256 matches
-
repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult! Nu-mi este teamă, dar... să mă ierți că nu știu ce să fac și... - Să fii liniștită, iubito! Eu sunt fericit că te am
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
iepure, că era mare vânător și pe vremea aia gemea’ pădurile de iepuri. Taica s-a ridicat în picioare, și-a scos căciula de pe cap și i-a urat: - Bine veniși pe la noi, nașule! Ne ertați că ne găsâți în neorânduială cu atâtea gloduri pe jos, dar s-a terminat făina și mâne mă duc să macin boabele la moară. - Să te duci la moara Trocanilor, că-i moară pe apă! Zăbovești mai mult, dar iese făina bună, de mănânci turta
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
curând va ploua cu morți. Cand sicriele au fost deschise, o ceață îngereasca se ridică la cer în frunte cu Ducesa de Albă. În acest timp, jos, pe un maidan plin de gunoaie, o oaste este pusă pe fugă în neorânduiala. La un moment dat, un soldat cu suflet de plumb se oprește. În jurul lui se opresc alți patru-cinci ; apoi o sută, o mie, zece mii și dintr-o dată oastea întreaga ingenunchiaza. Zece mii de soldați stau acum cu fața în genunchi și
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
-I femeie ! “ Apoi s-a luat după o femeie și nu s-a mai știut nimic de el. După coborârea generalului de pe zid și pierderea lui prin mulțime, oastea cea mare, ramsa fără stăpân, este iarăși pusă pe fugă în neorânduiala, dar de data asta se împrăștie mai tare că la început. Astfel că toți oamenii au început să alerge zi și noapte, în sus și-n jos, la stânga și la dreapta, și-n toate părțile deodată. Adică toți împotriva tuturor
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
aceea, de altfel și ei consideră de prisos să-l mai întrebe”[27]. Desigur nu este greu să se gândească cineva la piedicile și dificultățile pe care le va întâlni într-un asemenea demers, în special în mijlocul confuziei și al neorânduielii de astăzi. Însă tocmai în această situație devine și mai intensă nevoia de a fi arătată iubirea și îngăduința creștină adevărată. Morala creștină nu ordonă sau poruncește, nici nu impune, ci îndeamnă și consolează. Morala și soteriologia ortodoxă este mângâietoare
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
credincioșii zicând: "Cu frică, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!", adică: Apropiați-vă de Taine și vă împărtășiți!, și tot ei desființează apoi cuvintele lor și-i alungă pe cei ce se apropie, și nu știu cum să numesc această neorânduială. Observația a doua Unii obiectează zicând că se cade să ne cuminecăm tot la patruzeci de zile și nu la mai puține zile. Câți avansează această obiecție aduc drept justificare a lor o mărturie din Sfântul Ioan Gură de Aur
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
ele ambalaje de orice fel. De asemenea, i-au cerut să precizeze care obiecte de mobilier ori de alt gen nu se află pe locurile și în poziția știută de el la ultima trecere prin casă. Acesta era covârșit de neorânduiala existentă aici. De regulă, el era un om ordonat. Fiecare lucru avea locul lui bine stabilit. Nimic nu lăsa la întâmplare. Privea descumpănit și încerca să înțeleagă ce s-a petrecut în casa lui. Cândva, după cum și-a amintit acum
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
multă atenție, în acel loc. Da, acolo e ceva! Acum văd chiar bine o oarecare iluminație pe stânci și pe bradul de deasupra. Și, curios, în acea pădure mi se părea că zăceau răsturnați o mulțime de brazi, în mare neorânduială. În alte părți, prăpădul părea mai puțin evident. Cobor din mansardă și intru din nou în camera unde aveam telefonul. Dar, spre nemulțumirea mea, telefonul era complet mut: ori se stricase, ori căzuse vreun stâlp cu firele. Exact asta îmi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
grec presocratic Anaxagoras (500 i. H. - 428 i. H.), credea că rațiunea a transformat haosul într-o lume ordonată, că Universul este alcătuit din mici particule, eterne, antrenate într-o mișcare haotică, elemente primordiale care la început se aflau în neorânduială și impulsul mișcării a ordonat aceste particule printr-un proces centrifug, în urma căruia a luat naștere Universul, principiul motor numindu-se nous (rațiune, spirit). Anaxagoras a fost numit, de altfel, descoperitor al nous-ului, idee care i-a influențat pe
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
niciodată!”... Se dezbrăcă de hainele cu care venise pe drum și intră în baie să-și facă un duș. Apa, deși neîncălzită cu foc, era numai bună de spălat și vroia să se răcorească. Când termină, fiindcă și aici era neorânduială, se aplecă să ia ceva căzut pe gresia albă de sub chiuvetă și, surprinsă, găsi un tampon minuscul de machiaj folosit numai de femei când se pudrează. Îl duse la nas și simți că avea un miros de parfum fin, străin
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
ea nespus contrastul dintre mâinile micuțe, cu piele de un alb mătăsos și fața de un galben-verzui, zbârcită ca scoarța unui copac bătrân. Mintea lui nu-i găsi rost țeposului stog ce-i trona deasupra frunții, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială și făcându-l iar să-și piardă răsuflarea. Închide ochii! Închide-i, altfel cazi pradă leșinului... Așa mi s-a întâmplat și mie când am pășit aici prima dată, clipoci veselă vocea. Se supuse și încercă să deseneze în mintea
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
pieptănă chica, își îndreptă nodul cravatei, trecu cu mâinile peste obrajii îmbujorați și se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe pe Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol și cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
