228 matches
-
păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile lor) și cu relațiile dintre ele. Este un studiu exemplar în privința abordării tălmăcirilor românești (făcute după prima ediție, după prefaceri în neogreacă ori în slavă) ale cărții Amartolon Sotiria a călugărului Agapie Landos din Creta. Principiile interpretării textelor, cât și metodele cercetării lingvistice a încercat să le transmită profesorul O. și studenților, publicând în 1972, în colaborare cu Elena Barborică și Mirela
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet (1821). Stilul e mai evoluat acum, versul fluent, pretextul povestirii rămânând de căutat într-o nuvelă, Sophronyme de Florian, vehiculată și la noi către sfârșitul veacului al XVIII-lea, în variantă neogreacă. Împrumutând din aerul „exotic” al cărților așa-numite populare, Istoria... consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, Întrucât În spatele nostru există o tradiție creștină Întemeiată În bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și vicepreședinte de onoare al Asociației Internaționale de Studii Bizantine (1961-1971). Frecventarea asiduă a surselor bizantine, perfecta cunoaștere a limbii și literaturii mediogrecești i-au permis lui B. relevarea unor momente ignorate ale istoriei românești. Interesul pentru literatura medio și neogreacă l-a condus spre cercetarea și editarea unui mare număr de texte bizantine și poeme populare grecești, precum și la evidențierea unor aspecte ale activității unor personalități bizantine și postbizantine sau aparținând lumii grecești moderne. Incursiunile în cultura Imperiului Bizantin îi
BANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285604_a_286933]
-
comparatist. Nepoată a bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) și soră a lui Nestor Camariano, C.-C. își face studiile universitare la București, unde a absolvit Facultatea de Litere în 1936, funcționând apoi ca lector de limba neogreacă pe lângă Catedra de literatură română veche a aceleiași facultăți (1937- 1939). În 1938 își susține teza de doctorat, sub îndrumarea lui N. Cartojan. Din 1943, odată cu înființarea Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, își continuă activitatea didactică la Școala de
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
4 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine O limbă și literatură străină A O limbă și literatură străină B, inclusiv Limba rromani 4 5 Filologie clasică 4 O limbă și literatură străină Limba și literatura română sau Limba și literatura neogreacă 4 O limbă și literatură străină Limba și literatura română 5 Limbi moderne aplicate 4 Facultatea de Matematică Matematică 4 Matematică (în limba franceză) 4 Matematici aplicate 4 Matematici aplicate (în limba engleză) 4 Matematică Mecanică 4 Matematică Informatică 4
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
privitoare la psihologia normală sau patologică, anterioare formării limbii române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor, aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană, franceză etc.), asimilate, au particularizat acest vocabular care ne transmite o imagine vie despre boala și bolnavul mintal din trecutul Moldovei până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. În cuprinzătoarea sa operă, Pompei Gh. Samarian a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Aceasta este cauza pentru care încercări de reformare radicală, precum cele ale lui Timotei Cipariu sau Aron Pumnul, au fost refuzate, în vreme ce inițiative similare au învins la poporul maghiar sau la cel norvegian. Blaga nu se exprimă în legătură cu limba literară neogreacă, realizată în răsăritul european printr-o contribuție individuală și cu priviri insistente spre trecut, probabil fiindcă nu se încadrează în teoria sa. Apoi, faptul că limba literară românească nu s-a emancipat de influența insistentă a limbii populare nu poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
