111 matches
-
furie și ură, dar rămânem complet nelămuriți cu privire la obiectul disputei. În timp ce noi, asemenea lucrătorilor de la turnul Babel, încercăm zadarnic să ne lămurim unii altora părerile, construcția - grație căreia ne-am fi urcat de la relele pământului sus la cer - rămâne mereu neisprăvită. Lăsați-ne să sperăm că cunoașterea este limba universală care ne va uni din nou. Așa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsați-ne și pe noi să credem că numai prin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se apropie agale de parbrizul lui Sachs. Scoase la iveală un dinte de aur care strălucea în lumina soarelui, contrastând cu pielea sa neagră. - Hei! Sachs dădu din cap și îi susținu privirea. Privi în spate către prietenii lui. - Ciori neisprăvite, împingeți dracu’ mașina asta odată! Și nu mai gâfâiți ca târfele la produs! - Poate ca mă-ta, veni răspunsul prompt al unuia. Se aplecă din nou. - Hei doamna, te ajutăm cu mașina. Da’ spune-ne, cu ce o să-l împuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmă. Aceasta este, mai mult sau mai puțin, suma ultimelor tale isprăvi, mare conducător al Consiliului Revoluționar, pacificatorule, consolatorule de femei părăsite. Și am mai putea aminti neprezentarea la locul de muncă sub pretexte mincinoase și un act de onanism neisprăvit. Și de asemenea urina care plutește Încă În vasul toaletei și Înmormântarea pe care ai făcut-o primei insecte din Întreaga istorie care a decedat din cauza murdăriei. Cu asta, Fima a ajuns la ultimul felinar și la capătul străzii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la masa noastră. Romanța plutea ca un vaet de moarte în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de noi nu numai că îl îndreptățea să ne vorbească astfel, ci noi ar fi trebuit să-l ascultăm cu sfințenie, să-i dăm dreptate, să ne plecăm frunțile și să ne speriem, întrucât noi eram prea mici, niște pigmei neisprăviți, iar în măsura în care eram mici, nu puteam decât greși, chiar în permanență, și dușurile reci ne erau foarte necesare. Dar mai era ceva, ce se conturase anevoios de-a lungul acelei ședințe, iar acum era limpede, oricum mie îmi era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca într-un desen neisprăvit al unui orb. O nouă zi era pe cale să se încheie - la fel ca altele din ultima lună. Atunci, totul se schimbase în viața lui. Tot ceea ce i se păruse limpede și neîndoios se încețoșase. Viața lui de până acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-ar fi putut fi fiu? Se dădu jos din pat și deschise larg fereastra. Mijeau zorii. Cerul se pregătea de o nouă zi cu un veșmânt cețos, destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete de nori, ca în desenul neisprăvit al unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se uită la mine lung, cu o uluitoare naivitate și perversitate în frumoșii ei ochi verzi. Pufni iar în râs, chicoti... "Bunicul tău m-a salvat, zise, altfel ne despărțeam... Mi-a zis fă și am înțeles că tot muiere neisprăvită sânt și eu, ca și altele și că pe el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă pomenii cu gâtul înlănțuit. "Nebună mai sânt și eu, zise ,și râse iar; dacă nu te-ași iubi, ași fi stat cuminte ca o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără a fi în stare de-a le pricepe chiar. Cu graba drumului de fier se votează plata datoriilor Societății Acționarilor căilor ferate române, contractate după ce Stronssberg-Ambron et Comp. sustrăsese garanția din lada cu două chei și lăsase societatea cu drumurile neisprăvite; tot cu această grabă se procede la votarea instituțiunii Creditului Agricol și, în fine, la răscumpărarea liniei Cernavodă-Chiustenge. Lumea curioasă se întreabă: Este necesară răscumpărarea acestei linii? Are ea vreo importanță pentru rețeaua de căi ferate romîne? E portul Constanța
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
totul de guvern. Noi excludem din învățământ dreptul cetățenesc, ca și tot ce privește chestiunile politice. Aceste lucruri vor fi predate câtorva zeci de persoane, alese pentru însușirile lor eminente. Universitățile nu trebuie să lase să iasă dintre zidurile lor neisprăviți, care fac proiecte de constituție, ca și când ar compune comedii sau tragedii, și care se ocupă de chestiuni politice, din care nici tatăl lor nu a înțeles niciodată nimic. Greșita cunoștință pe care o au majoritatea oamenilor de chestiunile politice face
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a doamnei Ecaterina, văduva răposatului Istratie Dabija voievod, care, pe lângă faptul că anunță însemnate danii către mănăstirea Bârnova mai spune: „Sfânta mănăstire Bârnova...care fiindu din temelie începută și nu deplin zidită de răposatul Miron Barnovschi voievod, și stându așa neisprăvită s-au trecut vremea și au rămas și până în vremea domnii mării sale domnului meu...a lui Evstratie Dabija voievod, carele dimpreună și cu noi...apucându-ne, am zidit biserica până unde s-a sfârșit. Iar cu...podoabe și așezături
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
