104 matches
-
Emil Brumaru Ou figura dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
de la marginea orașului le recunosc după culoarea pe care o poartă de obicei hoinarii le răscumpăr iar și iar pe cioburi de micașist mai târziu se va ști ce risipitoare am fost călătorind prin vreme fără circumscriere în arhiva eului nelumeasca lume înlumită m-a așezat ca pe un indicator la marginea arșiței după o vreme am traversat pe partea cealaltă și mi-am văzut liniștită de drum la ceas la Universitate când mă întâlnesc cu mirele meu la Ceas la
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de-abia atunci eram îndrăgostitul fericit, pregătit pentru gestul final, să-i iau viața dacă nu pot să fiu totuna cu ea, să-i iau viața, am lovit-o, a căzut neînsuflețită, sângele se scurgea pe fața de o frumusețe nelumească și eu am țipat de plăcere, era ca și când făcusem dragoste cu ea, mă contopisem cu ea pentru totdeauna, se spune că principiul crimei este ura, eu am ucis din iubire, din iubire nețărmurită care nu poate fi descrisă prin cuvinte
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini, pleoape, Străini. De-un alb dur crucea. Nelumesc, O rază, scurt. "Cerul, foarte aproape". Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
aer sărută dintre spinii surâsului peste moarte, îngere, mângâie-mi fața atât de durută! pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele tău ce aur înseminează e viu, nelumesc vă adun dintre perne de insomniac, aventurile autumnale să le istorisesc de la o scorbură la o grotă de la pin la salcâm de la glicinele ce miresme confundă la paradis sau la nimburi de fân o dogoare de pâine o mireasmă amarului
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca noaptea, vino ca seninul, ridică-mă din boala mea cea grea, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Măicuță bună Măicuță bună, caldă, tu stai în slava ta, într-o lumină
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni și plicticoși sunt sfinții atunci cînd scriu. Gafencu nu face excepție: puținul care a rămas în urma lui în materie de grafie intimă are transparența seacă a cuvintelor nelumești. Aici, cel puțin, o cauză poate fi găsită: nemaiaparținînd decît firav lumii, sfîntului îi lipsește acel elementar fior de seducție pe care orice om normal îl pune în cuvintele pe care le scrie. În fond, scrisul se naște dintr-o
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
de selecție a datelor. Știința lui Culianu e onestă, dar fără orizont. Îi lipsește acel suflu nefiresc, de fantast îndrăzneț, din cuvintele căruia să simți că ceva bizar se întîmplă în carte. E sunetul acela scandalos sau neverosimil, aberant sau nelumesc, pe care îl întîlnești la Vasile Lovinescu sau la Rudolf Steiner. Nu-i iubești și nici nu-i înțelegi cu totul, dar simți ca pe o evidență că în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură sau o inversare
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul împrumută din substanța acesteia misterul potolit, melodios, cu o românească amprentă. Cuvîntul are adieri de zefir nelumesc: "se-ntîmplă seara iarăși pe pămînt / se-așează încă lutul peste tată / pe ape zborul păsării s-a frînt / dar aripile încă o să bată // și eu vă strig cu grîul uneori / din satul meu căzut lîngă izvoare / se face frig și
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
paranteza, există în această dialectică lumină- umbră o sugestie a expresionismului german cu Fritz Lang și F.W. Murnau, însă Sokurov este abisal, personajele sale vin din întuneric și intăr în lumină sau sunt invadate de lumină într-un fel nelumesc. Gretchen (Isolda Dychauk), asemeni unei apariții, pătrunde în camera sărăcăcioasă a lui Faust pentru a-i pune o întrebare esențială. Dacă este cel care l-a ucis pe fratele ei Valentin, unicul protector al familiei. Însă există în această apariție
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
rugăciunii" (Psalmul 36). Metamorfozele purificării sînt puse în ecuație cu metamorfozele poetice: "Bisericile sînt semințe ale Duhului căzute din cer./ Eu mănînc pîine răstignită. Sufletul meu este tot/ mai înăuntru./ Ca apa în fîntînă" (Psalmul 75). Simțindu-se "în val nelumesc", socotin-du-și, cum ar spune Origene, sufletul un altar, poetul nu-și uită obligația rostirii specifice. Dar intervine un plan contrapunctic. Credința nu e întotdeauna netedă, extazul nu e fără pauze, adorația nu e scutită de nodulozități contradictorii. Dacă adevărata credință
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
