115 matches
-
se apropie agale de parbrizul lui Sachs. Scoase la iveală un dinte de aur care strălucea în lumina soarelui, contrastând cu pielea sa neagră. - Hei! Sachs dădu din cap și îi susținu privirea. Privi în spate către prietenii lui. - Ciori neisprăvite, împingeți dracu’ mașina asta odată! Și nu mai gâfâiți ca târfele la produs! - Poate ca mă-ta, veni răspunsul prompt al unuia. Se aplecă din nou. - Hei doamna, te ajutăm cu mașina. Da’ spune-ne, cu ce o să-l împuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu se poate! Timpul se-ascute în urma noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei presimțiri catastrofe. Ce jertfe va trebui să dăm ca să desăvârșim lucrarea? Putea-va fi ea oare vreodată încheiată? Eroii ne sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de noi nu numai că îl îndreptățea să ne vorbească astfel, ci noi ar fi trebuit să-l ascultăm cu sfințenie, să-i dăm dreptate, să ne plecăm frunțile și să ne speriem, întrucât noi eram prea mici, niște pigmei neisprăviți, iar în măsura în care eram mici, nu puteam decât greși, chiar în permanență, și dușurile reci ne erau foarte necesare. Dar mai era ceva, ce se conturase anevoios de-a lungul acelei ședințe, iar acum era limpede, oricum mie îmi era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urmă. Aceasta este, mai mult sau mai puțin, suma ultimelor tale isprăvi, mare conducător al Consiliului Revoluționar, pacificatorule, consolatorule de femei părăsite. Și am mai putea aminti neprezentarea la locul de muncă sub pretexte mincinoase și un act de onanism neisprăvit. Și de asemenea urina care plutește Încă În vasul toaletei și Înmormântarea pe care ai făcut-o primei insecte din Întreaga istorie care a decedat din cauza murdăriei. Cu asta, Fima a ajuns la ultimul felinar și la capătul străzii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în firea lucrurilor să le auzim.” Miu Florea 668. „Cartea e cultura imprimată, prin definiție, pe hârtie, și, prin accident, în creier.” Liviu Damian 669. „O carte e suprafața publică a unui aisberg de note, extrase, planuri și altă mâzgăleli neisprăvite și abandonate rușinos.” Liviu Damian 670. „Neamul cărții nu poate fi, decât prin transgresiune terminologică, neam al bibliotecii.” Liviu Damian 671. „Prefer, în general, cărțile care folosesc științele, nu pe acelea care le născocesc.” Montaigne 672. „Nu caut în cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor și razelor. înainte trăia un mister trist cu un tovarăș scump - cu el; acum doctorul, infirmiera, servitorii, Ada, toți erau dovezi ale mizeriei mărturisite. Nici el nu mai avea nici o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru a da intrare. în dreptul străzii mărginea grilajul de fier al proprietății, care însă pe porțiunea aceea fusese și el căptușit cu tăblii de lemn. Chiar dacă treceai indiferent, erai izbit de aspectul ciudat al lo-cuinții. Lina își amintise de procesele neisprăvite ale gemenilor, în care fusese vorba și de o revendicare de imobil. îi auzise lăudîn-du-se că sunt și ei proprietari. Prin ce ciudățenie a tranzacțiilor se făcuse o astfel de adjudecare? A doua zi Lina trimisese pe babă să bată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau mintea cu fizionomia acelui târgușor, pe caro spera să nu-1 vadă aievea niciodată. Cât mai lesne
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu puțina strălucire a nisipului, vestibulul neisprăvit, lăsat abia din mistrie, avea o înfățișare de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și tot așa cenușiul mai adânc spre mijloc, apoi umbra 30 nesigură a fundului, care-1 prelungea exagerat spre aule inexistente. Pe jos același mozaic nisipos, abia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imposibilă continuarea. Oboseala, pe care o dă un astfel de deranj, zgomotul meșterilor, dezordinea o nemulțumiseră într-atîta, încît nu mai fusese cu putință ani de-a rândul să o convingă să primească un dulgher, un meșter de orice fel. Vestibulul neisprăvit rămăsese neîntrebuințat și camerile deasupra, ne mobilate, slujeau numai ca depozit de unelte felurite ale curței. - Așa își făurește omul cei mai practic nevoi care nu sunt reale! zicea Hallipa. Am încăput tot așa de bine mai departe în vechea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gura cu desen candid poartă surâsul diafan al simțirei depline. Se împrăștie însă, din oricare înfățișare a ei, o neliniște nelămurită ... O Evă, au zis de acord toți cercetătorii, dar pe care în atâtea pasionate încercări, pictorul o lăsa mereu neisprăvită, pierzând, în nedeslușirea fondului, linia totuși așa de sigură și care numai pe una din stampe fuge ușor până la genunchiul drept... O femeie pe care, printr-o culpabilă neglijență sau printr-o prea mare pasiune a perfecției. - Dacă nu printr-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asupra orașului. Pe când Mini locuia câmpiile largi, sufletul ei trebuia să taie drumurile care aveau să o aducă aci, la Ierusalim. Atunci își dura existența numai în spațiu și acuma în timp. Rămase tăcută. Nory întrerupse și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
