185 matches
-
aflat pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în acest caz, De regressu animae) pentru a suplimenta informațiile plotiniene. Pierre Courcelle, cercetând în profunzime maniera de scriere a comentariilor (în general) din perioada târzie (erudiție, împrumuturi, practici) a ajuns la concluzia că Porphyrios și nu Plotin, a influențat neoplatonismul occidental, datorită stilului său mai clar, mai puțin esoteric. În problema metempsihozei, Courcelle consideră că Macrobius s-a inspirat din Peri Stygos, în cea a sinuciderii din De regressu animae și din comentariul lui Porphyrios la Phaidon, în cea a
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pentru supraviețuirea științei grecești, ca de pildă teoria sfericității Pământului, măsurarea circumferinței lui (creată de Erathostenes), distincția dintre ordinea chaldeană si egipteană a planetelor, mișcarea astrelor, teoria lui Crates despre explicarea mareelor. În filozofie, Macrobius este o sursă importantă a neoplatonismului (cele trei hypostas-uri, doctrina emanației, clasificarea virtuților, descensus și ascensus animae), a argumentelor platoniciene și neoplatoniciene referitoare la imortalitatea sufletului și a respingerii celor aristotelice. Bibliografie Texte și traduceri Aristotel, De anima Libri 3, B.G., Teubner, Lipsiae, 1911. Aristotel, Traite
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
este de nici un folos. Istoria institutelor religioase, de la cele mai vechi până la cele mai noi, este plină de figuri pozitive ale unor creaturi închinate lui Dumnezeu, de opere de caritate sublime și bine chibzuite, dar și de Reguli îmbibate de neoplatonism ce, în realitate, nu prea aveau de-a face cu realismul evanghelic. Tot acest amestec a produs veritabili sfinți, mărturisitori admirabili care s-au jertfit pentru Împărăția lui Dumnezeu și care i-au ajutat realmente, la modul cel mai serios
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Ministerul Culturii (75-76). Biserici, religie, politică / 77 Departamentul Cultelor (77); neoprotestanții (77-79); Bisericile și rolul lor în România comunistă (79-81); experiența religioasă a interlocutorilor (81-82); Bisericile în istoria României (83); intelectualii români și Biserica (83-84); romantismul românesc și religia (84); neoplatonismul (85-86); transmisia culturală (86-87); apropierea lui Virgil Nemoianu de religie și teologie (88-89); liberalism după Bizanț? (89-90); politică și religie în SUA și în România (91-92); creștin-democrație în România? (92-93). Direcții noi în cultura română? / 95 Din nou despre războaiele
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
așa cum se afirmă sau recunosc mulți critici din ultimele decenii, acest lucru se reflectă și în romantismul românesc. Există însă și un răspuns mai filozofic, poate cam general, dar după mine destul de corect și de interesant; el se leagă de neoplatonism. Ortodoxia, spre deosebire de catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
destul de corect și de interesant; el se leagă de neoplatonism. Ortodoxia, spre deosebire de catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism. De ce? Pentru că romantismul occidental
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism. De ce? Pentru că romantismul occidental era în bună măsură bazat pe idei neoplatonice pe care ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în bună măsură bazat pe idei neoplatonice pe care ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau anumite elemente neoplatonice. Deci, vine neoplatonismul acesta occidental și se grefează pe supraviețuirile de neoplatonism funciar care existau în România ortodoxă și cele două se întăresc reciproc. Se creează atunci ceva sui generis, o mixtură pe care se cam jen-au să o prezinte în mod public
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau anumite elemente neoplatonice. Deci, vine neoplatonismul acesta occidental și se grefează pe supraviețuirile de neoplatonism funciar care existau în România ortodoxă și cele două se întăresc reciproc. Se creează atunci ceva sui generis, o mixtură pe care se cam jen-au să o prezinte în mod public diferiți poeți, dar pe care eu unu-l tind
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
aș ști să identific mediul de transmisie pentru ansamblul culturii noastre. V. N. : Mi s-a mai pus această întrebare. Nu am știut să răspund foarte clar nici atunci și nu știu nici acum, dar aproximativ pot să răspund. În măsura în care neoplatonismul a fost asimilat și recreștinizat, pentru că doară Plotin voia să dea o replică creștinismului, să spună: "Uite, și noi avem o anumită structură, o anumită filozofie unificată, iată cum arată ea". Deci el răspundea într-un fel creștinismului, care era
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Paisie Velicicovski și alții, precum și un punct foarte important de legătură între Grecia și ortodoxia mai nordică, slavă. S. A.: Sigur. Dar nu știm prea bine cum funcțion-au efectiv aceste "vetre de sihăstrie românească" (formula unui înalt prelat), unde mai pulsa neoplatonismul, mai curând la nivelul practicii și ritualului decât la nivelul speculației și gândirii teoretice. În aceste centre relativ izolate pare să fi supraviețuit un fel de mantră neoplatonică însușită existențial. Dar cum s-a retradus această mantră într-un sistem
