746 matches
-
contre cu el. A vrut și el, probabil, să se cocoșească, să arate că încă mai poate, he, he!" " Un dobitoc care se ține de goange imbecile, în loc să-și vadă de ale lui. Mai bine discuta cu Ciucurel, să amâne nenorocita asta de dezinsecție." "Cu ăla nu-i dădea mâna." "Daaa! Un laș a fost de cân' îl știu, un laș o să moară. El e specialist în intrigi și limbi catifelate." "Eu, în locul lui, nici nu mi-aș mai bate capu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu', cu toporu' o să te fărâm, fir-ar mă-ta a dreacu' să fie, dar!" Se opri din amenințări cu ochii mai, mai să-i iasă din orbite: "Aaa, nenorocitelor! Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
frumoasă acum!" Păi, cum să vă spui io..." "Ai alunecat și..." Nu, n-am alunecat. M-a lovit o ușă. O ușă d-aia metalică, dă fișet. Am io un dulap, știți..." "Înțeleg. Și ușa aia a sărit la bătaie, nenorocita!" Doctorul oftă: Am albit ascultând basme din astea, stimate domn Mirică. Mda..." Îi face un gest către pat: "Ia așază-te matale frumușel pe patu' ăla! Ai grijă! Cu picioarele pe mușama, cu picioarele pe mușama!", insistă el, speriat ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai degrabă ați fi preferat să stau cuminte în banca mea, zice Roja, să nu mă întreb niciodată, de exemplu, cum se face că Nepoțică n-a intrat niciodată la creație, că n a făcut niciodată altceva decît să frece nenorocitele alea de cărți și să se învîrtă în jurul nostru ca un titirez? — N-am nici un amestec în toate astea, îi răspunde Patru Ace, la Revoluție am stat închis în casă, așa că habar n-am ce aveți voi de împărțit. Sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot posibilul să dau și de Petrică sau de Monte Cristo. Nu răspunde nici unul, și sînt aici, la doi pași. Să mă dau peste cap? Ce altceva să inventez? — Ia mai taci odată, i-o taie Gulie, și dă ncoace nenorocita aia de stație, zise smulgîndu-i-o din mînă cu repeziciue. Nu care cumva să te miști de-aici pînă mă întorc că te-ai ars. M-au lăsat toate răbdările. Catîr ce ești. Mă aștepți neclintit dacă vrei să-ți fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu-mi scape nici cel mai mic gest care ar fi putut să dea de bănuit, observ că sînt cu glonț pe țeavă, cu atît mai bine, înseamnă că zona e fierbinte, că merită să-ți încerci norocul, să vînturi nenorocita aia de parolă în stînga și-n dreapta pînă se obișnuiește toată lumea cu tine și te lasă intri peste tot după pofta inimii, să le sufli în ceafă cameramanilor, să-ți bagi nasul în ciornele aruncate la gunoi, să intri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita aia de Uniune Europeană,, să-i pună dinții. Și ce nevoie mai are el de dinți? Te pomenești că o să-i aducă și o femeie. Sau cine știe ce măturoi automat care să adune praful și mizeria de pe străzi. Sau poate Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să mă arunce bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă simt capabil să fac față faptului că Antonia știe. Nici să fac față felului în care a aflat. Nu-ți dai seama ce înseamnă asta. E un chin pentru mine. Și tu te duci și mărturisești totul în fața unei nenorocite necunoscute pentru simplul motiv că ți-a fost îndrumător în anii de facultate. Categoric nu mă înțelegi, spuse Georgie cu glas tremurat și bâlbâit, nu mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nemernicului ăluia borțos și caraghios, căci taică-meu chiar muncește până-i cad coaiele, dar nu-i trece o clipă prin minte că ar fi ajutorul lui Dumnezeu pe pământ în târgurile pe care le încheie. Și nu bolborosește schimonosind nenorocitele alea de silabe! — E-u vâ-re-au să-ă vă-ă sâ-pun bi-n-ne a-ți ve-n-nit la-a si-na-gâ-o-gă-ă. O, Doamne, o, Do-o-a-m-ne-e, dacă de-acolo, de sus, îți reverși harul asupra noastră, de ce nu ne cruți de-aci-nainte de pronunția rabinilor? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu mai mult. Îi spuse ultimei călătoare de la clasa a doua: Nu pe-acolo, domnișoară! Biroul vamal e În partea cealaltă. Dispoziția lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în minte Nash. Poate că am observat cartea de la bun început, zic, pentru că am avut și eu un exemplar. Poate că am avut și eu o soție și o fetiță. Ce-ați zice dacă ați afla că le-am citit nenorocita aia de poezie într-o seară, ca să le adorm? Ipotetic vorbind, desigur - dacă le-am ucis? zic. Ăsta e genul de îndreptățiri de care are nevoie? Își întinde buzele în sus și în jos, ca să atingă cu rujul rujul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în miliarde de bucăți. Și un hangar de avioane zdrobit. Un terminal portuar, făcut praf. Toate nenorocitele alea de ruine și instalații pe care m-am chinuit atâta să le pun cap la cap, toate sunt împrăștiate și-mi trosnesc sub tălpile pantofilor. Ce-a mai rămas din viața mea normală. Deschid radioul cu ceas de lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are convingeri! L-au dat în gât la ziar... cât a furat, anchete... Bă’, la cât a fost el de prost, nici n-a furat! Dacă fura, îl lăsau în pace, avea de unde cotiza... Anaaaa... Anaaa... Nu vrea să răspundă, nenorocita! A plecat... L-am urcat cu greu pe scări. Uimitor, dar la el în casă e o ordine desăvârșită. - Hai, încetează, dă-te jos... îl trag să nu se cațere pe balustrada balconului. - De ce să mă dau? Pentru că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Aveți o țară frumoasă!» zice. P.S.2. Dă-mi, te rog, un semn, să-mi aduc aminte că nu vreau să emigrez! Sara.” - Domnu’ profesor, mă agață administratorul de cum ies pe ușă, am strâns noi la asociație niște bani pentru nenorocita care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și ține minte: poate că a existat un moment În care te-am iubit, am fost blînd cu tine și am nutrit speranța că soarta mea se va schimba și că am găsit o femeie care să Împartă cu mine nenorocita asta de viață. Dar toate astea au rămas În urmă. - Mă ameninți? - Da - afirmația fu răspicată. Nu mai ești pentru mine cineva care să poată fi iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mihail. O cazarmă în care toți au devenit un soi de mașinării cu cheie. Și culmea e că, după cum spune Popianu, culmea e că le și place. Nu mai au imaginație, nu mai gîndesc. Și singurul merit al provinciei ăleia nenorocite era că oamenii de acolo din lipsă de ocupație aveau o imaginație teribilă. O imaginație ca o mlaștină, te putea înghiți cu totul, puteai dispare în adâncurile ei. În garsoniera mea de pe Calea Victoriei Leonard Bîlbîie mi-a spus prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce le mai lipsește la astea două? Să se ia în brațe și să înceapă să danseze. Și-au bătut joc de mine, nenorocitele". Le urmări, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji, cum stau proțăpite în mijlocul drumului, ca două nebune scăpate de la balamuc. Ar fi dat orice să aibă curajul să le cânte în strună și să apară la locul de întâlnire în chiloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fata apăsa butoanele mașinii. Cordel simți că explodează. Dacă nu mă crezi, du-te și-l întreabă. Calmul și lipsa de reacție a celei pe care se chinuia zadarnic să o supere, făcură să-i sară muștarul. Începu să urle: Nenorocito, ești arogantă și mă sfidezi. Te crezi superioară deși nu ești decât o biată dactilografă iar eu sunt șefă de birou. M-am coborât la a-ți fi prietenă și tu ți-ai bătut joc de mine. De azi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o întrebare la care el nu a răspuns încă sau CUM, o imagine de înger așa cum este seducător de o frumusețe care te îneacă, te învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
parte dintr-un set. Mi-ai oferit un preț mai mult decat mulțumitor. — Ești cu adevarat talentata, spuse Șam și se așeza la masa ca să completeze cecul. Spune-mi, Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei bine... — Treacă de la mine, sunt un pic vanitos, recunoscu Șam. Dar am toate motivele! Am câștigat trei premii BAFTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ai figură în ele, nu le-ai citi pur și simplu. În dimineața asta nu-mi pare o perspectivă formidabilă, riposta Eleanor. — Aha. Mda, mormăi Șam. Touché. Acum, că i se adusese aminte de Fanny Tarrant, se posomori din nou. — Nenorocita! exclama el. Apoi, după o pauză, întreba: De ce s-a lăsat Adrian de scris? — S-a lăsat doar de scris române. S-a retras - într-un fel - din lumea românului. — Scriitorii nu se retrag niciodată. Nimeni nu renunță de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuit să rămâi cu Georgina, spuse Eleanor. — Vrei să spui că Georgina ar fi trebuit să rămână cu mine, răspunse Șam, încruntându-se la amintirea primei lui soții. Mă-ntreb dacă nu cumva Georgina e cea care i-a spus nenorocitei ăleia despre... Se opri la jumatatea frazei. — Despre mesa? îl întreba Eleanor, dar văzând figură jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
putut? îl întreba ea. — Ce? Eleanor se năpusti la el. — Să mă trădezi! — Ce Dumnezeu, Ellie, pricepe și tu că am fost la sauna și nimic mai mult! se dezvinovăți el. Nu s-a-ntâmplat nimic. — Nu mă refer la nenorocita aia de sauna! se înverșuna Eleanor. Vreau să zic, cum de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Artemis? Sunt doar copiii tăi! Ai vrut să ai mulți urmași. Ești prea rău, hapsân, zgârcit și fălos. Într-adevăr! Dar este prea târziu! Artemis este acum mare, nici n-o mai văd! Dar Ursa, din ceata lui Artemis, ai nenorocito! acum este în ceruri, împreună cu fiul ei! Da! am greșit prea mult! Ah, ce mult regret! Aș vrea să dau timpul înapoi! Aș vrea să ajung atunci când l-am omorât pe tata! spuse Zeus cu brațele ridicate spre cer. Prea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]