noster zeflemist, satanic: "Nu-i loc pentru mulțime pe scaunul divin / de vrei să te urmăm, fii diavolul! Amin". Un experiment de tip avangardist, Tangaj, e, în fapt, un colaj lexical colportând termeni din germană, engleză, rusă, franceză, spaniolă, italiană, neogreacă. O prelucrare "după Anaxagoras", altă dată un text în latină, Novissima verba, sunt simple încercări de diversificare. La maturitate, luciditatea se suprapune progresiv sugestiilor lirice. Fantastul care se imagina Poet al uriașilor (1993), cutezătorul imoderat sedus de Energia visului (1977
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
țese (cuvinte din superstratul slav); a ademeni, a bănui, a cheltui, fel, gând, hotar, meșter, neam, oraș, vamă, viclean (cuvinte de origine maghiară); folos, prisos, a lipsi, a părăsi, călimară, pungă, traistă, spital, nostim, plicticos, ieftin, simandicos (cuvinte de origine neogreacă); dovleac, dud, salcâm, catâr, dulap, tavan, saltea, basma, ciorap, ciorbă, sarma, dulgher, cântar, murdar, șiret (cuvinte de origine turcă); balonzaid, crenvurșt, pantof, rucsac, șnițel, fraier, șmecher, ștecher (cuvinte de origine germană); baros, călău, a paradi (cuvinte de origine țigănească); armată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
capitolul; cf. = conform; ed. cit. = ediția citată; et./ etim. nec. = etimologie necunoscută; fr. = franceză; gr. = greacă; kat. = catalană; lat. = latină; op. cit. = opera citată; M. O. = Monitorul Oficial; n. = nume; n. p. = nume propriu; n. n. = nota noastră; n. r. = nota recentă; ngr. = neogreacă; nr. = numărul; op. cit. = opera citată; orig. nec. = origine necunoscută; p. = pagina; pl. = plural; pol. = poloneză; prov. = provensală; reg. = regional; rus. = rusă; s. f. = substantiv feminin; s. m. = substantiv masculin; s. n. = substantiv neutru; sb. = sârbă; sec. = secolul; sg. / sing. = singular; sl.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aduși în Imp. Bizantin în timpul avarilor), la albanezi: substrat: traco-iliric; pătura: traco-ilirică. Dar cari sunt acele proprietăți cari dovedesc un substrat și etnic lingvistic comun? 1) Formațiunea caracteristică a viitorului cu un verbum volendi (vouloir, wollen), comună limbilor albaneză, română, neogreacă, bulgară și sârbă. 2) Lipsa și circumscrierea infinitivului în limbile albaneză, bulgară, neogrecească, ba uneori în cea română și cea sârbă chiar. 99 {EminescuOpXV 100} 3) Însemnarea genitivului și a dativului cu aceeași formă (în limbile albaneză, română și bulgară
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
romîn: masc. l, le; fem. a, oa articolul bulgar: tτ, ta, to. 5) Frecuența sunetelor ă și î în limba albaneză și română și în dialectele bulgarilor apuseni. 6) Schimbarea deasă a lui l în r în limba albaneză, română, neogreacă - mai rar în cea bulgară. Pe lângă aceasta mai sunt o sumă de fenomene analoge în sintaxa acestor limbi. Dar și mai multe puncte de atingere sunt între limba albaneză și cea română. Astfel este fecunditatea în diftongi (Doppellaute); apoi tensiunea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de la mai multeuniversități din țară, cercetători, precum și de tineri doctoranzi șimasteranzi în domeniile deja menționate. Sunt tratate teme, idei șiînvățături neabordate sau necercetate îndeajuns în teologia românească. De asemenea, au fost incluse o serie de traduceri ineditedin limbile greacă veche, neogreacă, latină și engleză a unor texte carenu au mai fost traduse până acum în limba română. Valoarea volumului de față trebuie cu atât mai mult prețuităastăzi, când în lume se manifestă tot felul de noi mișcări religioase,ideologii, tendințe ateiste
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
analizăm - nu poate fi ignorat. În cazul românei, istoria politică (apartenența la state diferite) și istoria culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost mai mult sub influența culturii germane, iar în epoca fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu auxiliar. Pentru etimolog, data primei atestări a unui cuvânt trebuie avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