frați mai mari și mai mici decât mine, fără pozițiune-n lume și asta nu din cauza lor, ci numai din a deșertului care voia a face din fiecare din ei om mare și sfârșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin streinătate, fără subsistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân 25. Neputând achita suma de 2.000 de galbeni, adică zestrea Aglaiei, și mai având, desigur, și alte datorii pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dimensiuni, întreaga cultură românească: „Avem conștiința că începem mereu (chiar dacă pe o treaptă superioară a spiraleiă și scepticism față de toate începuturile. Trăim în cultul provizoriului și al relativului. Sub orice construcție pe care o începem bănuim un zid părăsit și neisprăvit”2. Titu Maiorescu a fost un strălucit întemeietor în critică, în problemele limbii, folclorului, culturii. Critica sa a fost prin excelență culturală. Știm bine câtă cerneală a curs în legătură cu această sintagmă atât de controversată. Rezumând activitatea mentorului junimist, E. Lovinescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Comedie umană face parte și romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor, publicat în 1847, ce-l are în centru pe Lucien Chardon de Rubempré, un tânăr inteliget, fermecător, seducător, dandy superficial, poet, jurnalist, un ambițios ghinionist cu structură vicioasă, un geniu neisprăvit, care eșuează în dorința lui de a ajunge în lumea aristocratică a Parisului și care, doborât de eșec, încearcă să se sinucidă. Îl salvează Herrera (Vautrin, Jacques Collin, un ocnaș evadat, poreclit "Înșeală moartea"), meșter în arta construirii falselor identități
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și la modalizatori, "credeam că negrii plâng cerneală". Descrierea se realizează ca-n tablourile moderne, tabloul se răsucește, e distorsionat, imaginația refuză liniile drepte ale realității, "atunci boala somnului se întindea pe ecuator cu ondulări de omidă/ și calea ferată neisprăvită își smucea brusc șinele către cer." Eul poetic se pune pe sine însuși sub semnul acvaticului, unul mucezit, pierdut în universul morții, al subconștientului ("eu dormitam ca apa în țevile subterane de plumb"), incertitudinea asupra propriilor senzații, asupra lumii în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i se adaugă adverbul poate, sintagma "nu știu ce vis neisprăvit", ghilimele utilizate pentru a pune sub semnul întrebării existența realității pe care o desemnează termenul respectiv ("Ar trebui să ghicesc poate în noapte/ chemările unui "dincolo" nebănuit/ și să plâng chinuit de înălțimea pereților/ sau de nu știu ce vis neisprăvit..."). Strofa
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vis neisprăvit", ghilimele utilizate pentru a pune sub semnul întrebării existența realității pe care o desemnează termenul respectiv ("Ar trebui să ghicesc poate în noapte/ chemările unui "dincolo" nebănuit/ și să plâng chinuit de înălțimea pereților/ sau de nu știu ce vis neisprăvit..."). Strofa finală marchează punerea-n opoziție a realității cu universul literar, "Din toate astea nu se-ntâmplă nimic -/ sunt atâtea lucruri din care poți să faci o poezie!.../ Fapt e că cerul e tot albastru/ și stelele mai mult decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cum îl vedea Domnul îi zicea: "Mândre ciobănaș, Din fluier doinaș! Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?". "Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât îl auzea, Domnu-nveselea Și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?". "Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât îl auzea, Domnu-nveselea Și curând pleca, Spre zid apuca Cu nouă zidari, Nouă meșteri mari Și Manole zece Care-i și întrece. "Iată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ceea ce au încercat să clădească alții. Iar starea actuală a României se datorează în principal acestui fenomen. ,,Să moară capra vecinului” cuvinte care ,,caracterizează” astăzi plaiurile mioritice, își au originea tot în regimul bolșevic, atunci cînd singura modalitate a politrucului neisprăvit de a ieși în evidență era să-i atace din umbră pe cei mai buni ca el, să- i saboteze pentru ca aceștia să nu iasă în față și eventual să-i ia locul. Cu trecerea anilor, această mentalitate ticăloasă a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
acest sens), a atins marea ,,performanță” de a lăsa țara în ruine, de a continua și ,,desăvîrși opera” de jaf și sărăcire a populației începută de Ceaușescu ! Regimul Iliescu este cel care a promovat în continuare vechea structură bolșevică, aceeași neisprăviți, aceeași analfabeți și ticăloși crescuți în regimul comunist, care au dus mai departe debandada și politica valorilor răsturnate. La o emisiune pe ,,Antena 3” ( înainte de alegerile parlamentare din 2012), s-a arătat la un moment dat un sondaj în care
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
de el. Toate acestea - mîine ! Pînă acum n-a făcut nimic, dar mîine va arăta el de ce este în stare (,,n-a luat avionul” astăzi, dar mîine cu siguranță îl va lua) ! - ,, Mîine !” O atitudine clasică și mentalitate de bolșevic neisprăvit. Incompetenții și neisprăviții se pot menține în prim plan doar într-o societate debusolată, cu valori răsturnate, o stare de lucruri întreținută artificial. Această abordare păguboasă pentru toți, a fost transmisă mai departe noilor generații, astfel că noțiunea de ,,Vip
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]