544 matches
-
la mutatul depozitelor aveam mușchi nu glumă și mîntuitoarele alea durdulii li se scurgeau ochii după mine și Panait băiat bun ca toți prietenii de beție mă pune să-i arăt ce știu Îmi dă aparatul lui și pune-te neică pe treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mare, fără dragoste ești un mort viu: Grea e, Doamne, dragostea,/Piatră, pe inima mea... Eu mânie, tu mânie,/ dragoste cin’ să mai ție?/ Arde vin, arde pelin/ C-am ibovnic la Mizil,/ Ar veni, dar n-are trin./ Vino, neică, și pe jos,/ Că ești tânăr și frumos!!!/... Cine scutură roua?/ Flăcăii, dimineața,/ Când se-ntorc de la mândra./ Roua trebe scuturată/ Și mândruța sărutată./ Nu-i aceea joi, sara,/ Să nu merg la mândruța/ Și să vin dimineața./ Deschide, mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au luat și cazanul de țuică, știi mata, luară averile oamenilor, nene, cât mai poate aștepta românul acuma, în 1965, cum, nu se ridică Oltul?, cum de nu își înalță apele până la cer, să cuprindă satul ăsta și toată România, neică, ne luară ăștia tot, vorbesc cu dumneata, că afară, cu lumea, nu pot vorbi, mi-e frică, toți toarnă la Securitate, în martie, muri Dej și îl puseră prim-secretar pe Ceaușescu, cine-o mai fi și ăsta?, cică l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și celălalt, că m-am săturat de ei. Auziși tu, cumnată, că Liviu Ciulei făcu un film mare, Pădurea spânzuraților, și că luă premiu la Cannes, în Franța, știi, cumnată? — Păi, nu știu, că nu ziseră la difuzor, nu auzii, neică... Lasă, că vine și vremea noastră, tu crezi că degeaba l-am învățat eu La arme! pe băiatul tău?, n-o să ne trădeze el, nu se dă cu comuniștii. — Marinică nene, băiatul ăsta al meu cântă trist și languros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din albumele părintelui, era mai frumoasă. Era fără intenția de a fi, nu știu cum să-ți spun, doar apăruse acolo, nici nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
depărtează, toate acestea, toată tensiunea asta a lui, o fac pe ea și mai răbdătoare. Își amintește de O scrisoare pierdută și de Trahanache, discuția acestuia cu Tipătescu, stimabilul repetând: trebuie să ai și puțintică diplomație!... nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie!!!, acuma înghite ea o salivă care nu mai e, i s-a uscat gâtul. El aude iarăși strigoiul. Ar putea să-ți spună că înțelege situația, că te acceptă așa cum ești, bătrân și bețiv, gândindu-te numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura, răcnind și el cât putea, că-l omoară pe vinovat. Dacă este o minciună, vă mint și eu, dar povestea circula prin teatru și nu o spuneau niște neica nimeni, așa că bănuiesc că e adevărată. O altă poveste teribilă cu Beligan și Marcel. O știu de la Vichi Moldovan, așa că are licență. Beligan cu Marcel în scenă: Marcel juca rolul Ministrului, Beligan pe al unuia care cerea ceva. Beligan stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Ce să zic, mă, spune Johnny ( mitocanul, de!), era al dracului de sălbatică persoana, iar eu nu puteam să o tratez cu refuz. ― Bine, mă, da’ să rupi lucrurile? ― Adevărul e că erau cam șubrede; chiar, Adriene, ia mai înnoiește, neică, chestiile pe acolo, că n-o să mergem acușilea în dezordinea aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că în țoalele scumpe ale fratelui ei. În jurul lui vorbește nevinovăția, vorbesc fiii și fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de nevinovate. Hans nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ardea sufletu-n mine de dor. Te iubeam ca pe măicuța mea care m-a părăsit când aveam doi ani. Of... Leana, Dumnezeu nu s-a gândit la mine că o să fiu urgisit de mic. Am rămas în grija lui neica Mitru, să-i fie țărâna ușoară, că mâine îi e ziua. A simțit cum i se umezesc genele. Bietul tata Nicolae se prăpădise la Mărășești, iar eu nu mai aveam părinți cărora să le zic mamă și tată; dar tu