existe! Aurul nu poate rezuma lumea, nu poate fi decât o esență pe care lumea o conține atâta vreme cât rămâne lume; iar dacă lumea întreagă se transformă în esență, ea nu va mai fi o lume „întreagă“, ci o lume amputată, nelumească, o lume fără corp. Ca să existe o esență, ca sens al unui conținut imaterial, este nevoie de materialitate, de diversitatea aspectelor fizice, de culoarea multiplului: esența cere existență, ca să poată subzista ca ceva esențial conținut de existență. Sarcina devenirii poate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în lumea aceasta; ceea ce înseamnă că lumea în care trăiește omul este o lume a neîmplinirii, a unui lucru „neisprăvit“, în care ceva începe să fie, dar care nu se poate „isprăvi“ aici, în fapte lumești, ci într-un destin nelumesc, nepotrivit cu lumea înconjurătoare în care se mișcă omul. Acum, spiritul însuși este silit să se considere ca ceva „neterminat“, ca ceva în curs de prefacere, ca un stadiu în care el caută să devină „mai mult“ și mai altfel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
decât ceea ce este. Așa cum mâna a devenit unealta capului, tot așa și omul devine acum unealta spiritului său, prelungirea acestuia. Dar și spiritul, el însuși, nu crede că poate fi, el singur, atotputernic, ci își închipuie că are o origine nelumească, o descendență divină, și că, astfel, el este la rândul lui „unealta“ unui spirit mai mare, superior. Spiritul are acum puterea lui proprie, dar în fond această putere nu-i aparține, întrucât el o face să derive dintr-o formă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
DIMINEAȚ| Emil BRUMARU La Dolhasca, în primii ani... La Dolhasca în primii ani, umblam cu o șaretă prin satele comunei, cea mai mare din județul Suceava... Învățasem să strunesc singur iapa blândă, cu ochii languroși, parcă îndemnându-mă la păcate nelumești, cu crupa îmbietoare, săltată în trapuri dumnezeiești, coada nervoasă, aruncată dulce în părți, ca să-i apere misterul de muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
dacă o să am vreodată timp, o să încerc să te înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea ațintită în gol. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se află un tron de safir. Dincolo de limitele pământului, un ținut pustiu, în care au fost „azvârlite” ca într-o temniță planetele, adică aștrii neascultători, care au fost îngeri la origine. Domnul i-a condamnat să rămână în acest haos nelumesc vreme de zece mii de ani, până-și vor fi ispășit vina. Conform primei călătorii vizionare, îngerii care s-au unit cu femeile vor împărtăși soarta aștrilor, adică vor fi întemnițați în același loc. În relatarea celei de-a doua călătorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cântând la pian, Azaria se transfigura. Inspirată, ochii-i străluceau magic, când de sub degetele ei, din clapele atinse de soli cerești picurau cele mai fascinante sunete. Azaria era o frumusețe neverosimilă, era strălucirea artei, subjugarea muzicii, chiar sufletul oferit sub nelumeasca stare de muzică.“ Bărbații care fac dragoste cu Azaria cad în extaz și îi înalță imnuri de slavă: „— Doamne, cum ai îngăduit acestei femei să existe! Sânii ei de miere, trupul învățând să audă cămașa amurgului, furtuna ascunselor înfiorări. Visele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care se nasc de multe ori poeme ce vor rămâne mărturie ca un drapel al izbânzii, al neabandonului În fața obstacolelor. Oare ce aș mai putea spune despre literă? Poate contează și așezarea ei În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ploile calde de vară, pe ulița unui sat uitat de lume și de D-zeu. Și, după ploaia caldă, ce mirific se legăna curcubeul deasupra lumii - adâncită În bezna grijilor de mâine. Și, poate, chiar atunci, fascinată de această apariție nelumească, În sufletul meu s-a cuibărit taina Universului - și chemarea spre a descoperi noi Înțelesuri. Tatăl meu a urmat cursurile seminarului de Teologie. În anul al doilea, din cauza unor neîțelegeri... a fost exmatriculat. După ce s-a Întors din război, având
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de post, ceferistul se ridică sprinten, ca pe vremuri la exercițiile de culcat-sculat executate cu talent pe unde se nimerea În curtea unității militare care Îl făcuse bărbat. Șeful de post se opri În fața mașinii, dilatată parcă din pricina căldurii ăleia nelumești, Își dădu chipiul pe ceafă, dădu ocol mașinii, apoi se opri lângă roata pleoștită. Se uită În sus. Se uită la roată. Iar se uită În sus. Iar se uită la roată. Mai făcu de câteva ori mișcările astea, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În oraș. Acolo se simțea expus ca Într-o uriașă vitrină, analizat de prea mulți ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
ce revelează ontologic se reintră în marea tradiție, deodată occidentală și orientală, pentru că perspectiva metateoretică este interesată atât din cauza primă a grecilor antici, cât și de esența absolută din gândirea hindusă. Dar, pe aceste culmi nu trăiește decât spiritul pur, nelumesc în sens fizic. Perspectiva integratoare de natură metateoretică creează sisteme la fel de perfecte ca și metafizica lui Immanuel Kant, locuite de categorii abstracte a căror potență nu are legătură cu omul concret, fixat în cadrul fizic, ci este liber în contextul luminat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost horit minune nouă,/pe unde, limpezi, crapii-n stuf mai joacă - treziți din somn, cocorii goi În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]