168 matches
-
mi-i dragostea lumină,-i Curcubeu târât prin tină, Jalet născocit de fugă, Inimă-npietrită-n rugă. Doamne, dă-le dor povară, Și-n drum noapte le presară, Apoi noaptea fă-le-o zi, Fuga când li s-o'nblânzi, Fă-le neodihna umblet Vântul călăuză'n suflet! Îndoială cât un stog, Pas zăbavnic de olog! S-a'ntors dragostea ranită, În ger aspreu învelită, Cu obraji crestați de lacrimi Și trup pângărit de patimi. A vrut calea să-mi ațină, Curcubeu târât
CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375086_a_376415]
-
Curcubeu târât prin tină, Dar a pus-o iar pe fugă Inima'npietrită'n rugă. Doamne, dă-le dor povară, Și-n drum noapte le presară, Apoi noaptea fă-le-o zi, Fuga când li s-o'nblânzi, Fă-le neodihna umblet Vântul călăuză'n suflet! Îndoială cât un stog, Pas zăbavnic de olog! *** Volumul-manuscris "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Curcubeu târât în tină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1784, Anul V, 19 noiembrie 2015. Drepturi de
CURCUBEU TÂRÂT ÎN TINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375086_a_376415]
-
-n fum; anii îmi urcă prin spinii sorții, cu avânt, topindu-mă în dor de stele și-n adieri de vânt. Lumina Ta, adânc pătrunsă printre lacrimi, stinge iubirea ce rămâne adormită-n patimi. Când rece vânt adie-n viață neodihnă, sunt ciobul din oglindă, trist, captiv, fără de vină. Îmi pun tristețea, azi, pe-altaru-nchinăciunii, fruntea mi-aplec umil, smerit, ca scut amărăciunii. Spre Tine, doar, eu calc drumul rugilor fierbinți Căci știu: din ‘naltul cerului, în veci, Tu nu ai să
RUGĂ CĂTRE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371883_a_373212]
-
din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu multă vreme, dacă s-au întorsu Ștefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceava, fiindu bolnav și slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea războaie și osteneală și neodihnă, în 47 de ani în toate părțile să bătea cu toții și după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă au muritu, marți, iulie 2 zile...” Născut acum 425 ani ( 1591 - 1647 ) în satul Goești din ținutul Cârligăturii
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
flori, acasă este iarbă și copaci, acasă sunt sentimente și anotimpuri, prieteni, amintiri și reverie. Fiecare în parte este o poveste și fiecare poveste devine o poezie... Acasă, „ceasurile/se prefăceau că dorm/ (nici albastru-azuriu/ nici vis)/ se scufundau în neodihna nopții”... Acasă„m-am visat/ cu toate păsările/ rotindu-se în jurul meu/ le mângâiam/ zborul”... Acasă, „somn adânc/neprețuit/ ascunde/ bătăile inimii -/ povestea/ logodnicului din lună...”. Acasă „strâng uitări/ și gânduri goale/ pe un petec dinainte/ înnod/ negura cea grea
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu În căutarea sensului pierdut. Cuvânt despre poezia lui George Drumur Poezia lui George Drumur (1911 - 1992) (Solstiții, 1936; Suflete de azur, 1940; Vatra cu stele, 1946; Însemnele anilor, 1973; Neodihna cuvintelor, 1986) izvorăște și se hrănește dintr-un neostoit și nevindecabil simțământ al pierderii. Din pierderea a ceva greu definibil, tocmai fiindcă e profund și decisiv, din pierderea esenței, a justificării de sine, din pierderea identității, din vidarea de înțeles
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
pe „veneticul” cu gura supărător de mare și cu defecte destule, ca orice muritor de rând, care le striga „peste sat” neputințele sau ticăloșia; se răzbunau atacându-l pe la spate, reclamându-l, sau trecând ostili, ori doar indiferenți, pe lângă roadele neodihnei sale atât de dureros înălțate în concertul valorilor unui oraș care își pierduse demult cheia de acordaj. Avea și prieteni pe măsură, pe care-i întâmpina cu luminoasă bucurie în glas și în priviri, și pe care îi încuraja generos
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase, Undeva spre apus înaltul cerului aprinsese ruguri Când eu îl căutam pe Domnul cu neodihna în oase. Urcam pe-o scara împletită cu lumină tot mai sus Și tot mai departe Dumnezeu era, tot mai departe, Când soarele își pusese capul pe-o pernă de apus Îl mai căutam în gânduri îngălbenite din Carte. Paginile
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
