2,766 matches
-
traducătorul meu, a sosit cu trenul de oră șase". La 23 Iulie scrie că e obosit; la 25 Iulie a pierdut niște însemnări și, în fine, la 25 Iulie pare a se trezi și începe să vadă că oamenii șunt neliniștiți: "on ne parle pas d'autre chose", (n-ai fi ghicit), "que de l'ultimatum des Autrichiens aux Serbes". Totuși, cîntă la pian, - și e dominat de problema de a scrie toate astea, frumos și literar. La 31 Iulie, vă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Cornel Ungureanu Într-un eseu publicat în 1970, Un semn de întrebare, Marin Preda recapitulează împrejurările în care și-a publicat nuvela: "Prin 1952 eram la Tușnad într-un prim concediu de creație din viața mea. Un prieten foarte neliniștit în conștiința lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii inventate de care mi se legase
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea să se consume mereu pe parcursul operei
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
în fîntîni vor putea dormi în miezul inimii lor cu izvoarele nesupuse și de nesupus vreodată scurt pe doi oboseala poate fi învinsă numai cu somnul cel intens rămuros numai cu somnul cel intens somnoros somnul de bronz al purității neliniștite imflamate pînă-n străfunduri scurt pe doi submarinul celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
imediat și nici atât de jos cât ar fi dorit el - firește, ce căutam eu, cel trimis la reabilitare, printre scriitori? Toți marii scriitori (și erau destui!) dar și cei mai mărunți au înțeles gravitatea momentului dar numai temătorul și veșnicul neliniștitul Florin Mugur (numai pentru cei aleși, conștiința de sine înseamnă neliniște), a fost cel care a avut firescul sentiment de solidaritate, nu de etnie, ci de omenie și curajul să coboare din autocar, după mine, tremurând de indignare și să
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
la 19 iulie 1923, într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea stilistului "orfevru. Chiar dacă debutul editorial cu Moartea în pădure ( 1965
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
referitoare la o piesă de teatru trimisă de prietenul rămas în România. Petru Manoliu, născut la 28 ianuarie 1903, în comuna Mihăileni, județul Botoșani deci acum o sută de ani făcea parte, prin afinităț spirituale și intelectuale, din aceeași generație neliniștită a "noii spiritualități". Romancier ( Tezaur bolnav, 1936, Moartea nimănui, 1939, Domnița Ralu Caragea, 1939), eseist ( monografia Ion Creangă, 1944), a trăit în ultimele decenii de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras din viața literară, traducând
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
o breșă în real. Acest instrument este metafora sau, cu un cuvânt generic, figura poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă în evidența ei, asemenea axiomei din cunoașterea matematică. Întreaga poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de a pătrunde cu gândul sau printr-o viziune revelatoare în transcendent. Reușita sau eșecul acestei încercări cutezătoare definesc poziția poetului și atitudinea lui față de înțelesurile lumii".
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
de mediator: acomodarea cu realitatea schimbării de curs social se operează prin recursul la onorabilitatea socială a intelectualului. Și dacă " Lumina vine de la răsărit" devine, aproape instantaneu, o referință canonică, un text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
și un zvîcnet nervos i-a străbătut gestul, aș fi putut pune totul pe seama unei feste a ochilor mei obosiți, dacă în fracțiunea următoare nu mi-ar fi întins-o, umbrela foșnea în mîinile mele, părea o pasăre neagră și neliniștită, cîteva clipe am fost surprins, apoi în întuneric, pe casa scării, am știut - gîndise că dacă aș fi uitat-o m-aș fi întors. afară, în mînă, umbrela începuse să se înfoaie ca puiul la apropierea mamei, mi-am ridicat
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Gabriela Melinescu În ziua în care trebuia să aibă loc Festivalul ghioceilor ninsese la Stockholm, dis-de-dimineață. Mă trezisem brusc, neliniștită; auzisem un zgomot de cărți căzând. În realitate fusese numai un foșnet, un fâșâit ușor dinspre fereastră, un sunet, un clinchet, poate un ton, resturi ale unui dangăt profund din prima literă a alfabetului. Mă trezisem cu un A în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
ciudate, de la nord la sud și e artera principală pentru circulație. Era foarte bine pavată și deosebit de curată. Casele, care erau, în majoritate, din piatră deschisă la culoare, aveau un aer elegant, specific. Multele stiluri folosite se armonizau cu fizionomia neliniștită și variată a străzii. Era, aici, plin de magazine cu vitrinele arătoase și cu lucruri de preț; peste tot era exhibat, ostentativ, un lux copleșitor, pe jumătate parizian, pe jumătate oriental - dar bogăția și somptuozitatea păreau să ia, în multe
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
