349 matches
-
abandonat la publicarea sa finală. Poe intenționa să o includă în colecția "Tales of the Folio Club" sau într-o alta denumită "Phantasy Pieces", deși niciuna dintre cele două colecții nu a fost tipărită vreodată. Povestirea, narată de un povestitor nenumit la persoana a III-a, are loc în Ungaria, într-o perioadă neprecizată. Paragrafele de la început descriu vrăjmășia existentă de veacuri întregi între două familii bogate rivale: Metzengerstein și Berlifitzing. Dușmănia puternică între cele două familii este atât de veche
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
lucrurilor, iar viața îi pare "un joc, un rit al fanteziei" (p. 68). Refugiul în imaginație e un reflex permanent. Ceea ce nu-l împiedică să trăiască absurdul existenței. O verișoară îl întreabă mult prea în directă legătură cu Kafka, bineînțeles nenumit: "Trăiești tu viața noastră? mă întreabă într-o zi nu fără ironie -, or ai intuiția uneia subreale, ca o insectă!" Răspunsul trebuie conectat la alienarea kafkiană: " - Sunt subreal, am răspuns amuzat. Lucrurile reprezintă un paravan sub care mă îndepărtez treptat
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
iberic câteva cărți ce i-au asigurat o solidă reputație în ierarhia liricii spaniole postbelice, precum Poemas patéticos (1948), Inominada luz (1949), Proporción de vivir (1954) (premiul "Juan Valera" îi fusese acordat în 1954) și că Opt poeme din ciclul "Nenumită lumină" i-au fost publicate la Paris în traducerea lui George Ciorănescu și cu o introducere de Al. Ciorănescu, în 1963. În același an, se tipărea însă tot la Paris, sub îngrijirea lui Virgil Ierunca și cu o prefață a
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
din numirile pe care I le-a dat nu se potrivește niciuna, deoarece El este mai presus de toate acestea. „L-am chemat pe nume, se exprimă întristată mireasa (sufletul), pe cât era cu putință să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreun nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel ce e mai presus de tot numele?”<footnote Ibidem, col. 892D-893A. footnote
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
„” este o povestire timpurie a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în 1838. Povestirea se referă la un narator nenumit și la soția sa , o femeie frumoasă și inteligentă cu părul de culoarea penei corbului. Ea se îmbolnăvește, compune poezia „Viermele biruitor” și rostește citate atribuite lui Joseph Glanvill (care sugerează că viața este durabilă doar printr-o voință puternică
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
ajunge să cunoști notele și procedeele instrumentale”<footnote S. Celibidache, interviu în Das Orchester, Mainz, 1976 footnote>, înțelegând prin aceasta că pentru muzicienii adevărați, unii chiar formați intuitiv, citirea exactă a partiturii aduce o mult mai mare bogăție de informație (nenumită ca atare) decât ar părea la prima vedere. Și Sviatoslav Richter repeta adesea că „în partitură e scris totul” și nu exagera. Dar omitea să completeze esențialul: „pentru cine știe să o citească”.
