92 matches
-
raționalului si iraționalului, a forțelor luminii cu forțele nocturne, descrie forme și mișcări care existau numai în imaginația sa, “toate desfrâurile visului, toate hiperbolele imaginației”, tot ceea ce naște, din cauza “somnului rațiunii”, monștri. Cele mai multe “capricii” ironizează superstiții și slăbiciuni, demască viciile, neomenia, cruzimea, condamnă nedreptatea, intoleranța și prostia. Dar pentru ca toate acestea să acționeze asupra privitorului cu o forță halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
părți s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește nimeni nici cu o para, se codesc, și se frământă, și murmură. Ce o fi pe-acolo, Dumnezeu știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o undă roză. Ce mai ardea ardea tihnit, fără grabă, cum se cuvine cu rămășițele. " Niciodată n-aș fi crezut ca oamenii mei să fie cei mai ticăloși, ca tocmai ei să ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe neomeniile! își zise Miron Iuga, oprindu-se o clipă lângă poartă. Toate silințele mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
burgunzi sau alți barbari și se asociază cu aceștia. Ei preferă să fie liberi sub aparența robiei, decât să fie robi sub aparența libertății". Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană, căci la romani nu mai pot suferi neomenia barbară". În perioada de sfârșit a Imperiului Roman se constată o scădere a populației, părăsirea terenurilor agricole, descompletarea armatei.1 Conviețuirea daco-romanilor cu barbarii (germanici) întâmpină două obiecții: 1. în alte provincii, elementul roman a pierit, deci și în Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să adie un miros de cadavru în putrefacție și unde apa putea să ajungă până la douăzeci de centimetri deasupra podelei, cum ar fi putut să se ferească, să se apere, să se opună acelor dureri? Nu fusese scutit de nimic, neomenia unor comportamente îl făcuseră în cele din urmă să cedeze; se exagerase în privința privațiunilor și torturilor cu o înverșunare datorată poate caracterului său. De fapt, el zvârlea în fața celui ce-l tortura adevărul a ceea ce gândea. Dar trebuia să existe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un hexametru criticând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
niște „cantități neglijabile”.) „Nu există om care să aibă dreptul de a-i disprețui pe oameni.” (Alfred de Vigny) „Păcatul cel mai mare față de semenii noștri nu este să-i urăști, ci să-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei.” (G.B. Shaw) Dumnezeu nu bate cu ciomagul. (Celor care au greșit, El le oferă alternativa remușcării și a căinței, ca o condiție a Îndreptării prin sine Însuși.) „Prima pedeapsă a vinovatului este neputința de a fi achitat de propria judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vă vom semăna și întru aceasta! Dacă un evreu asuprește pe un creștin, care este smerenia creștinului? Răzbunarea! Dacă un creștin asuprește pe un evreu, care va fi răbdarea evreului, după câte a văzut, la voi, creștinii? Răzbunarea, vezi bine! Neomenia pe care mi-o predici, voi face-o faptă și, ar fi rău, da n-aș trece dincolo de ce m-ai învățat!... (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, Actul III, Scena 1, în traducerea lui Gala Galaction) Prin aceste cuvinte puse
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
suflet bolnav este vorba bună.” (Menander) De aceea, oamenii ar trebui să fie pregătiți să-și acorde reciproc Încredere: „Păcatul cel mai mare față de semenii noștri nu este să-i urăști, ci să-i privești cu nepăsare. Acesta-i miezul neomeniei” (G.B. Shaw). Omul datorează semenilor mai mult decît crede: „Bucuria Împărtășită este bucuria Îndoită; durerea Împărtășită este durerea Înjumătățită” (Tiedge). Iată un exemplu legat de personalitatea altruistă a marii noastre cîntărățe Maria Tănase: Alexandru Dinicu, nepotul lui Grigoraș Dinicu, este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
altcineva poate fi vinovatul, decît „orgoliul” nostru: „Același orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiți, ne face să disprețuim Însușirile bune pe care nu le avem” (La Rochefoucauld). * „La unii aroganța ține loc de măreție, neomenia, de fermitate și viclenia, de spirit.” (La Bruyère) CÎt de departe sînt acești oameni de sensurile vieții de care vorbea Immanuel Kant!...: „Care sînt scopurile vieții, care În același timp să fie și datorii? Desăvîrșirea noastră și fericirea altora”. * „Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
diminuare a valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la cinematograf. Îi privesc pe sub ochi și-i scrutează fără entusiasm. Complexul de inferioritate din sufletul provincialului de acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
boierul Furtună, prezident de Divan, care azvârle cu fesul după împricinați, dascălul Chiosea bătând pe copii cu imineul scos din picior și cântând un "pa-vu-ga-di" sonor "care-i ieșea pe nas cale de o poștă", Bîrzof, cel care își scuză neomeniile oficiale cu "Ia ne vinovat... slujba!", Manea Nebunul cântând "Fivrelzon! fivrelzon!" (vive le son!). O pagină vrednică de un mare comediograf este convorbirea lui St. Marc de Girardin cu locotenentul român de la Izlaz. PANTAZI GHICA, I. M. BUJOREANU Fratele lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de la Bizu, începe să se simtă "înstrăinată și înrăită", se satură de Balomirești, până când, atunci când scrisoarea sosește, să fie din nou generoasă cu familia Voichiței. Așa se explică și însuflețirea cu care îi vorbește agronomului despre viața țăranilor, asupriți cu neomenie de Lică (iată un alt motiv al bunătății lui Mili). Indiferentă în trecut la asemenea lucruri, Bârzulica "arăta acum o înțelegere clară a datoriilor față de pământ și de țărani". Asta în conversația cu Bizu, se înțelege. Pentru că amorul, iar nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu înseamnă mai multe avantaje, ci mai multă răspundere". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
După ce s-a adăugat și acest chin la celelalte, Mântuitorul zice: Săvârșitu-s-a, adică măsura necredinței iudeilor și mărimea excesivă a urii împotriva Lui. Căci ce lăsaseră iudeii neîncercat? Ce n-a fost gândit din cele ce au înaintat până la capătul neomeniei? Ce mod de lovituri a rămas nefolosit, ce ultimă ocară n-au folosit?” (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a XII-a, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 1128-1129) „Precum moartea nu s-ar fi desființat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau comoara credinței aflată în ei, ca să o jefuiască, atunci pățeau ce pățesc cei ce asediază capitala unui imperiu, plină de multe bogății și cu
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]