252 matches
-
mai lași nici dreptul să mai spere. Hei, Românie, parcă răstignita, Degeaba vrem să te-ntrebăm “Quo vadis?”, Nici să trăim aici, nu-i cu putință Nici să murim acum nu mai e gratis. La lupta împotriva tuturora, Într-un neomenesc război promiscuu, Trăiască lanțul ce ne intră-n oase! Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul! ADRIAN PĂUNESCU Adrian Paunescu-Pamantul deocamdată/Muzica-Mircea Vintilă Adrian PAUNESCU-IMPOZITE ,BIRURI ȘI TAXE Referință Bibliografica: În memoriam.Adrian Păunescu - Cine iese ultimul din țară / Mihai Marin : Confluente
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
și ură în sânul familiei care, cât de cât, se mai întâlnea de Paște și de Anul Nou! Deodată, un zgomot înspăimântător îmi alungă gândurile negre. Un motor ambalat la maximum, scrâșnete, icneli, voci întretăiate și un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută, cu trunchiurile lor încă vii, cu
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
se perpetuează în timp apucăturile inițiale ale omului, furatul, jefuitul, uciderea spre a avea ceva ce trebuie să fie numai al lui. Propietatea privată ! O invenție terbilă a omului! Cea pentru care s- asfâșiat și se sfâșie în cele mai neomenești lupte, dar în numele omului, al evoluției, al civilizației și rămânerii efemere în spațiul vital. Cum este posibil așa ceva din moment ce omul se naște egal ? Ai ceva ce este al tău la naștere, în afară de cei ce ți-au dat viață? Ai ceva
INSTINCTUL PROPIETĂȚII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368725_a_370054]
-
să o înfrunt pe Hira aproape cu mâinile goale, dar știam că o putere nebănuită zace tocmai în acea oglindă. Apoi o văd pe vrăjitoare ridicându-se pe un covor fermecat undeva, mult deasupra mea și râzând în hohote metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marșul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în luptă cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă. De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaștem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și fugi spre camera lui, aruncându-i-se în brațe, prima dată după atâția ani. El fu surprins de întâmplare, dar, pătruns de o căldură nefirească, renunță la gestul reflex de respingere și o strânse la pieptul lui, destul de firav
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
Dacă ar fi fost așa, mi-ai fi spus-o... Aș fi știut. Încă o remarcă. Încă un zbor frânt. Încă o iluzie. Nu voi fi liber niciodată, fir-ar să fie... Niciodată!!! NICIODATĂ!!!, am răcnit într-o eliberare aproape neomenească. * Zac printre manuscrise neterminate, cești sparte de cafea, blugi prăfuiți - imagine completată într-un mod nu tocmai reușit de un laptop destul de modern. Sufăr de insomnie, iar când totuși reușesc să adorm, am coșmaruri teribile. Odată am visat că, în timp ce
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
mare cu opt ani, zicându-mi: mama și cu tata au murit în accident. Vin să te iau. Am rămas fără cuvinte, respiram întretăiat și țin minte că din mine a ieșit, timp de câteva minute, un răcnet atât de neomenesc, încât vecinii au înlemnit de groază în apartamentele lor. De fapt, ei aflaseră însă niciunul nu a îndrăznit să vină să-mi dea îngrozitoarea veste, doar așteptau să vadă cum voi primi eu vestea și abia apoi să se apropie
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
să adauge și numele lui lângă aceștia că și el este creștin. Împăratului nu i-a venit să creadă când a auzit și l-a întrebat contrariat: Ți-ai pierdut mințile?! Și mai departe a dat dovadă de o cruzime neomenească chinuindu-l cumplit. A fost bătut până când i s-au spart pântecele și s-au văzut cele dinlăuntrul lui. Moment la care nici odiosul împărat nu a mai putut suporta și s-a ridicat să plece amânând pentru altă zi
SFINŢII MUCENICI ADRIAN ŞI NATALIA de ION UNTARU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364965_a_366294]
-
argotice continuă cu o veselie demnă de orice altceva și întemeiată, neapărat, pe vechea zicală românească „nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ți miroase”!, dând senzația dezagreabilă a neputinței noastre de a reține porniri instinctuale, de a elibera neomenescul din noi, de a prezerva moralitatea. Năvalnică și zgomotoasă, neiertătoare și vitriolantă, invectiva caută să stârnească din orice „arțagul”, prilejul de a greși intenționat sau nu devenind, în închipuirea „polemistului de ocazie”, atitudine civică onorantă și bine apreciată în fața cititorului