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
St. Germain, Paris. În timp ce Auguste Dupin și naratorul fumau și meditau la cele petrecute anterior, în încăpere intră domnul G., prefectul poliției pariziene. Motivul unei vizite atât de târzii era faptul că un ministru, D., furase din budoarul unei femei nenumite o scrisoare ce aparținea unei membre a familiei regale, pe care intenționa să o șantajeze. Acea scrisoare ce conținea informații compromițătoare putea fi recuperată doar în secret deoarece persoana păgubită nu dorea să fie făcută publică acea veste din motive
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
si milenii mă târziu în legendele culese de Herodot ("Histories", 2.124-133). Cele mai timpurii dovezi ale legăturilor Egipului cu vecinii datează din timpul acestei dinaștii. Piatră din Palermo notează sosirea a 40 de nave cu cherestea dintr-o țară nenumită în timpul domniei lui Sneferu. Modul cum dinadtia a luat sfârșit este neclar, singur indiciu este ca un numar de persoane din sistemul administrativ al celei de a IV-a dinaștii au rămas în funcție și în cea de a V-
A IV-a Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/303035_a_304364]
-
până la capătul domniei lui Mircea, Țara Românească ajunsese la cea mai mare întindere teritorială, căci cuprindea Oltenia, Valahia Mare, ducatele Făgărașului și Omlașului din Ardeal, mare parte a Bulgariei, Dobrogea cu cetatea Silistra, Chilia cu gurile Dunării și țări tătărești nenumite mai de aproape. În această vreme Valahia întreagă, împreună cu toate posesiunile ei, se numea în bulele papale, în documentele cele scrise latinește ale domnilor, în scrieri contimporane: Basarabia. Una din aceste posesiuni a fost și acest lambeau de terre de pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
național e partidul roșu. [8 aprilie 1879] ["D. FREDERIC DAME NE TRIMITE... D. Frederic Dame ne trimite o întîmpinare lungă, căreia-i dăm loc mai jos, relativă la mențiunea făcută în una din revistele noastre despre un redactor al "Romînului", nenumit, care ar fi luat parte la Comuna din Paris. D-sa arată deci prin șirele de mai jos că n-a luat parte la acea mișcare și întărește aserțiunea sa cu acte gospod. {EminescuOpX 216} Iată dar acea întîmpinare, asupra
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu-i mai rezistai: "...pune, domne, trei ani!" Și ne înjură apoi așa global (învățase de la mine!) "...vă... muma în... la toți!" Nu era prima oară când eram expediați astfel, eu și cei care îi mai avea ea în cap, nenumiți. Fu efortul cel mai insistent pe care îl făcui să-i captez gândirea, reușind să aflu ce? Că îi era imposibil să se vadă clar rămmînd toată viața cu mine... Cu mine sau cu oricare altul? Cum puteam să știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pleacă de la ideea obiectului întruchipată prin cuvântul care-l desemnează, lăsând deoparte acele particularități care scapă numirii, pentru ca în a doua fază să se recurgă la o strategie diferită care constă în a privi lucrurile ca și cum ar fi nu numai nenumite, dar și de nenumit. Este semnificativ faptul că, în cel de-al doilea caz, Ponge nu mai vorbește de obiect, ci de „Lucru”261. Din această dihotomie rezultă atât tensiunile subterane ale scrisului său, cât și tendința de a concepe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întruchipată prin cuvântul care-l desemnează, lăsând deoparte acele particularități care scapă numirii, pentru ca în a doua fază să se recurgă la o strategie diferită care constă în a privi lucrurile ca și cum ar fi nu numai nenumite, dar și de nenumit. Este semnificativ faptul că, în cel de-al doilea caz, Ponge nu mai vorbește de obiect, ci de „Lucru”261. Din această dihotomie rezultă atât tensiunile subterane ale scrisului său, cât și tendința de a concepe poemul ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text, poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit (probabil Constanța), prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese o dată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia, când i se povestea despre sora lui, care ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unei singure poezii sau chiar a două, trei poeme mai ample). Aceste spații sunt străbătute și de alte personaje, cel puțin tot la fel de ieșite din comun. Este vorba de încântătorii prieteni ai „eroului”: misterioase femei și zeițe prietene (de la zeița nenumită a unei după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la „bruna rowena”, la „tânăra nefa”); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul cu virtuți terapeutice, care știe să alunge supărarea), dar și un