micile rituri ale toaletei de dimineață, era tocmai putința asta de asemănare a unei zile cu alta, în desfășurarea zilelor așa de uimitor deosebite una de alta. Cu aceleași elemente simple în liniile lor principale - cu cer, cu soare - succesiunea neisprăvită a acelor felii de timp în spațiu crea miracolul unei reînnoiri perpetui și pe acel, mai mare încă, al asemănărei atmosferice perfecte. Căci Mini, firește, nu îngăduia acei oameni care cred că toate zilele sunt la un fel, decât așa cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ursulescule, ascultă-mi rugămintea pentru care te necăjesc, anume s-o anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur! * * * Stimați tovarăși și preteni! Și-a început discursul tovarășul secretar cu probleme de agricultură la regionala de partid. De la această înaltă tribună a Plenarei Regionale a organizației PMR, aducem la cunoștința organelor superioare de partid și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
voce domoală: „Gospodja Ecaterina a răposatului Io Evstratie Dabija voievod. Scriem și facem știre...pentru svânta mănăstire Bârnovii, ce iaste în Codrul Iașului care fiindu din temelie începută și nu deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându așa neisprăvită s-au trecut vremea și au rămas și până la vremea domnii mării sale domnului meu,...carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu svintei mănăstiri podoabe și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ai citit. Cauți ceva care să te ajute?” Întocmai. Caut scrisoarea din 24 august 1680 a doamnei Ecaterina, soția răposatului Dabija vodă, în care - după cum ți-am citit sfinției tale - spune că după moartea soțului ei mănăstirea Bârnova „... stând așa neisprăvită s-au trecut vremea și au rămas și până în vremea domnii mării sale domnului meu...Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi,...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-au sfârșit. Iar cu alte cât să cadu...podoabe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
rând: Aschimodie Gâlceavă ASCHIMODIE: Aici-s, da' dacă nu se ferește Ghimizdroc din fața mea, când i-oi otânji una rămâne trupa descompletată... GHIMIZDROC: Tu, mie? Nu vezi că te proptești în coadă ca să nu cazi jos, slăbănogule! ASCHIMODIE: Slăbănogi și neisprăviți sunt cei din sămânța ta, cu tine-n frunte, fandositule! Ia ține ici, să ai de cheltuială! (se încaieră) CODÂRLIC: Ho, urechiaților! Stați locului până nu-mi bag ghiara între coarnele voastre. Ați uitat pentru ce treabă am venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lui Caragiale. În sfera tradițiilor caragialești, prin pitorescul uman și comedia vieții de mahala, intră comedia Badea defteriu sau Voi să fiu actor la Iași (1849). Tânărul Iorgu Șetrărescu „scriitor” (i. e. conțopist) și domnișor la modă din comedia O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor îl anunță pe Rică Venturiano. Câteva elemente ale comediei Cuconu Zamfirache de M. Bujoreanu se vor regăsi în O noapte furtunoasă. Teodor Bogasierescu adresează o epistolă pasionată unei femei măritate, Florina, care seamănă foarte bine cu Zița
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
furie și ură, dar rămânem complet nelămuriți cu privire la obiectul disputei. În timp ce noi, asemenea lucrătorilor de la turnul Babel, încercăm zadarnic să ne lămurim unii altora părerile, construcția - grație căreia ne-am fi urcat de la relele pământului sus la cer - rămâne mereu neisprăvită. Lăsați-ne să sperăm că cunoașterea este limba universală care ne va uni din nou. Așa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsați-ne și pe noi să credem că numai prin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
individul acela și să depună apoi plângere la poliție, care va cerceta cazul.” Minunată rezolvare, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, poliția, prin glasul purtătorului său de cuvânt, a dat un semnal clar: bă nenorociților, bă români neisprăviți, ce este așa de greu să înțelegeți? De acum suntem un stat mafiot, și nu mai încercați dracului să vă opuneți. Iar de după gardurile înalte din fier forjat, din palatele fastuoase, păzite de câini și bodyguarzi, se aude în surdină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decît o reformulare, în alt limbaj și puțin în alt context. Întrebarea rămîne deci valabilă : de unde ni se trage această reticență față de bunul public ? E greu de spus, dar în mod cert are ceva de-a face cu îndelungata și neisprăvita transformare a societăților noastre țărănești într-o națiune modernă. Dar ce ? În comunitățile sătești, oamenii trebuiau să cîștige, minimal, cu toții, pentru că altfel piereau cu toții. De aceea, toate presupuneau sisteme foarte simple și eficiente de întrajutorare, de dar și contra-dar, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]