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
Acasa > Cultural > Marturii > "ALEXANDRU ARȘINEL. ȘI A FOST MÂNA LUI DUMNEZEU...", EVENIMENT EDITORIAL LA TÂRGUL DE CARTE "GAUDEAMUS" (ROMEXPO) Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ura neomenească are ax un vid sufletesc. Ea se activează la om atunci când centrul conștiinței sale e spintecat de vid. Firește, nicio știință nu argumentează modul de a conceptualiza găsirea unei întreruperi în principiile de funcționalitate a conștiinței, prin dislocarea ei de către
ALEXANDRU ARŞINEL. ŞI A FOST MÂNA LUI DUMNEZEU... , EVENIMENT EDITORIAL LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS (ROMEXPO) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371010_a_372339]
-
mistui/ Ci focul îți va aprinde și inima/ Tot trupul/ Și vei arde că un rug în deșert/ Care arde și nu se consumă./ Atunci, la Pogorârea Sfatului Duh/ Apostolilor li s-au dăruit o limbă de foc/ O vorbire neomeneasca/ Și un cuvant nou/ Străin și sacru.// (traducere aproximativa). Așa cum le promisese după Înviere, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt Iisus trimite peste apostoli puterea, harul și curajul să propovăduiască Sfânt Cuvântul Sau până la marginile lumii și la sfarsitul veacului. Astfel
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
Oțelarii" în care atmosfera este gravă, iar chipurile sunt marcate de tristețe... Încă în Rusia țaristă, pictorul Ilya Repin, în celebra sa pictura „Edecarii de pe Volga", descrie condițiile în care oamenii trebuiau să tragă ambarcațiile în susul fluviului. Tensiunile sociale, munca neomenească, sentimentul de nedreptate constituie o miză politica strecurată insidios în tematică. Munca nu ar trebui să fie reprezentată ca un izvor de conflicte, dar se pare că cel mai frecvent au preferat această temă revoluționarii, revoltații, care au căutat s-
OAMENI LA MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362693_a_364022]
-
Ediția nr. 510 din 24 mai 2012 Toate Articolele Autorului MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI ROMEO TARHON, Și îngerii au îngeri păzitori, - poeme - Editura Națiunea, București, 2012 Este știut că poezia se poate transmite prin toate căile posibile, omenești și neomenești. Ea poate fi scrisă pe frunze, pe azur, pe nisip, pe foi de hârtie, pe plasmă, pe nori și chiar pe firul de iarbă sau pe zăpadă. Ea are căi freatice de comunicare și comuniune electivă, care nu pot fi
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
ne poartă spre sinele nostru. Meditațiile sale devin subtile filtre prin care nu pot trece decât esențializări ale unor idei, trăiri, aspirații, poetul modelând realitatea în imagini literar-artistice „grele” de sensuri: „Atras în focul sacru, pe nevrute,/ Poftirile mă strâng, neomenești,/ Să uit de tânguire și virtute,/ Pe drumul rătăcirilor lumești.// Ci-ntemnițată-n umbrele trecute,/ Tăcerea doare... spre a ști că ești!..." (Neliniști) Poetul mânuiește cu măiestrie sugestia pentru a ne transmite gânduri și sentimente, zestrea unei cromatici sufletești tulburătoare: „Se leagănă
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
imagine - acesta este parcursul firesc al întâmplărilor relatate de autor. Într-un cadru mirific, mitic și anume, preajma cetății Histria, „O limbă de pământ în saliva salină a lacului Sinoe” - acolo unde se se ivesc noaptea știme, de o frumusețe neomenească, ce-ți sucesc mințile, autorul plasează, printre relicve, „situri, vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări stranii de lumi din
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
de gheață în sufletul gol / fluturi orbi bat geruri în călcâiul ei / dar nici atunci nu oprește / îți mușcă buzele / până simte pulsul durerii / rostogolit în copite / se smulge iernii / și-o rupe la fugă”. Aceste mortificații și jertfe aproape neomenești fac să răsară poezia precum orhideea printre spinii deșertului, unde se întrezărește “un sâmbure de lumină”. Ceea ce se remarcă în aproape toate poemele e tristețea, melancolia funciară, e nostalgia timpului prăbușit în sine și lipsa oricărei bucurii: “prăbușită în neguri