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Sigur va țipa iarăși. - Ce vrei fată? Ce vrei? Te-ai pișat pe tine? Că ce știți voi, proastele dracului ce sunteți, să vă omorâți? Hai? Zi fă fată ce vrei? că aici io am treabă nu stau după niște neica nimeni ca voi. - Vă rog, vreau o cană de apă.... - Îți dau plosca să o bei, nerușinato care ești. Nu vezi apă.... A plecat. - De ce vorbește așa cu mine? - Așa vorbește cu toți sinucigașii. Mă priveam în oglindă. Nu simțeam
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
să durăm, ce nelume să se cheme - după chipul ce-l avem - și-unde omul fi-va vierme!” Când elanul se mai stinse și ei toți se așezară, mulțumiți că se atinse unanimul de-altă oară, un sfrijit luă cuvântul - neica nimeni în congres - și le spuse: “Sunt cu totul uluit de-acest demers. Ce vreți voi? O altă lume să rimeze-n necuvinte? O avem cu vechiul nume și cu oameni fără minte!” Făr-a fi aplaudat, vorbitorul a pus punctul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
lui: - I-ai făcut praf, nenicule, zob i-ai făcut! Ce m-am distrat! - Auzi, tu? Dă-te jos din cârca mea! M-am săturat să te mai duc în spate! Tu nu m-ajuți deloc! - Nici nu e nevoie, neică, zise Norocel, coborând. După cum i-ai tăvălit, eu nu mai aveam ce să le fac. Parcă ziceai că nu vrei să te lupți cu ei, că sunt mari și tari! - Ce să zic, măi Norocel? Când i-am văzut așa
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenței și a mondenității. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (...) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiați)”. Brâncuși nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria ”a durat exact cât trebuia”! Un milion de oameni au condus-o pe ultimul drum Adoră luxul, Maria avea o croitoreasa care
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
ortodoxă, pentru tropotita maramureșană, țipuriturile oșenești și hăulitele gorjenești, pentru Cahul, Bolgrad, Ismail și Bălți și pentru binecuvântările și mustrările duhovnicului meu, și pentru aerul curat al Rarăului și Peștera Muierii, pentru Cetatea Neamțului și Cetatea Hotinului și pentru „Rădița, neichii, Rădiță”, „Muică, suntem neam de piatră”, și pentru Pistruiatul și Veronica, Alexandru Pârgaru și Alexandra Chira și pentru nasul lui Tănase, părul creț al lui Caragiu și cântecele lui Anton Pann, și pentru cugetul meu ortodox, și pentru suman, gaci
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
din care amintesc extraordinarul volumum de poezii „ÎNTR-ADEVĂR” apărut în 1988, se află la loc de cinste în Panteonul Culturii Românești, adevărată „CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ” pentru generațiile viitoare. Prinos de recunoștință celui mai mare poet contemporan, Adrian Păunescu. SCHIMBĂ, NEICĂ, PĂLĂRIA! Păunescu ne-a lăsat Un tezaur de cuvinte... Urmașii să-l țină minte, Fiindcă El nu a iertat Nici prostia, nici hoția, Nu a slăvit nici beția... Și nici firea fandosită; Îngâmfarea, vorbăria... Iar celui ce-i prefăcut I-
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
crezut într-un flecar... Iar pe mine-ți verși mânia!... Că trudesc din zori în noapte, Iar ca hrană îmi dai paie?... Pentr-un laș primesc bătaie; Asta crezi că-mi e simbria? Dacă vezi că nu se poate, Schimbă neică pălăria! După schimbare Nea Sărac oftează-a jale, Nu mai știe ce să facă... Coborînd Dealu, la vale, Cu năduf măgaru ceartă: - Fir-al dracu de măgar!... Mă făcuși să cred în tine? Vândui hamuri, vândui car... Nu spuneai că