tiparului o operă unitară, profund originală, de labirintice investigații analitice, de natură a-l situa în primul rang al prozatorilor noștri moderni, cu egală audiență în primul deceniu al celui de al treilea mileniu. Acționând un unic erou, tânăr intelectual neliniștit, bântuit de chemări ale morții, mereu în căutarea acelui absolut pe care erosul nu-l oferă și, în consecință, profund răscolit, pe fondul unei necruțătoare lucidități ce-l pune și pe el în acuzație, Anton Holban structura un personaj de
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
Carmen Stănescu. Sau Mariana Mihuț.Și ce dacă ? Eu discutăm- și ar trebui să fi de acord cu mine- de opinia personală a unui om. Care nu ține neapărat să fie hip- alături de toți aia care dau ochii pe spate neliniștiți când aud- de exemplu- de Liliana Tomescu. Într-un spațiu în care vorbele contondente sunt mai degrabă regulă și nu excepție, Radu, din punctul meu de vedere, este exemplul perfect de traseu ratat, în ton cu restul “proștilor” pe care
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
des despre ei. Că de fiece dată, găsesc lucruri interesante de citit în paginile tale. Ooo, da, oralitatea lui Tutea era perfectă pentru social media. Foarte interesant dialogul restituit aici. Adică rentierii începutului de secol XX, de pildă, erau mai neliniștiți și mai metafizici pentru că aveau mai mult timp. Mai mult timp de privit, contemplat, gândit, visat ... Păi, nu ni se spune mereu că tehnologia zilelor noastre ,,grăbește” tot, ne face sa ,,câștigăm” durăte cronologice?( În principiu, ar trebui să dobândim
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
a lui Virgil Mazilescu, pe culegerea Fragmente din regiunea de odinioară, apărută în 1970. Dedicația, datată 5 aprilie 1971, are un ușor ton cazon - căci amândoi petreceam o mobilizare militară de o lună: "Doamnei Iolanda, omagiu. Poetului acut și obraznic, neliniștitului prieten Ilie Constantin - cu dragoste înregimentată, Virgil Mazilescu." Mazilescu era nedrept cu modestul sergent-major (grad obținut de toți camarazii mei, la Caransebeș, în 1961): cum mi-aș fi putut eu manifesta "obrăznicia" față cu gradul de locotenent de pe epoleții săi
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
au nevoie de nimeni. am văzut oasele tatălui meu. nu părea plictisit tata după paisprezece ani în noroi. nu părea să-i lipsească ceva. i-am văzut bastonul cu cap de fier. nu mai bocănește de paisprezece ani cu el neliniștit nu e ar putea să bocănească din nou amenințător dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă voiau să-i taie piciorul atacat de arterită diabetică tata urla pe coridoarele spitalului de la mânăstirea dealu. tata a venit din caucaz cu
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
o emoție lirică plăcută, ce atinge sufletul cititorului. Creația poetică a Dorinei Stoica reprezintă, am putea spune, un adevărat fenomen în creația literară. Izvorâtă din minte, inspirație, dar mai ales din inimă și, nu în ultimul rând, dintr-un suflet neliniștit, neobosit în căutarea absolutului, această creație trebuie privită din mai multe puncte de vedere pentru a-i determina conținutul și valoarea. Putem afirma că această inepuizabilă, surprinzătoare și înflăcărată DOAMNĂ a poeziei, născută sub zodia zeițelor Afrodita și Eutrope, continuă
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de primăvară,am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită,obosită de drum și de clipeîn orașul de taină și dor: Ruga.Mergeam încordat pe aleiîn zgomot de lacrimi trimisespre cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ale acelei rătăciri sunt în întreaga creație a sa: pribegind, hoinărind, bâjbâind, călătorind în vremuri de restriște, galopând, bătând câmpii și câmpiile și munții, strigând în pustiu, bătând la porți, alergând spre soare, reflectă dinamica acestor scrieri. Poetul este un neliniștit, îngândurat, năuc, nu stă pe loc, e veșnic în mișcare, traversează continentele și oceanele, e când aici, când acolo. Despre „Dragostea olteanului” scrie poetul în limbaj popular, cu refrene și strigături, care pot fi puse pe muzică: „Dragostea nu-i
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
va opri aici. Poem după poem, carte după carte, totul pare o programare cosmică, precum un strigăt de pasăre. Și iată, an de an, poeta ne aduce în dar o carte, ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
brusc. - Din nefericire nu vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl priviră neliniștiți. Auziră zgomotul apei curgând și se calmară. Într-adevăr, profesorul intrase În baie pentru a-și răcori capul. Se temea de un infarct. Fusese prevenit de medic de mai multe ori. I se dăduseră chiar și calmante, pe care arareori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ultrasensibil la emoția umană, capabil să o exprime cu claritate, atât în sunete, cât și în cuvinte ("Pentru mine muzica nu e o insulă, ci o bucată complexă de viață și experiență" ). A murit Ligeti, vrăjitorul sunetelor, omul cel mai neliniștit și curios din lume. Dacă l-am fi întrebat cine a fost, ne-ar fi răspuns cu sinceritate: "Un ungur născut în Transilvania, de origină evreiască și cu cetățenie română la început, mai târziu cu una maghiară, apoi și mai
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]