-ntâlni/ Și n-a vorovi. Tu să nu-i dai stare, / Și-așezare / Pân-seara / La-mbrățișare... Veronica râse ca nebuna de descântecul lui ciudat. Era așa de frumoasă când râdea cu gropițele ei din obraz și cu părul în neorânduială ca o mătase, încadrându-i fața roșie ca mărul, cu gâtul ca un colan, ieșind din albul cearceafurilor... -Dar spune-mi și mie cum ai intrat, că patroana nu-i acasă? -Pe coșul casei ca un Zburător! Mă gândeam c-
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului” (I Corinteni 11, 29). În conformitate cu reglementările canonice cei ce participau la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și nu se împărtășeau produceau și provocau neorânduială în Biserică[45]. În zilele noastre, situația în Biserică este complet schimbată: cu excepția câtorva comunități, creștinii cei mai conștiincioși se împărtășesc, la recomandarea preoților, o dată sau de două ori pe an sau în cele patru posturi de peste an; în celelalte
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
Canonic Ortodox, Legislație și administrație bisericească, volumul II, București, 1990, p. 37. [45] „Toți credincioșii care intră (în biserică) și ascultă scripturile dar nu rămân la rugăciune (slujbă) și la Sfânta Împărtășanie, aceia trebuie să se afurisească (excomunice), ca făcând neorânduială în Biserică” (Canonul 9 Apostolic), a se vedea și Canonul 2 Antiohia; Dionisie Alexandrinul. [46] Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Op. cit., p. 35. [47] Ibidem, p. 99. [48] Nu mă refer bineînțeles, aici la cei bolnavi ori aflați în
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
care am căutat ceva lucruri să-i dau pentru schimb. Greu de găsit. Unchiul era celibatar convins. Aveam și eu pe acolo câte ceva. Evident, toate articolele erau bărbătești. Ea rămăsese nemișcată, analizând cu privirea încăperea ticsită cu cărți puse în neorânduială cam peste tot și a făcut câțiva pași pentru a se răzima de teracota ce devenise deja călduță. I-am întins un halat de casă încăpător și o pijama de a mea. A strâmbat puțin din nas, a privit-o
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult! Nu-mi este teamă, dar... să mă ierți că nu știu ce să fac și... - Să fii liniștită, iubito! Eu sunt fericit că te am
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
despre o cutie cu conserve de pește. Atât de banal a devenit acest concept, în care se adună sentimente, fapte, viață. De unii acest cuvânt este luat în derâdere: „lume, lume ... ” semnificând o îngrămădire de suflete într-un mers al neorânduielii. Alții exclamă: „ce lume nebună!” dacă o surprind într-o stare euforică contrară stării lor. Lumea se împarte pe mai multe criterii: lume bună, lume rea și lumea politică, a demagogilor, puțini dar dominanți sau cea a „băieților deștepți”, în
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
procuror cum se ridică nervos și nemulțumit de pe scaun, făcând cu mâna semn că nu vrea să mai asculte. Funcționarului i s-a părut că este suspect, dat fiind atitudinea generală a individului... Nervos, nebărbierit și murdar, cu ținuta în neorânduială și grăbit, pregătit să ofere o sumă de bani, introdusă între filele legitimației de serviciu... cu numele Breazu... - Hai, domnule, că e cusută cu ață albă! Cu legitimația se trece granița? a izbucnit, furios de data asta, procurorul Dincă. - Nu
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
vecin îl vedeau rar. Dimineața, după ce soarele răsărea și lumina bine întinderile, ieșea și el din conac într-o trăsură trasă de doi cai, ca să-și inspecteze holdele și izlazurile cu cirezile la pășunat. Era vai de slugile prinse în neorânduială în acele inspecții ale stăpânului. În sezonul când, lucrările pe ogoarele ostrovului erau în toi, începând cu inundațiile Nilului și până la strângerea și treieratul recoltelor, vedeai pe câmpurile egipteanului sute de lucrători cu ziua, bieți oameni săraci, egipteni sau evrei
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
biruitori, când deodată se trezesc izbiți În față de oastea Învăpăiată a lui Mihai. Puterea, și mai ales iuțeala atacului neașteptat, Îi oprește În loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. Românii Înaintează spărgând șir după șir, Împrăștiind spaima și neorânduiala În oastea păgână care Începe să dea Îndărăt și să se Învălmășească. Cei din urmă, văzându-se Împinși spre pod, o iau la fugă. Sinan se repede să-i Întoarcă. El răcnește, blestemă și bate În mișei cu ghioaga-i
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o cale cu totul nefirească Și secetă urma-va... iar seceta cloci-va În țărna cea uscată ouăle de locuste... Căci lumei acestia și legilor din fire De li se naște-un dușman e semn că firea toată E-n neorânduială, că din încheieturi Ceasornicul ieșit-a al lumei noastre-ntregi. MARIA Cumplită prevestire mai faci tu, frate Roman. ROMAN Ce vrei? Uitat-ai oare c-ai blestemat pe Vodă Și că de-a lui sămânță legași acel blăstem? Nu s-a-nnegrit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine, și unii, preântâmpinând pe cei cari clădiseră rugul, puneau morții lor pe dânsul și-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari clădiseră rugul, puneau morții lor pe dânsul și-l aprindeau, alții, pe când se ardeau alte cadavre, aruncau pe acel care-l purtau în foc și fugeau. [ 53] Boala epidemică, afară de astea, a mai fost întîia cauză a multor altor neorânduieli. Căci acum mulți îndrăzneau fără sfială a face pe față lucruri pe cari înainte cineva le-ar fi tăinuit și nu și-ar fi împlinit fățiș poftele: căci oamenii vedeau repedea schimbare a sorții, vedeau cum mor cei bogați și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]