unui vis ce ieri s-a spulberat ... Cine oare ne joacă la cărți, soarta, în umbra grelei ierni Și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea Și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării? Pășesc cu grijă pe un câmp minat de neîncredere Aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda Și
CU PRUDENŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345071_a_346400]
-
înece definitiv viața în chinul ucigător al autodamnării fără de rost. Lăsată a orbecăi de una singură pe cărarea întunecată a suferinței și a interogațiilor lipsite de răspuns logic și firesc, DALIDA a încercat din răsputeri să-și ascundă lacrimile și neodihna sufletului în acordurile nevindecătoare de această dată pentru ea ale muzicii. Era un fel de urlet mut al deznădejdii ca stare interioară de a fi, al clocotului puternic al unei inimi străpunse deja de aripa morții iminente, un portret semnificativ
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SĂ NEVISĂM ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să nevisăm într-o trezie frântă De răsăritul impregnat cu ceață, Când neodihna cearcănelor zvântă Cleștarele'nridate'n dimineață. Siliciile'n clepsidre'și pierd răbdarea, Noi nemurim cu buzele'ncleștate. Hrănită cu nesaț, îngemănarea, Ne poartă lin înspre eternitate. Acolo,'n panteonul nemuririi, Și'n pulberea stelară încrustată, Ne proclamăm arhangheli ai iubirii
SĂ NEVISĂM ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378045_a_379374]
-
că este timpul să mă așez în mine Să nu mai stau în casa cu lumea încălțată Să-mi murdărească mintea și inima curtată Cu murmurul din gara deschisă pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă
ÎN CURTEA FĂRĂ GARDURI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375942_a_377271]
-
Poezie > Cantec > CU SOARELE, CU VÂNTUL... Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Rămân cu soarele, cu vântul, cu apele ce-nfulecă pământul; o adiere caldă, abia trezită într-un popas de neodihnă.Punte... Rămân cu speranța-n amintiri când pacea-n lucruri pare împăcată într-o lume și eră zbuciumată. Rămân cu soarele, cu vântul... cu lumina ce se-mbată pământul. Referință Bibliografică: Cu soarele, cu vântul... George Pena : Confluențe Literare, ISSN
CU SOARELE, CU VÂNTUL... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376015_a_377344]
-
că este timpul să mă așez în mine Să nu mai stau în casa cu lumea încălțată Să-mi murdărească mintea și inima curtată Cu murmurul din gara deschisă pentru tine Mai știu că-n mine curge o apă-n neodihnă În ea înmoi penelul și Domnul mi-l înalță Prin limbi de orologiu care-n tunel mă-nhață În lumea mea cu tine un vis se scaldă-n tihnă Ce mare-i provocarea prin care fuge timpul Ce-n urmă
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
să primească grijania. Dintr-o dată devenise agitată. A început să plângă și dând din piciorușe, s-a prins cu mâinile de gâtul mamei și-a întors capul peste umărul ei, până au renunțat. După atâtea rugăciuni și o noapte de neodihnă, preotul era obosit și n-a mai insistat. Acasă, când a fost întrebată de ce a făcut așa, a răspuns că i-a fost frică de popă că-i taie limba! Lingurița din mâna dreaptă a popii i s-a părut
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
vi le voi arăta. Veți vedea bolile sufletului meu. Am să vă las să pătrundeți în toate măruntaiele inimii mele, cea fără de minte și fără de crez. Vă voi face părtași neînchipuitelor sentimente. Vă veți cutremura și veți fi martori întru neodihna simțirii. La nașterea și renașterea silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum se-mbracă în trup pogorâtor/ Acoperindu-și moartea ca iarba-n rădăcină./ La râul Babel plânsem. Din floarea ce se-nchină/ Acestei triste pravili mai stăruie un dor/ Horit în neodihna miresmelor: lumină./ Ucenicindu-i nopții și bând-o prin tăgadă,/ Lucoare nouă, sfântă, ne-mbată și ne pradă./ Aliluia!” (Acatistul Sf. Ioan Valahul, Starea a treia). Volumele următoare, Istorii agrippine (1976), Anamneze (1984) și Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi (1992
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci,/ corbii la masă ducând,/ cioarele pită făcând:/ să mănânci din cea pită,/ să fii, mândruț, de ispită/ precum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
