1,301 matches
-
sunt pe undeva prin minunatul tău magazin și mă tem că nu o să reușesc să găsesc ieșirea singură. Se apleacă spre eticheta unui șifonier de două ori mai înalt decât ea. Zice în telefon: — Sunt lângă... - și citește - un șifonier neoclasic în stil Adam, cu cartușe în arabescuri din bronz aurit. Se uită la mine și își dă ochii peste cap. Zice în telefon: — Pe etichetă scrie șaptesprezece mii de dolari. Își scoate picioarele din pantofii verzi cu tocuri înalte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu liber arbitru sau mass-media și cultura noastră ne controlează - pe noi, dorințele noastre, acțiunile noastre - încă din clipa în care am venit pe lume? Îl am sau mintea mea e controlată de vraja lui Helen? Stând în fața unui șifonier neoclasic din nuc natur, cu o imensă oglindă fațetată aplicată pe ușă, Helen mângâie stâlpii și ghirlandele sculptate și zice: — Nu vrei să dobândești nemurirea împreună cu mine? Asemenea acestei mobile, călători în viața de după moarte, privind cum mor toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful de pe imensa ușă cu oglindă a șifonierului. Șifonierul neoclasic cu incrustații sculptate în lemn de măslin și mânere aurite în stil Napoleon III, după cum scrie pe eticheta lipită pe el. — Vrăjitoarele întind ulei pe o oglindă, rostesc o vrajă și pot citi viitorul în oglindă. Viitorul, zic, foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să știu asta? Eu pe cine să cred? Poate că cenușiul din oglindă, viitorul, nu-mi este limpede pentru că în momentul ăsta nu mi-e limpede nimic. Și Helen îmi lasă mâinile să cadă. Face un gest larg spre șifonierele neoclasice, spre birourile în stil federal și cuierele în stilul Renașterii italiene și zice: — Păi atunci, dacă realitatea nu e decât o vrajă și tu nu-ți dorești cu adevărat ceea ce crezi că-ți dorești... Se vâră în sufletul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vremuri mai bune. Mergând mai departe pe această temă, „nu a fost lăsată să prindă viață nici o deviație de la normele osificate ale realismului socialist. Arta sovietică (și imitațiile ei vagi din «democrațiile populare») putea fi cu greu distinsă de monumentalismul neoclasic nazist, inspirat de dogma unui heroischvölkischer Realismus (realism popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de tăgadă, două fețe ale aceleiași monede. Ambele își aveau originea în aversiunea față de cultura superioară a elitelor burgheze și ambele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
previn că cei care se vor da înapoi și nu vor intra în joc vor fi excluși de la compensațiile ce vor reveni numai celor care consimt (inclusiv globalizarea). [...] Sub diversele ei forme, această ideologie este cunoscută sub diferite nume: economie neoclasică, neoliberală sau libertaristă; neoliberalism, capitalism de piață sau liberalism de piață;” Cel puțin trei grupuri importante de susținători, adepții raționalismului economic, adepții pieței libere și membrii clasei corporatiste, au constituit o alianță politică puternică, dedicată promovării unui program ideologic comun
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pieței libere și membrii clasei corporatiste, au constituit o alianță politică puternică, dedicată promovării unui program ideologic comun, cu o fervoare dogmatică, asociată de obicei cruciadelor religioase. Adepții raționalismului economic sunt în marea lor majoritate economiști profesioniști, adepți ai școlii neoclasice de economie. [...] Adepții pieței libere oferă coaliției o concepție morală și filosofică întemeiată pe drepturile individuale. [...] Membrii clasei corporatiste. În această categorie intră managerii corporațiilor, avocații, consultanții, specialiștii în relații publice, agenții financiari și investitorii bogați, care au de câștigat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orice școlar indonezian, printre care chiar Domnul Trăsnetului, oferă o su gestie privitoare la comportamentul olandezilor pe atunci. Sub conducerea lui Daendels, la Weltevreden s-au construit cazarme, iar pentru ofițerii de rang superior și pentru funcționari, case cu fațade neoclasice cu piatra fortului demolat. Au fost Înălțate impozante clădiri administrative și erau organizate strălucite baluri la Clubul militar, numit, e de presupus că mai degrabă cu ironie, Concordia. De câte ori era cucerită o nouă insulă din arhi pelagul indonezian sau de câte ori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