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei de lac alb. Un inginer rus vede o clătită Încet rulată de un băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
farduri aruncate pe apa sâmbetei. Lăsați la o parte râsetele, lăsați la o parte certurile, lăsați la o parte sexul, lăsați la o parte gelozia. Dar scoateți-vă pălăria și țineți un moment de reculegere în memoria legiunilor de tuburi nenumite de fond de ten, de rimel, de tuș, de ruj și de fard de obraz care au murit ca să facă totul posibil. Dar care s-au sacrificat în van. M-am privit în oglindă și am fost nevoită să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
divorțului. Oare asta îl aștepta și pe el? Oare așa ceva se putea întâmpla cu-adevărat? După ce el și Theo trecuseră împreună prin atâtea? —Fii atent la mine, a spus Amanda cu un triumf amar. Am să... Dar înainte ca amenințarea nenumită să poată fi revelată, un zgomot venit de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului! Sunt nenorociții ăia de ziariști! —Ziariști? Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
particular, a avut pe unul dintre cei mai însemnați istorici ai ei. Contribuțiile sale constau mai întâi în editarea unor colecții de documente. În 1938 publică Documentele Țării Românești. I. Documente interne [1369-1490], fiind ulterior unul dintre cei câțiva „benedictini”- nenumiți - care au elaborat o imensă colecție (28 de volume apărute între 1951 și 1957) de Documente privind istoria României, răsplătită de Academia Română în 1965 cu premiul „Nicolae Bălcescu”. Participă și la realizarea primelor volume ale noii serii de acte vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era în felul acesta o comunicare secretă, - și câte alte asemenea, nenumite, - care hrăneau din umbră istoria, fiecare făcându-se a nu înțelege. „Chiar nu înțelegeți, domnule judecător?” părea să-i spună băiatul în vârstă de 18 ani ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tânăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grup, studiate în corelație cu mentalitățile care le generaseră sau le modificaseră (Burguière, 1978, p. 44). Începând din anii ’60 ai secolului trecut, acestea au fost liniile directoare de-a lungul cărora a evoluat istoria vieții de zi cu zi (nenumită însă astfel și, cu atât mai puțin, individualizată ca specie istoriografică 4), vreme de două decenii și jumătate. Este interesant - dar și îndeajuns de curios - de constatat că ceea ce antropologia istorică a câștigat în varietate tematică și rigoare analitică (nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cele două aspecte converg, justificând caracterul nelimitat al sentimentului eroului. Lipsa limitelor rezultă astfel din limita la care se găsește acest personaj: introdusă ca "o apariție", ea se găsește între omenesc și ceresc, între singular și universal, între numit și nenumit, între accesibil și inaccesibil etc. Valoarea originală a pronumelui este confirmată prin întregul roman în care acest personaj apare descris în două feluri: "ea" și mai puțin "doamna Arnoux". F. Corblin 282 a remarcat că Educația sentimentală nu a folosit
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-n scris e rodul artei, nu al întâmplării"156, subliniind ideea "construirii" unui stil clar, accesibil, iar pe de altă parte, accentuează importanța talentului, a geniului creator care depășește schematismul unor reguli: "Muzica-i asemenea poeziei, în ambele / Există frumuseți nenumite pe care nici o metodă nu le poate învăța / Și care doar de geniu pot fi însuflețite."157 Pope merge chiar mai departe, arătându-se în favoarea licențelor poetice, care ajută în manifestarea deplină a frumuseții. Prin acceptarea unor neregularități în actul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai multe dimensiuni, în afara timpului. A te sustrage „dinților lui Cronos” evadând în arhetip reprezintă impulsul originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în toate ipostazele lui, de la inocență la adânca inițiere, este întotdeauna legat de fascinanta, seducătoarea magie) sunt personaje în decoruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
de acum două-trei mii de ani..."110. În hermeneutica eliadescă, pădurea reprezintă în ceremoniile de inițiere, lumea de dincolo 111, Infernul 112. Toponimul unde se derulează evenimentele este numit Z, sugerând un punct terminus al realului care interferează cu un nenumit spațiu A al irealului 113, al ființei cu neființa. Alegerea unui pictor și a unui arheolog, ca martori la această situație- limită nu este întâmplătoare. În primul rând, pentru că sunt "sceptici prin cultură și raționali (...) capabili prin cultură să primească
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]