8,065 matches
-
înconjurându-ți capul, iar în jurul capului meu șerpii oricum și mai sălbatici ai spaimei". Este perioada în care scriitorii pe care-i citește cu pasiune sunt Strindberg, Kierkegaard și Dostoievski, dar și vienezul evreu Franz Werfel, cu grațios disimulatele lui neliniști. Dacă în Procesul, ecoul experienței lui Kafka în calitate de funcționar al unei importante societăți de asigurare este decisiv și într-un fel mai puțin impregnat de viziunea scenografică, în Castelul, la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
foarte multe detalii. Sunt totuși un scriitor german și am avut, dintotdeauna, în sensul cel mai autentic, o strînsă legătură cu cultura și literatura germană în baza identității mele etnice "minoritare". Ceea ce am urmărit în Habseligkeiten a fost descrierea acestei neliniști (Ruhelosigkeit) de care suferă emigranții aflați în căutarea a ceva greu de descris, a ceva ce le lipsea sau credeau că le lipsește. Am observat că acest soi de oameni nu-și găsesc niciodată liniștea. Compatrioții mei - șvabii bănățeni - (ceea ce
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
care, mărturisesc, nu m-am gândit nici o secundă după lectura capodoperei lui Goethe. Mult mai interesante și mai credibile sunt observațiile directe ale "diaristului". Ochiul de prozator al lui Gheorghe Crăciun funcționează fără reproș, observațiile sale au precizia acordului fin. Neliniștea vârstei de trecere este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
și mii de vorbe; dar când unul dintre mucenici își bagă în foc nu numai piciorul, nici numai mâna, ci tot trupul, atunci fapta lui e mai puternică decât orice îndemn și sfat și izgonește din sufletul celor din jur neliniștea și teama”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfinții Mucenici, II, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 450-451) Măreția martiriului „Ce poate fi asemenea, spune-mi, cu a fi bătut pentru Hristos
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
un eșantion cât se poate de semnificativ pentru calitățile prozei lui Iorga în reprezentarea Basarabiei: viziunea sumbră, imaginea fioroasă a mulțimilor de soldați, arhitectura dominatoare a imperiului, fiorul războinic descurajator emanat de ocupant. Detaliile din gara Chișinău (p. 138-139) sporesc neliniștea: "o mare învălmășire în stație", "Evrei furnică în toate părțile, aținându-se după gheșefturi" etc. Ochiul prozatorului e foarte vigilent, pentru că "în fiecare colț ai câte ceva de văzut": un armean cu "căciulă înaltă de astrahan și caftanul cel lung, negru
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
dat naștere unei noi forme de comunicare, dar una care nu mai este epistolară. Vremea scrisorilor a murit, a sosit timpul mesajelor electronice sau telefonice. Toate variabilele psihologice de care depindea odată corespondența dintre oameni - așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea ajunsese sau nu la destinație, marca personală a scrisului de mînă și semnele caligrafice prin care adulmecai ființa vie a celui care îți scrisese, apoi reculegerea cu care îți însoțeai hotărîrea de
Arta epistolară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10497_a_11822]
-
timp lucrurile s-au lămurit. La loc răcoros și plin de iarbă verde, la Sinaia, "conservatorii" au arătat că puțin le pasă de astfel de întrebări și că altele sunt preocupările lor. Panoramând sala, puteai, firește, detecta un aer de neliniște și îngrijorare. Dar el nu avea nici o legătură cu "moralitatea" șefului, ci cu eventualele consecințe ale dispariției acestuia din fruntea partidului. Prin purtătorul de cuvânt, se dădea impresia că pagubele sunt minime și că lucrurile se vor aranja de la sine
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
călătorim în ficțiuni. Cei cu șansă, însă, alcătuiesc lumi halucinante care ne dau, celorlalți, de fapt, nu doar iluzia vieții, ci și bucuria trăirii ei. Foarte rar ne gîndim la ce se întîmplă cu creatorii dincolo de creație. Cum arată himerele, neliniștile, zbuciumHoria Gârbeaul, nesomnul lor. Cît îi costă toate astea. Îi ținem prizonieri în șabloane de noi meșteșugite și nu acceptăm pașii lăturalnici, devierile de la proiecțiile noastre. De ceva vreme, am sărit din spațiul intransigențelor. Am început, probabil semn al maturizării
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
autorul a găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru noi tiraje. Emoționant este faptul că pe toate treptele de receptare existente în text, vulnerabilitatea, îndoiala, frica, spaimele, neliniștile, neîmplinirile inevitabile nu sînt ocultate, sînt prezente. Autocenzura a funcționat în a găsi tonul, cum spuneam, în a-și tempera pulsiunile structurale și nu în a truca mărturisirile de om și creator pe care a acceptat să le facă aici
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
