel sintactic, opoziția se manifestă în felul în care se desfășoară în plan sintagmatic relațiile sintactice dintre imperativul unui verb-predicat și termenii realizând diferite funcții sintactice. Relația cu subiectul gramatical La imperativ, subiectul sintactic rămâne neexprimat; este „realizat numai ca” subiect inclus (în dezinența verbului); „reprezentat” în text printr-un vocativ, interlocutorul aparține de regulă câmpului semantic uman. La indicativ, posibilitatea de selecție a subiectului gramatical este condiționată doar de înțelesul lexical al substantivului (mediat, al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se amplifică prin construcțiile gerunziale absolute (în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 82) - o variantă specifică de constituent dezvoltat; în structura acestuia, ca și în cazul construcțiilor infinitivale relative, intră gerunziul și complementul său semantic principal (care poate rămâne neexprimat), diferit de subiectul gramatical - realizare sintactică a complementului semantic principal al verbului-predicat sau fiind coreferențial cu acesta. Alături de funcția de circumstanțial: „Odată, slujind un episcop oarecare de hramul bisericei la Buna Vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică.” (I.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea...” (Mateiu I. Caragiale) • sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana I sau a II-a, în general, subiectul nu primește expresie sintactică. Suprapunerea sferei protagoniștilor comunicării cu cea a protagoniștilor enunțului lingvistic face
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mascat de elemente adverbiale cu funcție sintactică nedefinită: „Atunci, înseamnă că-ți rămân dator pe viață, părinte, spuse Isaac.” (P. Sălcudeanu) În funcție de desfășurarea raportului dintre planul semantic al enunțului sintactic și contextul său extralingvistic, se disting două categorii de subiecte neexprimate: a. subiect determinat; sfera lui semantică se înscrie în limite informaționale date, precis determinate sau determinabile în contextul extralingvistic al enunțului. În enunțul „- Dar unde-ai fost până acum de nu te-am văzut?” sfera subiectelor incluse este identificabilă în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează enunțuri cu verbul-predicat la persoana a III-a, mai ales singular, dar și plural: Bate la ușă..., Scrie la ziare... Au scos unt pe la două... Neexprimarea predicatuluitc "Neexprimarea predicatului" Fiind factor principal în desfășurarea predicației, predicatul rămâne mai rar neexprimat. El poate rămâne subînțeles, când s-ar realiza concret prin termeni prezenți deja în enunț, în structura unor predicate imediat anterioare. Când rămâne neexprimat predicatul sintetic, marca existenței sale o constituie: • prezența concomitentă a unui subiect diferit de al predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe la două... Neexprimarea predicatuluitc "Neexprimarea predicatului" Fiind factor principal în desfășurarea predicației, predicatul rămâne mai rar neexprimat. El poate rămâne subînțeles, când s-ar realiza concret prin termeni prezenți deja în enunț, în structura unor predicate imediat anterioare. Când rămâne neexprimat predicatul sintetic, marca existenței sale o constituie: • prezența concomitentă a unui subiect diferit de al predicatului anterior și a unei compliniri (complement sau circumstanțial): „Numai undeva-n prăpăstii / un izvor mai are șoapte / și o bufniță cuvânt.” (L. Blaga) „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu-i place să întoarcă spatele la lucruri.” (C. Noica, 45) Complement indirect subînțeles tc "Complement indirect subîn]eles " Când a fost deja realizat în enunț sau dacă realizarea sa concretă poate fi dedusă din context, complementul indirect poate rămâne neexprimat, fiind subînțeles sau deductibil: „Cine nu se teme de nimic nu iubește nimic. Sau nu iubește atât de mult încât să se teamă.” (O. Paler, Caminante, 188) În relație sintactică cu o interjecție, complementul indirect exprimă, prin conținutul lexical al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]