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
câteva hăinuțe la englez. Am fost și eu la câteva petreceri de socializare la ei, deși nu eram cursantă. Mi se părea umilitor și greu să fac...ce făcea ea: să zâmbesc nonstop, să fiu amabilă cu toți libidinoșii ăia, neica nimeni prin Anglia, dar mari lectori aici. Majoritatea aveau familii, acasă la ei, dar trăiau în Timișoara cu tot felul de fetișcane. “Ori suntem un neam de proști, de curve și fraieri, ori suntem foarte săraci, dacă nici demnitatea nu
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
Practic, intervenția lui Dragnea s-a lovit ca nuca în perete de realitatea prezentată. „Ce a spus domnul premier nu reprezintă realitatea." Măi, să fie!?! Priveam figura lui Dacian, siderat de acuzele aduse. Vasăzică sunt prezentate date oficiale și un neica nimeni penal, de la tribuna celui mai important for al țării, susține, roșu la față ca o primată, că nu s-a făcut nimic. Un discurs populist, plin de șopârle electorale. Nu m-a mirat deloc amicul, liberalul-roșu de la ALDE, ajuns
BUN SIMT VERSUS POPULISM de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368583_a_369912]
-
Articolele Autorului stau de aseară pe terasă la o țuică cu vecinu când ne trece pe la poartă nevasta lui bragadiru, ia privește măi Ioane oare Leana unde o mere știu că Gheorghe, bragadiru îi la crâșmă la o bere, auzi neică, ori ești prost oare vrei să faci pe prostul sau poate că ești anost și ce întrebi, nu-și are rostul, unde merge, ști tu bine la Mitică în cap de sat căci Gheorghe iarăși vine de la birt diseară beat
INTRARE ÎN PĂCAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368759_a_370088]
-
merge, ști tu bine la Mitică în cap de sat căci Gheorghe iarăși vine de la birt diseară beat, și te uită tu la Leana ce fund și țâțe are nu-i păcat de ea sărmana că e tare simțitoare, auzi neică, ști ceva pentru o așa făptură eu o las pe baba mea că-astai, gură de mură, și-o priviră amândoi cu mersu-i legănat neică, mai adu un țoi de nu, intru în păcat. Referință Bibliografică: intrare în păcat / Stejărel Ionescu
INTRARE ÎN PĂCAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368759_a_370088]
-
ce fund și țâțe are nu-i păcat de ea sărmana că e tare simțitoare, auzi neică, ști ceva pentru o așa făptură eu o las pe baba mea că-astai, gură de mură, și-o priviră amândoi cu mersu-i legănat neică, mai adu un țoi de nu, intru în păcat. Referință Bibliografică: intrare în păcat / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INTRARE ÎN PĂCAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368759_a_370088]
-
Interesantă știre asta despre Belgia, nu știu cum se face că nici în jurnalele radioteleviziunii, nici prin ziare, nicăieri n-am băgat de seamă să fi suflat cineva o vorbă... Ai vrea să revii dumneata cu noutățile ce se derulează? Să trăiești, neică, să trăiți dragi români - cu pace și în belșug ! Noi aici avem cam de toate și din toate câte puțin, Domnul Sfântul binevoiește să ne poarte de grijă prin al vieții val.Voi reveni cu voia Lui. --------------------------------------- Foto: Instantaneu din
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-a mai liniștit, și-a dat seama că vremea a devenit potrivnică chiar de ziua sfântului Dumitru, când dimineață trebuia să meargă la biserică să-i aprindă lumânări lui neica Mitru ăl bătrân, care-l crescuse ca pe propiul lui copil. Rămăsese orfan de la vârsta de trei anișori, când taică-său Nicolae Apostol, fratele mai mic al lui Mitru, căzuse la datorie în apropierea Mărășeștilor. Niciunul din cei care au
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]