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18. Versiunile mitului zurvanit au fost prezentate și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice „moderate” este ceea ce Jonas a numit devoluție - respectiv un eveniment catastrofic, care, la un moment dat, a Întrerupt expansiunea lină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitice spiritelor care nu se mulțumeau cu credințele populare. Opoziția misticismului față de mistificarea credințelor populare este un fenomen istoric genealizat. Opoziția aceasta față de dogme a apărut în sînul tuturor religiilor: Bagavata-Gita din India, cabala evreilor, misterele din Egipt și Grecia, neoplatonismul. În cadrul creștinsmului: Paracelsius și Nostradamus; în misticismul german: Eckhard și Boehme, și într-o oarecare măsură Pascal. Rezumatul acesta este de departe prea succint. Dar este vorba doar de menționarea aici a străvechii mișcări istorice a misticismului pentru evitarea faptului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în Poetic Argument, London: Victor Gollancz, 1963. ---. Ruin the Sacred Truths: Poetry and Belief from the Bible to the Present. Cambridge, MĂ., London: Harvard UP, 1989. ---, ed. William Blake. New York: Chelsea H Pub., 1985. Blumenthal, H.J. și R.A. Markus, eds. Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. London: Variorum, 1981. Blyth, R. H. Zen în English Literature and Oriental Classics. Tokyo: Hokuseido P, 1942. Bodkin, Maud. Studies of Type-Images în Poetry, Religion, and Philosophy. 1951. Folcroft
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1981. Harding, Rosamund E.M. An Anatomy of Inspiration. Cambridge: W. Hefer & Sons, 1940. Harper, George Mills. "The Divine Tetrad în Blake's Jerusalem". William Blake: Essays for S. Foster Damon. Ed. Alvin H. Rosenfeld. Providence: Brown UP, 1969. 235-55. ---. The Neoplatonism of William Blake. Chapel Hill: U of North Carolina P, 1961. Harris, R. Baine, ed. Neoplatonism and Indian Thought. Albany: State U of New York P, 1982. Hartman, Geoffrey H. Beyond Formalism: Literary Essays 1958-1970. 1970. 4th ed. New Haven, London
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
The Divine Tetrad în Blake's Jerusalem". William Blake: Essays for S. Foster Damon. Ed. Alvin H. Rosenfeld. Providence: Brown UP, 1969. 235-55. ---. The Neoplatonism of William Blake. Chapel Hill: U of North Carolina P, 1961. Harris, R. Baine, ed. Neoplatonism and Indian Thought. Albany: State U of New York P, 1982. Hartman, Geoffrey H. Beyond Formalism: Literary Essays 1958-1970. 1970. 4th ed. New Haven, London: Yale UP, 1978. Herdman, John. The Double în Nineteenth-Century Fiction. Basingstoke, London: Macmillan, 1990. Hill, John
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
von Hardenbergs. 4 vols Ed. Paul Kluckhohn și Richard Samuel. Stuttgart: Kohlhammer, 1977-1999. Nuttall, A.D. The Alternative Trinity: Gnostic Heresy în Marlowe, Milton, and Blake. Oxford: Clarendon P, 1998. O'Brien, Denis. "Plotinus and the Gnostics on the Generation of Matter". Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. Ed. H.J. Blumenthal și R.A. Markus. London: Variorum, 1981, 108-23. O'Donoghue, N.D. "Mystical Imagination". The Religious Imagination Ed. James P. Mackey. Edinburgh: Edinburgh UP, 1986. 186-205. O'Neill
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
U of Missouri P, 1996. Roos, Jacques. Aspects littéraires du mysticisme philosophique et l'influence de Boehme et de Swédenborg au début du romantisme: William Blake, Novalis, Ballanche. Strasbourg: P.H. Heitz, 1951. Rosán, Laurence J. "Proclus and the Tejobindu Upanishad". Neoplatonism and Indian Thought. Ed. R. Baine Harris. Albany: State U of New York P, 1982. 45-62. Rosen, Charles. Romantic Poets, Critics, and Other Madmen. Cambridge, MĂ, London: Harvard UP, 1998. Rosenfeld, Alvin H., ed. William Blake: Essays for S. Foster Damon
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of the Book. Princeton, NJ: Princeton UP, 1993. ---. "Illuminated Printing". The Cambridge Companion to William Blake. Ed. Morris Eaves. Cambridge: Cambridge UP, 2003. 37-62. Vogel, C.J. de. "The Soma-Sema Formulă: Its Function în Plato and Plotinus Compared to Christian Writers". Neoplatonism and Early Christian Thought: Essays în Honour of A.H. Armstrong. Ed. H.J. Blumenthal și R.A. Markus. London: Variorum, 1981, 79-95. Vries, Ad de. Dictionary of Symbols and Imagery. 1974. Amsterdam, London: North Holland, 1976. Wagenknecht, David. Blake's Night
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cartea lui A.D. Nuttall, The Alternative Trinity: Gnostic Heresy în Marlowe, Milton, and Blake (1998). Cea mai utilă propedeutica în complexă relație intelectuală care se dezvoltă între Blake și Platon este oferită de George Mills Harper în mai vechea The Neoplatonism of William Blake (1961). 163 Ar trebui să menționez aici că Plotin critică sever, în mai multe puncte, doctrina gnostica. Joseph Katz demonstrează însă că nu există nicio diferență fundamentală între cele două moduri de gandire. Pentru mai multe amănunte
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul argumentării se află figurile lui Plotin și Augustin, Camus se ocupase de gnoză și îi dedicase în întregime al doilea capitol al lucrării 190. Chiar dacă în această lucrare el nu a ajuns încă nici la perspectiva
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi următorul: „Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris în Decalog un concept al teologiei negative ... Grigorie a descoperit în Decalog o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat Și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffl, Negative Theologie ..., p. 117-149. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală Și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
următorul: „Sfântul Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris în Decalog un concept al teologiei negative... el a descoperit în Decalog o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffll, Negative Theologie (Munich Kosel, 1976), 117-149; cf. Marios P. Begzos, op. cit., pp. 335-336. footnote>. Pentru marele Capadocian, apofatismul reprezintă continuarea poruncii Vechiului Testament împotriva idolatriei<footnote V. Lossky, À l’image et à la ressemblance de Dieu
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]