concentreze asupra dinamicii economice admițând exogenitatea factorului demografic și va trebui să se aștepte Noua școală clasică a secolului al XX-lea pentru a regăsi unele din învățămintele lor. Modelele tradiționale de creștere după tranziție Modelele de creștere de inspirație neoclasică sau post-keynesiană nu s-au interesat în general decât de rata de creștere demografică și de variațiile sale. În afară de aceasta, ipotetic, această rată de creștere este exogenă și se confundă cu rata de creștere a populației active omogene (structură pe
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mâinii de lucru (apel la imigrație), aceste modele au drept obiectiv să specifice creșterea echilibrată a normei întregi și să dea caracteristicile unei economii situându-se pe un drum ascendent (succesiune a echilibrelor în decursul timpului). Controversele între post-keynesieni și neoclasici sunt deci focalizate asupra stabilității acestei căi și a mijloacelor eventuale pentru readucerea economiei pe drumul său ascendent. Modelele post-keynesiene fie ignoră în totalitate variabila demografică (Domar, 1947), fie rețin din ea o concepție destul de rustică (cf. Granier, 1995, p.
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în "capitaliști" și "lucrători" pentru a demonstra că diferența lor de tendință spre consum poate readuce economia pe un drum echilibrat. Nu putem prezenta aceste concepții ca integrând sau ținând de o oarecare preocupare "demo-economică". În ceea ce-i privește pe neoclasici, dezinteresul cu privire la problematica demo-economică este aproape identic. Numai chestiunea variației ratei de creștere demografică și impactul său asupra performanțelor economice globale, asupra producției per capita și, în cele din urmă, asupra nivelului de trai este mai mult sau mai puțin
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Samuelson (1958) și Modigliani (1986) reprezintă tentative foarte interesante de integrare a structurilor demografice în demersurile demo-economice. Datorită acestor doi autori se deschid astfel perspective noi privind efectul structurilor pe vârste, demersurile lor marcând un important progres analitic în comparație cu concepțiile neoclasice, ce nu recunoșteau ca valabil decât rata de creștere demografică. Un individ izolat (un Robinson) ce n-ar produce decât bunuri nedurabile (și deci imposibil de stocat), ar trebui, pentru a supraviețui, să producă până la sfârșitul zilelor sale, orice economisire
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
totuși prea abundentă; clasicii ricardieni ajung la concluzia că economia se îndreaptă către un stat ineluctabil staționar, conform legii naturale a lui Malthus. Dar după cel de-al Doilea Război Mondial, primele mari lucrări despre creștere ale post-keynesienilor sau ale neoclasicilor neglijează factorul demografic considerându-l ca fiind exogen. O cale ocolită de natură malthusianistă este totuși prezentă în modelele neoclasice de tip Solow. Țările bogate pot investi mult mai mult, datorită unei creșteri demografice mai mici, decât țările sărace, ceea ce
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
a lui Malthus. Dar după cel de-al Doilea Război Mondial, primele mari lucrări despre creștere ale post-keynesienilor sau ale neoclasicilor neglijează factorul demografic considerându-l ca fiind exogen. O cale ocolită de natură malthusianistă este totuși prezentă în modelele neoclasice de tip Solow. Țările bogate pot investi mult mai mult, datorită unei creșteri demografice mai mici, decât țările sărace, ceea ce ar explica diferențialul de niveluri de trai între lumea dezvoltată și Lumea a Treia. Modelele cu generații suprapuse de tip
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Statul în viața economică? în ce scop? Problema naturii Statului este, după cea a existenței lui Dumnezeu, subiectul care a făcut să curgă cea mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică Potrivit concepției individualiste, sau a "schimburilor voluntare", caracteristică curentului clasic și neoclasic, Statul nu constituie un centru de decizie economică, el nu este decît suma indivizilor ce decid să acționeze împreună într-un alt mod decît pe piață. Ca și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
