346 matches
-
abia evocat. De fapt, Natura e doar aparent bătrână și asta În sensul nostru obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De fapt ea e o mămică cât se poate de tânără, căci știe să dea timpul Îndărăt, adică să transforme entropia În negentropie, Întinerind. Și iar la trestie, ca o dovadă că Natura are și copii cuminți... Eu o iubesc, deși a fost o vreme când, ignorant, am greșit față de ea: Natură sau poate trestie. Ca și Descartes, care vedea În jur doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță de vorbă; dacă voi fi fost... Sumețindu-și astfel capul, extrema negentropică a trupului, În antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În creația spirituală față de aceea biologică, era să spun procreație, În orientarea spre hrană, sursa de energie, nu spre cotlonul În care zac deșeurile - sumețindu-i negentropia deci, l’a expus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spre pământ - și prin negentropie Înțeleg evident superioritatea, explicitată acum În infinita expresivitate față de banal, În creația spirituală față de aceea biologică, era să spun procreație, În orientarea spre hrană, sursa de energie, nu spre cotlonul În care zac deșeurile - sumețindu-i negentropia deci, l’a expus, așa cum se Întâmplă cu orice e negentropic Într’o lume entropică ca a noastră, riscului dar l’a și putut Împodobi. Și au căzut destule, chiar Împodobite; sau invers... Acea extremitate a fost Împodobită cu cununa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
1.600 de ori mai puțin decât În mere de exemplu. Deși destul de puțin Înzestrat În mineralele luate din sol, dar și În vitamine și toate celelalte, preparate de el Însuși, harbuzul este pretențios: iubește pământul proaspăt desțelenit, virgin, adică negentropia. Ca și berea, prietenul nostru este un excelent diuretic. Dar Îl prefer pe el, căci multa apă pe care o conține nu e una banală, precum În bere aceea de la robinet. Harbuzul sublimează cu grijă apa după care se dă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
arbore cosmic. Cerul, adică devenirea viitoare. Dacă putem, hai mai bine să ne cățărăm În el. Ram cu ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
zi“: mineralul, biologicul, umanul... și cam atât. Și toate cu suflet. Miră? N’ar trebui, vă spune un experimentator Înrăit. Suflet e În toate, doar cantitatea diferă. Și tot evolutiv, adică crescând... ceea ce experimentul definește ca biocâmp, sau emanație de negentropie, perfecțiune ideatică. Deci: Mineralul: piatra, ori metalul, ori apa, ori pământul, ori aerul, așa “moarte” cum le vedem, au suflet. Doar că tare mic. Ca și - oricât ar mira - ceea ce rămâne din noi aici, pe Pământ... Viața biologică Începe cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
darnic În perfecțiune, poate singurul ei mod de a susține evoluția. Evoluție care, În același timp a făcut biocâmpul mediului tot mai puțin negentropic. În compensație... Dacă privim evoluția susținută de animal, și ea urmărește, prin biocâmp, aceeași creștere a negentropiei. Dar, de la ancestrala plantă-animal - Euglena -, animalul a născut evident tot animale, dar vizibil diferite: doar câteva, cele din urmă: pești, batracieni, reptile, mamifere. Și În final omul, cu cel mai puternic biocâmp. Desigur, așa cum bacteria ancestrală de acum mai bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formă spirituală, acorporală, dar rațională. Omul evoluat devine astfel zeu - a demonstrat-o un Zamolxe, un Buddha și, orice s’ar spune, un Iisus. Zeu care luptă mai departe pentru propria-i evoluție tinzând, din aproape În aproape, amplificându-și negentropia, spre starea virtuală de dumnezeire. Stare care, odată atinsă, ar Însemna moartea, dacă n’ar fi situată la infinit. Natura are deci grijă să nu piară, să trăiască veșnic, schimbându-se pe sine și, Încă, uneltele, dintre care și noi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa, cufundând, pentru o jumătate de ceas - criminal ce sunt! - plăntuțele În licoarea otrăvitoare, dar Împreună cu o sticluță cu substanța minune. Ce aflăm după ce ne aruncăm privirea În sticluță, adică o analizăm? Că ea s’a Îmbogățit. În ce? În negentropie, adică În esențialul factor de ordine, acela care constituie esența vieții plantei... Acum am folosit o capcană chimică. Dar ce se Întâmplă În afara laboratorului pregătit anume, adică În Natură? Unde se duce ceea ce pleacă din plantă? A se disipa ar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În Natură? Unde se duce ceea ce pleacă din plantă? A se disipa ar fi un nonsens. Inferiorul, căldura de pildă, o poate face - pagubă’n ciuperci! -, dar superiorul nu, căci ce rost ar fi avut strădania plantei de a extrage negentropia din energia cu atâta trudă căpătată? Sau a animalului, a omului mai abitir, care trebuie s’o smulgă plantei? Rostul nu poate fi decât echilibrarea entropică Într’un ansamblu cu lumea paralelă, „plasa“ iscusită, ansamblu care, el Însuși În schimbare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu cel ce Împrumută. Acela care câștigă e, acum, evoluția. Căci, așa cum spuneam altă dată, și moartea e relativă, adică pe lângă un hoit mai dă ceva. Asta, pentru că animalul a investit Împrumutul. A făcut-o, poate În suflet, adică acumulând negentropie, adică ce-i trebuie acelui „minister de finanțe“. Animalul e deci un fraier. Și mai e Încă, pentru că, folosind Împrumutul de la plantă, Îi mai asigură acesteia condițiile optime de viață pentru ziua de mâine. Ce s’ar face un bancher
