256 matches
-
fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un profet neguros care, în scîrbă, ar întoarce spatele realului celui atît de imperfect. D-sa preferă a amesteca cu dexteritate înfățișările acestuia precum cărțile de joc, pentru a rezulta un tablou al combinațiilor rămas, spre binele său, în imanența care e materia
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
e în scădere în România, atunci de corupție e vorba, ar fi posibil să nu putem oferi un mare corupt întreg, ci doar o falcă, două vertebre, pixul - procente. De ce s-a ales aceeași dată pentru capturarea pașnicei Nessie din negurosul ei lac scoțian nu ne putem pronunța. Rămâne că există o asemenea tulburătoare, misterioasă sincronizare, o nemaipomenită potriveală, un uluitor decalc vădind, că viața e plină de necunoscut, că trecutul a fost o realitate, prezentul, tamponat între trecut și viitor
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
picarești... ale altora... Cum mai arată luna în Amarul Tîrg? Arată superb. Vă asigur că e aceeași lună a poeților dintotdeauna, a lui Eminescu, a lui Leopardi, a lui Li-Tai-Pe. Numai că strălucirea sa ideală e tot mai contrastantă cu negurosul peisaj al provinciei joase în care prea puține s-au schimbat, în orice caz sensibil mai puține decît în centrele culturale, după răsturnarea din decembrie. Pe plan administrativ, întrucît aci administrația e decisivă, culturii revenindu-i doar un rol de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
secol încoace este perfect, dar îmi permit a observa pesimiștilor și impacienților că nici o țară din lume n-a progresat așa de mult ca țara noastră într-un așa de scurt timp, și că orice progres începe printr-o stare neguroasă și plină de nedumeriri". Constatările optimistului Ghica porneau de la realitățile de netăgăduit ale modernizării (occidentalizării) rapide a societății, imperfecte dar autentice, un proces care s-a aflat, în veacul naționalităților, în relație strânsă cu tendința de emancipare națională. Ioana Pârvulescu
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
să-mi recuperez banii fără să știe nimeni. Ai mei, pesemne, erau duși la plimbare. Făcui drumul spre Cotroceni de voie. Frecvența trenurilor, acceptabilă, avui timp să mă și odihneasc în părculețul de la Eroilor, să mă despovărez de orice gând neguros, să mă-ncarc pozitiv... Nu trebuia decât să traversez strada prin fața statuii lui Paulescu ca s-ajung la ... Pe la unu fără zece, sunt în fața porții. Sun anunțându-mă. Salut repezit și, nici una, nici două, reiterez brutal: -Anunțul cu Mercedesul chiar
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
seară, trecea spre casă printr-un gang despărțitor între două tronsoane ale aceluiași bloc. Destul de lung, coridorul ăsta îl indispunea, în special dacă era întuneric. Lui îi pria lumina și basta! De aceea se strecura în pas alert prin trecătoarea neguroasă. Chiar grăbit, zărise deja că pereții culoarului umbrelor gemeau de grozave ilustrări în grafitti a credinței lui Nero, autointitulat artist de geniu, care, cică, inaintea morții, și-ar fi deplâns propria dispariție prin Ce artist piere cu mine! În seara
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne-nțeles, Din aștrii-s
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși coroana unui vișin pricăjit din fundul curții. În cele din urmă, s-a răsucit brusc pe călcâie și mi-a zis răspicat, neguros, privindu-mă adânc: - Nu mai trebuie să te duci! Rostind aceste cuvinte s-a grăbit să dispară prin chenarul întunecat al aceluiași cancello dei sospiri, de unde se ivise înaintea noastră. N-a mai adresat rugămintea aceea altui student din câți
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
instinctiv toate resursele de concentrare pentru a se apăra de acea acuzație, devenind astfel mai puțin atentă, mai neglijentă, deci mai vulnerabilă În celelalte privințe. Faptul de a fi fost convocat În fața unei comisii de anchetă plasată În semiîntuneric, fizionomiile neguroase ale membrilor ei, Întrebările privitoare la escapada din acea noapte, cu accent pe pătrunderea În cabinetul doctorului Wagner - care picase excelent În context, fie vorba Între noi -, toate țineau de o regie prestabilită, având drept scop destabilizarea dumneavoastră psihică. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scuipînd o Înghițitură din apa călîie, cînd zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țîșnind din umbra caselor și recunoscînd printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar pînă atunci, sub acoperămîntul mohorît al cerului, Între zidurile neguroase ale pămîntului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o parte din mine însumi, ca să spun așa, și încerc să îl fac să vorbească și să prindă viață din nou pentru a-i pune o întrebare. Una singură. Câteodată, îmi spun că-mi pierd timpul, că omul era la fel de neguros ca o ceață densă și că nu-mi vor fi de ajuns nici o mie de seri. Dar acum am timp destul. Sunt ca și în afara lumii. Tot ceea ce se agită îmi pare atât de departe de mine. Trăiesc în mijlocul curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunt sigur că „hăul negru al Romanismului“ se cască sub picioarele tale. Scrie-mi repede. Cu multă