encombrant. En plus, la version en français repose sur un pléonasme. " pâlpâire de pleoape " " vacillement de paupières " (Înfrigurare/Fièvre) (Villard, 2008 : 23). Le traducteur offre l'équivalent littéral du nom " pâlpâire " ; l'effet ainsi créé est loin d'être poétique. " neodihna " " manque de repos " (Leagănul /Le berceau) (Villard, 2008 : 41). Le traducteur emploie un registre non-poétique, commun. " Albinele-n faguri adună/și-amestecă învierea,/ceară și mierea. " " Leș abeilles amassent dans le rayon de miel/et mélangent la résurrection,/le cierge
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ideal („locul ce nu-i nicăieri”, Aerul, frunza, pământul), de origini (Vulnerabilul zero). Poeta tinde spre abstragerea din timp, căruia îi resimte dureros curgerea, spre eliberarea de sub tirania gravitației, caută rostul propriei existențe, căutarea fără istov fiind impulsul fundamental, căci neodihna îi apare ca unica șansă de a fugi de moarte. În paralel, trăiește continuu starea ingenuă a uimirii („mirare mi-e setea”, Cântec pentru mirare), repudiază ceața, umbra, înghețul, opacul. Îmbinând melancolia cu dramatismul și apelând la discrete aluzii biblice
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
evenimentelor, cele mai multe îngrijorătoare, dramatice, convertind epistolarul într-un veritabil roman modern. SCRIERI: Gh. Asachi. Viața și opera, București, 1970; Întoarcerea Euridicei, București, 1970; Desen sonor, Craiova, 1978; Structuri erotice în poezia română (1745-1870), București, 1982; Scriitori români (1830-1870), Craiova, 1991; Neodihna vămilor, Craiova, 1993; Aripi în timp, Târgu Jiu, 1994; ed. 2, pref. Dumitru Micu, postfață Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1996; Neliniștea esențelor, Târgu Jiu, 1996; Colocvii în Grădina Hesperidelor, Craiova, 2002. Ediții: Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă, Craiova, 1995; Marin Sorescu
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
1973-1989), al cărei cenaclu îl conduce în perioada 1979-1989. Director al săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele Fundației pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista liceului din Călărași (1957), iar editorial cu volumul de versuri Imperiul neodihnei, apărut în 1970. Mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Poezia lui T., cuprinsă în Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii (1971), Colindele din țara lui Orfeu (1974), Fiul Dunării (1977), Orații în Carpați (1979), Tărâmuri pentru Făt-Frumos (1983), încearcă
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista liceului din Călărași (1957), iar editorial cu volumul de versuri Imperiul neodihnei, apărut în 1970. Mai colaborează la „Contemporanul”, „România literară”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Poezia lui T., cuprinsă în Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii (1971), Colindele din țara lui Orfeu (1974), Fiul Dunării (1977), Orații în Carpați (1979), Tărâmuri pentru Făt-Frumos (1983), încearcă o reconciliere retorică între Lucian Blaga și Ion Barbu. Eul liric tânjește în egală măsură după viață și ordine
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
face o schiță veridică și colorată a vremurilor. În Dialoguri despre teatru (1980) se află o suită de interviuri cu dramaturgi și critici de teatru contemporani - D. R. Popescu, Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Ion Băieșu, Valentin Silvestru ș.a. SCRIERI: Imperiul neodihnei, București, 1970; Ordinea peșterii, București, 1971; Colindele din țara lui Orfeu, București, 1974; Fiul Dunării, București, 1977; Partidul și Poetul, București, 1977; Drumul Hoților, vol. I: Dor Mărunt, București, 1979; Orații în Carpați, București, 1979; Dialoguri despre teatru, Iași, 1980
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
Carpați, București, 1979; Dialoguri despre teatru, Iași, 1980; Tărâmuri pentru Făt-Frumos, București, 1983; Epistole după căsătorie, București, 1993; Dicționarul spiritului tolerant (coordonator general în colaborare cu Romulus Vulcănescu), București, 1997; Lacrima și Peștera, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Imperiul neodihnei”, „Scânteia tineretului”, 1970, 6 647; Dan Cristea, „Ordinea peșterii”, RL, 1971, 5; Constantin, Despre poeți, 231-233; Mincu, Poezie, 59-62; Piru, Poezia, II, 479-483; Aureliu Goci, „Fiul Dunării”, RL, 1977, 35; Doru Mielcescu, Introducere în poezia lui Paul Tutungiu, București, 1977
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]