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Toate Articolele Autorului MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI Recenzie la volumul "ȘI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI”, ROMEO TARHON, Editura Națiunea, București, 2012 CEZARINA ADAMESCU 23 mai 2012 Este știut că poezia se poate transmite prin toate căile posibile, omenești și neomenești. Ea poate fi scrisă pe frunze, pe azur, pe nisip, pe foi de hârtie, pe plasmă, pe nori și chiar pe firul de iarbă sau pe zăpadă. Ea are căi freatice de comunicare și comuniune electivă, care nu pot fi
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
care să clădim poziția noastră în frământarea vremii. Căutam o certitudine spirituală. Am examinat toate tipurile, de la omul religios la omul tehnic, și n-am putut citi în om decât preaomenescul (folosind un termen al lui Nietzche) în care omenesul, neomenescul și supraomenescul se amestecau haotic. Am renunțat la căutarea certitudinii în om. Eram stăpâniți de ideea ordinii și de neliniștile devenirii. Așa am ajuns la termenii gnoseologiei: Divinitatea, omul, lumea, adevărul, eroarea, frumosul, urîtul, sacrul, satanicul, absurdul și sensul și
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
la cuvinte decât la întelesul lor”. Episodul 8.Lestrygonii în care se referă la întâlnirea lui Ulise cu un trib de canibali de pe una din insulele la care se oprește în călătoria sa. Episodul este inspirat în aparență de moravurile neomenești ale canibalilor care-i distrug unsprezece dintre corăbii si-i mănânca oamenii de pe ele. Ținând seama de gândurile și de acțiunile generoase ale lui Bloom în acest capitol, s-ar putea conchide ca Joyce propune umanitarismul lui Bloom inumanității concetățenilor
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
ca Lucky Marinescu, mult timp, sau poate niciodată. Nu se va mai auzi o voce care odihnește, alină și răscumpără toate umbrele lăsate pe suflet de corvezile vieții, așa cum a cântat în călătoria prin veacul unei lumi în bruscă și neomenească transformare, artista Lucky Marinescu. Steaua ei a urcat la coroana muzicii ușoare românești în deceniul al cincilea din veacul ieșit din timp, odată cu mileniul său, pe când au strălucit și stelele ce-au slujit cândva scenei cum slujesc florile, glastrei în
LUCKY MARINESCU. DRAGĂ CA DRAGOSTEA DE CÂNTEC, FRUMOASĂ PRECUM CÂNTECUL DE DRAGOSTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342288_a_343617]
-
o șuetă în apă, turiștii. Este locul unde mă bălăcesc și eu, pentru că, din păcate, nu știu înota, iar rugămințile lui Klaus nu mă pot convinge să învăț. Frecventez deja un curs (cel de limbă germană), al doilea ar fi neomenesc la anii mei. O zi în plimbare de-a lungul plajei a fost mai mult decât o delectare. Peisajul este încântător, la fiecare zece metri parcă Oceanul își schimbă hainași îmrățișează altfel plaja. Plimbare ne-a fost întreruptă din când
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
o șuetă în apă, turiștii. Este locul unde mă bălăcesc și eu, pentru că, din păcate, nu știu înota, iar rugămințile lui Klaus nu mă pot convinge să învăț. Frecventez deja un curs (cel de limbă germană), al doilea ar fi neomenesc la anii mei.O zi în plimbare de-a lungul plajei a fost mai mult decât o delectare. Peisajul este încântător, la fiecare zece metri parcă Oceanul își schimbă hainași îmrățișează altfel plaja.Plimbare ne-a fost întreruptă din când
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
se perpetuează în timp apucăturile inițiale ale omului, furatul, jefuitul, uciderea spre a avea ceva ce trebuie să fie numai al lui. Propietatea privată ! O invenție terbilă a omului! Cea pentru care s- asfâșiat și se sfâșie în cele mai neomenești lupte, dar în numele omului, al evoluției, al civilizației și rămânerii efemere în spațiul vital. Cum este posibil așa ceva din moment ce omul se naște egal ? Ai ceva ce este al tău la naștere, în afară de cei ce ți-au dat viață? Ai ceva
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
din lume!” Veți descoperi cine este viteazul luptător și neamul din care se trage, soarta fiindu-i pecetluită de scriitor „un muritor cu puteri de vampir”. Viteazul este numit „Paloș”, domnia sa, cititorul, descoperind ce reprezintă numele, pe parcursul cărții. Peisajele, trăirile neomenești, fără îngheț în ger, fără nevoia de bogății, sunt surprinse foarte bine de scriitor care parcă ne induce dorințe de a ne determina să trăim în aceată lume fantastică, chiar și pentru vecie. Inclusiv dezamăgirea tânărului este surprinsă... la aflarea
DE LIGYA DIACONESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382081_a_383410]