144 matches
-
În 1909 pleacă la Paris în vederea pregătirii doctoratului, și de aici la Leipzig, unde audiază cursurile lui Theodor Lipps și ale lui Johannes Volkelt. În primăvara lui 1911 frecventează la Marburg cursurile lui Hermann Cohen, reprezentant de seamă al școlii neokantiene, iar în 1913 își susține la Sorbona teza de doctorat, intitulată L’Interprétation de la doctrine de Kant par l’École de Marbourg, printre primele analize consacrate neokantianismului. Stimată pentru marile ei însușiri intelectuale, i s-a oferit un post de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
o a doua ediție mai mult decât dublată în 1906, și în sfârșit, ediția cu aparatul critic al lui Otto Weiß în 1911145. Mai știm că în timpul studiilor universitare la Freiburg, Heidegger a frecventat prelegerile despre Nietzsche ale lui Rickert, neokantian eminent, preocupat să aducă lumină asupra originii problemei filozofice a valorilor în gândirea nietzscheană. În teza de abilitare Doctrina categoriilor și a semnificației la Duns Scotus (Die Kategorien- und Bedeutungslehre des Duns Scotus, 1916), dedicată lui Rickert, regăsim prima menționare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cunoașterea, înțelesurile și construcția identităților alocă diferențiat recompense sau capacități. În științele sociale constructivismul se bazează pe o lungă tradiție filosofică și sociologică. Au fost identificate patru curente de gândire care au afectat abordarea constructivistă din relațiile internaționale: hermeneutica obiectivă neokantiană, hermeneutica subiectivă din lingvistică, teoria critică și filosofia pragmatică a științei.37 Aceste abordări filosofice și sociologice au determinat diverse curente ale constructivismului în relațiile internaționale: un constructivism de tip modernist (neoclasic), reprezentat de John Ruggie, care rezultă dintr-o
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sau Max Weber (1864-1920), religiei îi este recunoscută destinația extrasocială prin accentul pus pe dimensiunea subiectivă a experiențelor religioase (de unde apropierea de categoria kantiană a sublimului). Cazul lui M. Weber 1, deși mai complex, e prezentat în continuarea reprezentanților sociologiei neokantiene. Profesorul bavarez n-a introdus o cezură drastică între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften, utilizând explicația cauzală ca argument în arhitectura unei înțelegeri narative. Pentru Weber, religia se naște prin violența originară a unei forțe subiective („profetul”) într-un cadru saturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
actuale de la cel mai înalt nivel (se rezumă la atitudini nostalgic conservatoare), fie cedează în fața unor cauze pierdute, non-filosofice (New Age). Chiar dacă sunt integrați în structuri ale puterii - „filosofi-(de) regi” / filosofi de stat (ex: J. Habermas) - aceștia promovează proiecte neokantiene de emancipare, desuete și incompatibile cu urgențele morale actuale (vezi binecunoscuta dispută Sloterdijk-Habermas privind noile tehnologii de manipulare genetică). Potrivit lui Žižek, filosofia este anormală prin excelență sau excesivă prin definiție, este „normalizată” doar de conexiunile pe care le întreține / le-
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
au pregătit terenul. Condițiile unui consens ambiguu fuseseră deja Îndeplinite la momentul schimbărilor politice din 1989-1990 și nevoia de a umple acest gol ideologic creat prin volatilizarea vechiului discurs dominant l-au favorizat. Sfidarea lansată de Nae Ionescu academismului filosofic neokantian din epoca să a fost recitit o jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii capacității sale
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
teoriilor științifice cu plecare de la datele și observațiile empirice; c) construcția ca fabricare în laborator a artefactelor, dependentă de resursele disponibile și de natura intervențiilor materiale; d) construcția ca pregătire ideală a obiectelor de gândire și a reprezentărilor, în sens neokantian"11. A doua dificultate se referă la determinarea angajamentului normativ al constructivismului de pe pozițiile teoriei cunoașterii științifice. Această mișcare normativă are o dezvoltare puternică în lucrările și studiile de filosofie postmodernă, mai ales în S.U.A. De pildă, I. Hacking (2001
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
critică, derivate din curentele de gândire descrise mai sus23. Constructivismul poate fi considerat că își are originile în operele lui Immanuel Kant unde Ian Hacking îl descrie ca pe un "mare pionier al constructivismului"24 și este apoi dezvoltat de către neokantieni la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Kant credea că deși cunoașterea poate spune ceva despre realitatea obiectivă, ea trebuie să fie "redusă la domeniul fenomenelor sau ceea ce apare în conștiință" ("hermeneutica obiectivă" kantiană)25