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puține Întoarse; à propos de Eminescu cu ale lui catarge... și ideatic, tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea aneantizează atâtea entități, individualități, structuri, ordonate adică posedând negentropie, atât de divers, Înseamnă că marea e - cel puțin percepută astfel - pe tot atâtea planuri, o antiteză entropică. Și e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu o paranteză: Negentropia zeiască se neutralizează desigur cu ceva al mării. Și, dacă marea aneantizează atâtea entități, individualități, structuri, ordonate adică posedând negentropie, atât de divers, Înseamnă că marea e - cel puțin percepută astfel - pe tot atâtea planuri, o antiteză entropică. Și e firesc, căci apa Înlesnește uniformizarea - altă fațetă a entropiei. Și cu câteva mici excepții - Caspica, Aralul... - tot ceea ce este mare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumina - negentropică, ca fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri care sunt adâncimea medie a oceanului... Negentropia radiației e aneantizată de entropia substanței... precum talentul de vulg. Mării nu-i rezistă nici o epavă - tot negentropică structurare - fie ea abiotică, În adevăratul sens al cuvântului, fie biotică, știu eu care cochilie. Și, până să vedem ce și cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pasărea să-și facă cuib și veverița să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind energie, adică negentropia, ordinea smulsă din zid de acele vietăți. Altfel spus, libertatea se obține numai luptând. Dar asta presupune abolirea oricărei alte activități, la fel de necesare vieții, fapt posibil doar pe termen scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate trăi și bearcă, nu fără cap; ca să vorbesc doar de extremități... acelea pe care Natura le-a pus Încă primei vietăți cordate și chiar mai devreme: cap și coadă... o polaritate care mă silește să reamintesc vechea mea obsesie: negentropia, condiția Vieții. Și, acest travesti, care a individualizat-o Între banalele rozătoare, i-a oferit acea expresivitate care l’a fascinat și pe Minulescu, și pe Disney: Chip & Dale... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Nedumerirea apare și mai departe, Între română și latină: nici o legătură nu poate fi stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia nuanțatei limbi vii, care mai spune harbuzului și lubeniță, sau entropia, uniformizarea, aplatizarea unificatoarei limbi literare? Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului. Chiar dacă entropizarea e sensul firesc al istoriei, prefer să vorbesc „moldovieniește“, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iată de ce. E vorba de cea mai fascinantă marfă pe care o poate căra apa. Lumea evoluează spre entropizare, degradare. Doar că nu se lasă schimbată cu una cu două și se “repară” din mers, alimentându-se cu opusul entropiei, negentropia, o idee... Pe care Pământul o capătă din negentropicul spațiu cosmic. În straturile superioare ale atmosferei, vaporii de apă desublimează devenind solid: o etapă de negentropizare. Dar nu oricum ci sub formă de cristale, ácele de gheață, altă negentropizare. După
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cade pe pământ, Într’o lume entropică, pe arbori care „dorm“ - entropie deci -, pe animale, În ansamblul lor entropice chiar și când sunt treze, pe sol, populat de acele tipic entropice heterotrofe mai mici ori mai mari. Cu toatele râvnindu-i negentropia. Și așa, apa pierde pe rând toate câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câștigurile din cer: afânatul omăt se tasează, căci ramificarea fulgului dispare prima. Devine gheață, adică nu mai e nici cristalină; devine apă, adică nu mai e nici solid. Care apă, până a deveni chioară, mai cedează. Ce? Ultimele „picături“ de negentropie. Cui? Aceluiași pământ, care se alimentează astfel cu esența vieții. À propos: nu degeaba românul tradițional oferă dobitoacelor din ogradă, ori de câte ori poate, apă topită din omăt. Dar, indiferent de „marfa“ pe care o cară, grosieră ori subtilă, apa mediază atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aer. Așa vorbind, solul e un material entropic, o expresie a degradării. Firesc, căci el e rezultatul viețuirii unei mulțimi de organisme care, asociate În de-acum obsedanta biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei solului crește mereu. Am prins o vorbă din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
te trădez, spunând celorlalți de ce te iubesc. Mai ales dacă ești neagră. În primul rând pentru că, faci tu ce faci, dar ești o excedentară energetic. Oferi, radiezi În jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va anula deficitul energetic care a cauzat necazul, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Râde de mine, acela care Înghite orice căutând energia brută, preferând alegerii uciderea prin foc a hranei, făcându-i inoperant biocâmpul. Ea alege, chiar dacă asta Înseamnă uneori foamea, ceea ce Îi e pe plac, adică energia ce poate fi sublimată În negentropie. Pentru cartea pe care o poate scrie, pisica mai oferă o mostră. Ca și câinele, cu care Împarte același subordin sistematic, Fisipeda, pisica n’are glande sudoripale decât pe năsuc și pernițele lăbuțelor. Cum se răcorește pe canicula asta? Mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]