dragoste, THAYER DARCY Până și lecturile lui Amory au pălit În această perioadă. El s-a cufundat și mai tare În labirintul străzilor neguroase, mărginașe, ale literaturii: Huysmans, Walter Pater, Théophile Gautier, secțiunile mai picante din Rabelais, Boccaccio, Petroniu și Suetoniu. Într-o săptămână, din pură curiozitate, a inspectat bibliotecile personale ale colegilor săi, găsind-o pe a lui Sloane tipică: seturi de opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Așa că, tu continuă cu asiduitatea cu care ai început. Căci, cunoscând acum opera ta întreagă - nu e vorbă mare - sesizez intenția de a-ți extinde aria de cuprindere a cântecului românesc de gen. Nu lași nimic sub preș, în colțuri neguroase. Cânți tot ce e și a fost frumos pe lumea asta. Travaliul tău e aidoma celui pe care îl fac depozitarii de folclor sau de poezie populară or cultă de la noi. Fiind și tânăr - făcuși 37 de ani! - vei ajunge
SCRISORILE LUI STANCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362871_a_364200]
-
domoală a unui râu de șes mâlos, cu albia de boli prea coaptă... Iar conturile negre din ilicite treburi, se scriu pe alb, pe albul din hârtie ori pe-al sticlei, când vrem să-l știm de-acasă, în aste neguroase vremuri, fără ca nimeni să-nțeleagă că de la vameș vine ori din petrol se umflă sau, în timpurile moderne, din „gripă porcină” și „gripă aviară”... Iar când acestea plictisit-au oameni ori și-au pierdut efectul, ne mai având crezare, s-
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
Articolele Autorului ACASĂ Ascunde-mă în ghicitori și plânge-mă prin doine, grăiește-mă prin zicători și descifrează-mă din noime Și apoi caută-mă-n basme și povești cu feți-frumoși cu zmei și cu fantasme cu zânele din codrii neguroși Găsește-mă în dor și pune-mă-n icoane Așază-mă-n pridvor să mă răsfăț în soare și du-mă iar acasă la noi, în satul bătrânesc, și pune-mă la masă și dă-mi ca să ciocnesc. și joacă
ACASĂ de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367991_a_369320]
-
se cuvine exigențele breslei în care te-ai impus și pe care cu cinste o reprezinți? Virtuțile umorului revelator într-ale cunoașterii umane, scop ultim al literaturii, nu-s cu nimic mai prejos decât cele aflate la îndemâna autorului de drame neguroase, ba chiar umorul ajunge mai grabnic și mai direct la cititorul destinatar decât literatura-fluviu spăimoasă și încruntată... În urmă cu mai bine de 50 de ani, doi puștani nedumeriți ce absolviseră liceul la teribila vârstă de 16 ani urmau niște
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
descălcesc eu îndeajuns în acest spațiu, totuși cu generozitate oferit, cât poate nevoia de limpezire a reverberațiilor care stau să ne cuprindă firea și opțiunea, gândirea și fapta, raporturile personale în societate, „tot ce mișcă” până la urma urmei ... Unghiurile adesea neguroase ale existenței zilnice ne cuprind într-o uriașă acoladă a ignoranței, neputinței de a (ne) explica manifestări cu tentă coercitivă, ieșite de sub tatonarea și „hamurile” liberului arbitru care, vrem nu vrem, ne-a „îmbarcat” în atelajul complicat al alcătuirii sociale
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre realismul liric* Solitar, dar prezent pretutindeni, la întâlniri literare, reuniuni culturale, diverse alte evenimente, de negăsit, însă, dacă îl cauți cu tot dinadinsul, neguros, ermetic, brevilocvent, cu scurte și sonore intervenții, părând a cunoaște bine, și nemijlocit, neîmplinirile existenței (existența ca eșec și suferință tăcută), dar nedoritor a-și împărtăși experiențele, pe scurt: ins ce nu poate trece neobservat, deși nu se străduiește să
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
consideră virtutea prin excelență, ca antipod al mândriei luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
la o azvîrlitură de băț. Nici n-apuci să pui ceapa și boaf! bomba peste noi. Mai vrea cineva niște harpagic, că mi-o mai rămas? zice și vecinul din dreapta. Îndreptîndu-și șalele trudite, mama se uită în zare înspre dealul neguros al Păunului, parcă să vadă dacă nu vine vreun avion de bombardament. De-acolo, dinspre dealul Păunului, i-au așteptat tomeștenii mei pe americani. Cînd eram mic, mă ducea tata la tuns la Țîrlică. De fapt, nu-i îi era
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările, iar nori mari și tulburi să se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
puteri lăsate moștenire încă „dă la bunica a bătrână, vestita mamă Nitramonia, care-i dăscânta șî lu’ dictatoru’ șî lu’ tovarășa lu’ dumnealui”.... Așadar, zilele treceau și investiția se dovedea păguboasă sub toate aspectele, iar figura psihiatrului Eracle era din ce în ce mai neguroasă... Cumva, aparent fără nici o legătură cu povestea noastră, doamna Filica, se pensionă din funcția de femeie de serviciu angajată a blocului în care locuia și Eracle, iar în locul ei a fost angajată o doamnă mult mai tânără, cam foarte brunețică
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea ... Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân, burtos, Prin colbul pân' la glezne de clisos, Că se-nglodea în coastă uneori, Când ăl mai bun din boi și mai vânos, În jug se opintea
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]