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Kant credea că deși cunoașterea poate spune ceva despre realitatea obiectivă, ea trebuie să fie "redusă la domeniul fenomenelor sau ceea ce apare în conștiință" ("hermeneutica obiectivă" kantiană)25. Neokantienii au continuat gândirea lui Kant, afirmând că a cunoaște înseamnă impunerea a priori a formelor umane de gândire despre structurile naturii și apoi transmiterea acestora de la natură la cultură. De pildă, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
au accentuat pe natura intersubiectivă a cunoașterii comune și pe natura interpretată a realității sociale, dezvoltate pe conceptul "construcția socială a realității". Neokantianismul, privit ca o concepție obiectivă a hermeneuticii, se preocupă cu domeniul rațiunii, nevoia de a înțelege conștiința. Neokantienii, prin programul de dezvoltare a constructivismului în științele sociale, au declanșat versiunea modernistă a constructivismului în relațiile internaționale, prin intermediul lingvisticii moderne ("hermeneutica subiectivă" lingvistică). Acest program se bazează pe întoarcerea de la conștiință la limbaj și de la hermeneutica obiectivă la cea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
adâncurile vieții sociale umane, fără ca acolo să aducă în discuție problema intervenției legilor generale ale biologiei, cea a luptei pentru existență, a selecției caracterelor, propusă de Darwin. Împreună cu Wilhelm Windelband (1848-1915) au încercat să dea un sens și o interpretare neokantiană fenomenelor psihice. După opinia sa, fenomenele psihice interpretate din perspectivă asociaționistă se înscriu pe linia înrudirii dintre psihologie și științele naturii. Este o linie pe care, dacă este urmărită, se ajunge la descoperirea mecanismelor ce stau la baza proceselor psihice
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a lui Schleiermacher, de la care pornește Dilthey o comprehensiune a autorului și a intențiilor lui -, are puțin de-a face cu ceea ce la cumpăna dintre veacuri era atacat sub numele de psihologie în critica psihologismului întreprinsă de Husserl și de neokantieni". Acest tip de înțelegere poate fi interpretat "exclusiv ca o formă a comprehensiunii expresiei și a sensului", ceea ce înseamnă că are, indubitabil, o dimensiune hermeneutică. Schnädelbach subliniază că tocmai "componenta hermeneutică, în sens mai restrâns" rămâne esențială pentru fundamentarea de către
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acestor replici și, implicit, al succesiunii stilurilor). Numai cele două tendințe rămăseseră dominante către sfârșitul veacului. În tumultoasa epocă postkantiană și posthegeliană când Dilthey avansează proiectul unei "critici a rațiunii istorice" -, raționalismul universalist își pierduse autoritatea de altădată, iar încercările neokantienilor și ale neohegelienilor de a menține treaz interesul pentru modelele lor glorioase constituie în fond expresia dorinței de readapta o paradigmă clasică la exigențele noului Zeitgeist. Contestată ca ontologie, ca o construcție a priori cu privire la întreg, filozofiei îi mai revenea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre tradiția hermeneutică și cea pozitivistă, distincție pe care von Wright o va clarifica ulterior în mod riguros. Anume, Metzger observă că pozitivismul nu are pentru Dilthey "semnificația unui factum brutum (ca în kantianism sau în conceptul de <<viață>> al neokantienilor)", ci "este mai degrabă o <<rădăcină>> care conține corelațiile pe baza cărora putem interpreta apoi orice experiență și gândire" (s.n.)157. Aici, autorul sugerează în fond că Dilthey se diferențiază de pozitiviști în ceea ce privește modul de interpretare a științelor. O dată cu delimitarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Verstehen avem nevoie de Einfühlung, așa cum vom arăta în cap. III, 1C)210 și nici despre "o emancipare" în raport cu valorile. În această ultimă privință am spune mai degrabă că viziunea lui Dilthey asupra științelor spiritului se apropie de perspectiva normativistă neokantiană și că aici asistăm la o deplasare de accent dinspre filozofia teoretică spre filozofia practică. De altfel, Riedel însuși subliniază ulterior că obiectul științelor spiritului se constituie la Dilthey "între rațiunea teoretică și rațiunea practică" (s.n.)211. În fine, o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Aici nu ne referim strict la personajul literar promovat de romantici, ci la individualitatea romantică în general. De altfel, unicitatea acesteia este un reflex al cultului pe care romanticii îl manifestă pentru tot ceea ce e singular. Dacă, de exemplu, un neokantian precum Heinrich Rickert mai susținea faptul că unicitatea unui eveniment stă în valoare, un Lebensphilosoph ca Georg Simmel are în vedere "inserarea evenimentului în sistemul nostru temporal, pentru a-l individualiza istoric, a-l face unic". Ideea potrivit căreia temporalitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nici nu avea cum să urmărească obținerea unor rezultate universal-valabile, fiindcă atunci ar fi intrat în contradicție cu propria-i Weltanschauungslehre. 