concepție despre Stat. Iată, în acest sens, concepțiile unor curente dominante în știința economică contemporană. 1.1.1. Două concepții "angelice" 1.1.1.1. Concepția clasică și neoclasică Potrivit concepției individualiste, sau a "schimburilor voluntare", caracteristică curentului clasic și neoclasic, Statul nu constituie un centru de decizie economică, el nu este decît suma indivizilor ce decid să acționeze împreună într-un alt mod decît pe piață. Ca și aceasta, Statul este văzut ca un mecanism prin care indivizii, considerați drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
realizeze obiectivele, un instrument menit să răspundă printr-o politică definită, printr-o procedură de decizie colectivă, în domenii în care piața nu reușește, în anumite circumstanțe în care soluția cooperării este preferabilă celei a acțiunilor izolate și concurente. Abordarea neoclasică are tendința de a considera Statul ca un fel de întreprindere. Ea neagă orice specificitate a nevoilor publice, considerînd că nevoile colective nu sunt diferite de cele individuale. Rezultă că, dacă Statul asigură producția anumitor bunuri și servicii, aceasta are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
individuale. Rezultă că, dacă Statul asigură producția anumitor bunuri și servicii, aceasta are loc datorită unor nevoi tehnice (bunuri indivizibile). La urma urmelor, așa cum spunem, Statul nu este decît suma indivizilor care decid să acționeze într-un mod colectiv. Pentru neoclasici, intervențiile economice ale Statului sunt legitime dacă ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile colective indivizibile sunt bunurile disponibile pentru toți indivizii, nimeni neputînd fi exclus de la consumul său, chiar dacă nu plătește pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte pozitive atunci cînd, de exemplu, albinele unui apicultor polenizează florile din grădina altui agent. Similar, există efecte negative atunci cînd o întreprindere poluează totul în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul unei taxe, după principiul "poluatorul plătește" și/sau prin reglementări mai drastice în domeniul mediului înconjurător. 1.1.1.2. Concepția organică Teoria organică a Statului apare mai întîi la socialiștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Proximitatea agenților publici și/sau privați care produc și/sau furnizează bunul sau serviciul respectiv poate fi, de asemenea, un avantaj. Din punct de vedere teoretic, alocarea optimă a resurselor se realizează atunci cînd beneficiile marginale sunt egale, în termeni neoclasici, cu costurile marginale. Dar acest optimum nu poate fi realizat decît ca tendință, datorită atît imperfecțiunilor pieței, cît și ale guvernării, indiferent de nivelul acesteia, deși se pare că acestea din urmă sunt mai reduse în cazul guvernărilor locale. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a căror traducere în viață a fost încercată (nazismul, fascismul, comunismul) au degenerat și au eșuat în mod lamentabil. Dar și promotorii sistemului capitalist au avut, de-a lungul timpului, opinii diferite referitoare la această chestiune. Autorii liberali, clasici și neoclasici, rezervau autorității guvernamentale un rol minor în economie. Adam Smith, patriarhul științei eco-nomice, admitea ca legitimă și necesară intervenția statului atunci cînd vizează asigurarea cadrului legal necesar garantării libertăților individuale, ordinea publică, apărarea, educația de masă, dreptatea socială și chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul, pămîntul), pentru producerea de bunuri necesare satisfacerii consumatorilor. Conceptul de eficiență alocativă își are originea în noțiunea de utilitarism prezentată mai sus, căpătînd un caracter formal elaborat mai întîi în școala neoclasică (Pareto) și apoi la Keynes. 5) Diagrama lui Pareto. Este un alt criteriu de evaluare a acțiuni-lor guvernamentale. Ea cuprinde trei condiții ce trebuie îndeplinite pen-tru a se putea afirma că o economie a ajuns la maximum de eficiență. a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
adaptare progresivă a serviciilor publice, a gestionării acestora, la regulile și la rigorile pieței. Funcțiile economice ale Statului (alocativă, redistributivă, reglatoare, stabilizatoare) se află în interacțiune și este necesară înțelegerea lor corectă pentru construirea unei bune politici economice. Conform microeconomiei neoclasice, există cel puțin două cauze posibile ale eșecului pieței: Prețurile nu egalează costurile marginale în toate sectoarele economiei; Prețurile nu reușesc să înglobeze toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]