apoi cu înțelesul de „porțelan“ care era destinat numai împăratului. Termenul chinezesc a fost tradus în persană prin bagpur (din bag „cer, zeu“ și pūr „fiu“), a devenit în arabă făġfūr, a trecut în turcă în forma farfuri, apoi în neogreacă pharphurí, de unde a ajuns la noi. Există și cazuri când limba română a fost numai o „stație“ în călătoria unor cuvinte. Cel mai des se citează, în acest sens, rom. Crăciun, împrumutat de multe limbi care au fost în contact
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
derivat al său, konópion, era folosit cu semnificația „pat cu perdea contra țânțarilor“. Termenul grecesc a trecut în latină, devenind conopeum, cu același sens. Din latină, a fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era, după Herodot
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era, după Herodot, numele Egiptului). A fost împrumutat de greacă și apoi a intrat în arabă, unde kīmījă a ajuns să însemne „piatra înțelepciunii“ și, mai târziu, „chimie“. Chimia, ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aromână (pandispańă) și are variantele învechite pandespane, pandeșpane. La originea îndepărtată a acestui termen, se află it. pan di Spagna „pâine din Spania“, expresie al cărei corespondent francez, pain d’Espagne, a pătruns în turcă (pandispanya) și, din turcă, în neogreacă (pandespáni); cum am spus mai sus, de la greci l-am luat și noi. Pricomigdală „prăjitură uscată preparată din albuș de ou, zahăr și migdale“, cuvânt a cărui formă inițială în română a fost picromigdală, este un împrumut din ngr. pikromýgdalo
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sl. posmagŭ; apare la Dosoftei în Viețile sfinților (1682) și este cunoscut din poveștile lui Creangă: „Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia așa pentru împrejurări grele“ (cf. DLR, s.v.). Pesmet, atestat la sfârșitul secolului 17, este din neogreacă, pătruns prin filieră maghiară (peszmét) sau turcească (peksimet). Termenul acesta are și dubletul paximat, luat de română din mediogreacă. Mai interesant este derivatul pesmețar „ofițer de aprovizionare, de intendență“. Pișcot, care apare la 1777, are la originea îndepărtată it. biscotto
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Denumirea acestui fel de mâncare vine din tc. sarma, care s-a împrumutat în română (există și în dialectele sud-dunărene: arom. sărma și megl. sarma) și s-a răspândit și în celelalte limbi balcanice (neogreacă, bulgară, sârbă). În română, cuvântul sarma are prima atestare într-un document din 1817, publicat de N. Iorga. Varianta sarmă din vestul țării este din sb. sarma. O serie de cuvinte regionale au același sens: gălușcă, perișoară, pernuță, puică, purcel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui slănină, și anume lard < lat. lar(i)dum, cuvânt panromanic (fr. lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de miel, gătită cu fire de ceapă și de usturoi verde, este mai puțin cunoscută în Transilvania. Cuvântul este menționat pentru prima dată într-un Dicționar român-german al lui G. A. Polizu, apărut la Brașov în 1857. Este împrumutat din neogreacă, unde styphádo (n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lor este destul de lungă. Cuvinte grecești Am spus deja că elementele de origine greacă din română pot proveni din epoci diferite, care corespund celor trei mari perioade ale limbii grecești: vechea greacă (până în secolul 6), greaca medie (secolele 7-15) și neogreaca. Am arătat, de asemenea, că elementul vechi grecesc cuprinde și el două straturi: cuvinte care au pătruns în latină și s-au transmis apoi tuturor limbilor romanice, și altele, care au pătruns numai în latina balcanică și, de acolo, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cunoscuți pe tot teritoriul dacoromân și, uneori, la aromâni: folos (atestat în cele mai vechi texte românești), (a) lipsi, (a) părăsi, prisos, (a) sosi. A treia categorie cuprinde cuvinte împrumutate mai târziu (secolele 18-19), mai ales în epoca fanariotă, din neogreacă, care sunt răspândite, în special, în sudul țării (argat, crivat, chivernisi); unii termeni din neogreacă s-au generalizat pe tot teritoriul dacoromânesc, cum este cazul lui stafidă. Multe dintre cuvintele grecești care circulau în secolele 18-19 nu mai sunt cunoscute
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]