141 A. Metzger, op. cit., p. 87. 142 Ibid.p. 86. 143 În această privință, Dilthey pare să se apropie de neokantienii Școlii de la Marburg. Bunăoară, pentru Hermann Cohen, categoriile "nu sunt concepte înnăscute, ci direcții fundamentale în care se desăvîrșesc judecățile" (apud A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 665). În acest fel, Dumitriu încearcă de fapt să stabilească o distincție între Kant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor.194 Fenomenul acestor renașteri îl determină pe Schnädelbach să constate "cât de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorice în care reapar; altfel spus, ele sunt reconstruite pe baza caracteristicilor individului, ale societății, ale culturii, ale spațiului și timpului în care se manifestă. Totuși trebuie subliniat faptul că ele nu sunt factori constitutivi în procesul cunoașterii ca la neokantieni -, ci slujesc doar ca repere ordonatoare, pe de o parte, și elemente-etalon, pe de cealaltă parte (vezi și III, nota 6, unde din această perspectivă facem o comparație cu "filozofia formelor simbolice" a lui Ernst Cassirer). Referindu-se la Blaga
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
conceptelor și a judecăților". În acest context, Schnädelbach reține trei "proiecte teoretice" prin care s-a căutat o fundamentare epistemologică a filozofiei istoriei: istoria (Historik) lui Droysen, fundamentarea de către Dilthey a științelor spiritului și filozofia transcendentală a istoriei (reprezentată de "neokantienii din sud-vestul Germaniei") ibid., pp. 77-79. 123 Ibid., pp. 70-71. 124 Cf. M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 518. 125 Ibid., p. 509. 126 Id., Istoria științei și analiza culturală a cunoașterii pozitive în ***, Lucian Blaga cunoaștere și creație, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schnädelbach, Hegel zur Einführung, p. 14. 218 W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 61-62. 219 Ibid., p. 65. 220 Utilizăm, firește, cuvântul "construind" în sensul pe care-l are în vedere și Dilthey, bunăoară, în Der Aufbau..., și nu în sens neokantian (vezi în acest sens III, 1B). 221 W. Dilthey, Einleitung..., p. 128. 222 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 517. 223 Cf. M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 377-378. 224 W. Dilthey, Einleitung..., p. 46. 225 Ibid., p. 51. 226 Ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
analizează", fără a le "produce", după cum spune Dilthey în Grundgedanke meiner Philosophie 18. În ceea ce privește această ultimă precizare, observăm că autorul marchează diferența dintre o "construcție" (Aufbau), înțeleasă din punct de vedere psihologic, și un act de creație (Erzeugen) în spirit neokantian, ca la Hermann Cohen de pildă, pe care perspectiva logică adoptată îl determină să pornească de la conținutul gândirii (das Gedachte), iar nu de la "experiența de viață". C) Funcția de operatori metodologici a celor două concepte Bineînțeles, prețul pe care Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică, limitată a sistemelor filozofice. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că reconstrucția metodologică întreprinsă de către Dilthey prin "critica rațiunii istorice" este axată "pe conceptul de semnificație, și nu pe cel de valabilitate (cum o făceau contemporanii săi neokantieni), înțelegând subiectul ca viață concretă, într-un context istorico-social anumit"122. "În cadrul presupozițiilor asumate în mod declarat sau tacit, fiecare dintre perspectivele asupra absolutului" este adevărată, comentează Mircea Flonta 123. În același timp însă, după cum spune Dilthey, "oricare este unilaterală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În afirmațiile de mai sus, distingem totuși o deosebire majoră față de viziunea lui Dilthey: Cassirer sugerează că formele simbolice nu se limitează la o funcție mimetică, pasivă. Dimpotrivă, ele îndeplinesc un rol activ în procesul cunoașterii și devin pe linie neokantiană elemente constitutive ale procesului de cunoaștere văzut ca un act de creație (Erzeugen). Ideea este reluată atunci când autorul se referă la "funcția generală a semnului": "Semnul nu este pur și simplu învelișul întâmplător al ideii, ci organul ei necesar și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 9-10). 82 M. Riedel, op. cit., p. 105. 83 Ibid., p. 102. 84 W. Dilthey, Einleitung..., p. 20. 85 Ibid., p. 24. 86 H. Schnädelbach arată că, spre "a evita dificultățile demersului lui Dilthey", abia neokantienii Windelband și Rickert vor elimina din teoria cunoașterii "preconceptele materiale despre obiect"și vor păstra numai "punctele de vedere formale, care privesc logica formării conceptelor și a judecăților" (Philosophie in Deutschland..., p. 77). 87 Ibid., p. 73. 88 Ibid., pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]