dintr-o lume în care iluzile n-au jucat nici un rol. Prea apăsați de grijile practice, "realiste", oamenii între care am copilărit n-aveau timp de "aiureli". Apărut pe ulițele din Lisa, Don Quijote ar fi stârnit, cel mult, o anumită neliniște. Poate, doar, copiii s-ar fi amuzat, ținându-se după el, dar gata s-o ia la fugă, dacă "arătarea" s-ar fi întors spre ei. Cele două dimensiuni care dau mister și profunzime spiritului spaniol, și anume gustul pentru
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
în plan sonor, prin glasul albatroșilor, de scâncetele argintii ale acestora și de tălăzuirea încurajatoare a valurilor mării. După ce pedalează cu încrâncenare, ca un ciclist solitar în proba de cățărare contracronometru, în a-i spulberă îndoială irepresibila, ajunsă pe culmile neliniștii, a lui Berenger: ,,N-ai să devii niciodată rinocer... N-ai vocație de rinocer!“ -, lui Dudard îi scăpa verdictul: ,,Ești un Don Quijote! O spun pentru binele dumitale, știi asta. Pentru că-i timpul să te liniștești“. Câteva clipe mai la vale
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
înfrunt direct nu-i deschid o las să se consume în suc propriu femeia de lângă mine îmi trece mâna peste frunte nu cumva îi e complice cobor sub pleoape simulând somnul în mine e mai frig ca afară pun stavilă neliniștii din gând durere mai ascuțită decât cea din carne unde să mă ascund mă va găsi negreșit angoasa chiar și-n gaură de șarpe mă strânge ca într-un clește cuvântul cu care o numesc
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
plină de speranță (mi-a spus prințesa mea gabriela ) jucându-se cu gândul său din viitor clipele incluse pretutindeni (aripioare de îngeri în supa dorinței) ni se transmit și ne inspiră Sugestie cu liniștea morții într-o mână și cu neliniștea vieții în cealaltă echilibrez partea nesupravegheată de nimeni încerc să însăilez strigătul singurătății doza mea de responsabilitate goliciunea mea tristă și neconsolată și sugerez oricui să renunțe
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va fi un alt început implori o literă să se așeze pe pagina albă îți făurești casa ce te poate adăposti de ger și de arșiță de propria-ți neliniște varul și bârnele - o paradigmă dar cine îți scrie pe prag cu încețoșate culori aici nu stă nimeni Esențe Golaș, anotimpul de toamnă spre iarnă se risipesc nori cromatica-i stinsă peste nopți coboară neputința destinderii o dorință de care
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Pot prăfui margini de târg, neamuri turcite, dând Văcăreștilor Loc de popas, cu martiri și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
erau înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini. Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
mușuroi de furnici; în fața aparatului de fotografiat păreai developată de vie - în fața aparatului de fotografiat erai dezvăluită până la os. De la mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele în alb alegoric un nimic aproape palpabil e întoarcerea în sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
față de celălalt. Înainte de a-l căuta pe Dumnezeu, au găsit divinitatea în ei înșiși. Priviți-le fruntea, obrajii, ochii! Fiecare ființă ce trece prin viața noastră lasă o umbră. Și de fiecare umbră sunt legate bucurii sau regrete, plăceri sau neliniști. Pe fețele lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
smocurile de păr năclăite. Pletosul e enervat. I se vede botul nemulțumit. I se văd palmele înfipte în umerii fetei. O secundă, două. Apoi trupul ei inert coboară moale pe asfalt. A omorât-o, se gândește și un fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a găsit filmulețul lui Alex. Poate nu l-ar fi luat în seamă, dacă nu
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să fie luate, le-a cărat pe culoar, în timp ce domnul în redingotă și cu pantaloni reiați, cu alte cuvinte bunicul meu, își puse jobenul și-și luă cu oarecare neliniște bastonul în primire. Gara de Nord București. Stătea în ușa vagonului gata să coboare, privea la fețele de jos, fețe străine - un amestec de arșiță sticloasă de amiază -, pentru o clipă îl cuprinse o liniște în care se simțea oglindit ca într-
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ca „imaginația să fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
furia primului val avangardist se mai temperase oarecum, în mod legitim el se înscrie în atmosfera și în spiritul acestuia. Faptul că s-a născut mai tîrziu și că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
legume până la a dedica, solemn și entuziast și elegiac, câte un imn “ceaiului” și umilului “cartof”, într-o prozodie cu armonii recuperate, evocă somptuos peisaje românești: este, cum îl definește autorul însuși, un imn închinat “veacului mediocrității”, vieții imediate cu neliniștile și angoasele ei, dar și cu revelațiile de fiecare clipă, ce alimentează ample versuri care pot trimite la Whitman și discipolii săi mai apropiați în timp. Brățara nopților (1929) îi prelungea, oarecum, itinerariile, uzând de tehnici similare, iar Plante și
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]