474 matches
-
prin receptivitatea ei la varii experimente, la asimilarea strategiilor narative moderne, utilizând fluxul de conștiință și monologul interior, memoria involuntară, dialogul hemingwayan, sugestia simbolică. În contextul tendințelor generale specifice prozei anilor ’60-’80, scriitorul încearcă să autohtonizeze neorealismul italian. Elementul neorealist este revelator la nivelul expresiei, ca viziune, personaj, intrigă și construcție. Se mizează pe singularitatea situației, pe ciudățenia unor eroi și pe violența lor comportamentală. Accentul pus pe poetizarea unor scene, pe decupajul episoadelor vizualizează concretețea faptului de viață (un
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
în rândul lumii (1980) - și povestiri - Numele cu care strigi (1970). Romanul Un Sosie en cavale, apărut în 1986 la Paris, este întâmpinat favorabil de cronicarii literari francezi, iar Bernard Pivot îi consacră una din emisiunile sale de televiziune. Perspectiva neorealistă necruțătoare și ironică se întâlnește în proza sa cu cea fantastică și absurdă, având ca obiect al observației societatea românească din deceniile postbelice. Schițele cu care O. își începe activitatea literară anunță un scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
nu este un raisonneur gratuit, nu vrea să întrerupă filmul evenimentelor, ci să-l descrie anatomic. Scrie această carte ca un scenarist meticulos și sec, fără tropi, fără labirinturi, fără camuflaje. Cartea sa este aproape un roman documentar: un roman neorealist și gotic (paradoxal!) în același timp. Singurul său tabiet (asumat, de altfel) este exactitatea, limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, este impetuos și impecabil ca un samurai
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
principali În relațiile internaționale, precum și ideea că există o realitate obiectivă care poate fi studiată și observată În mod detașat de cel ce și-o propune (Doyle, 1997; Philpott, 2001; Popper, 1956). Acestea sunt elemente definitorii ale viziunii realiste și neorealiste a relațiilor internaționale. În afara acestora, se remarcă Însă și un alt lucru. Securitatea nu este ceva, În accepția lui Walt și În general a școlii realiste, nu este o condiție, o stare, un atribut: ea este văzută mai degrabă ca
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
strategice din lumea postbelică. Atât acest document, cât și cel care i-a urmat, „Concepția integrată privind securitatea națională a României”, adoptat În aprilie 1994 de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) sunt documente construite În acord cu logica neorealistă tipică a Războiului Rece și se centrează asupra amenințărilor de tip convențional la adresa securității naționale. Tematica naționalistă și cea secesionistă revin În actualitate la Începutul anilor ’90, accentuând necesitatea fundamentală a României de a-și consolida granițele naționale, Îndeosebi cele
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de la Helsinki) și noiembrie 2002 (Summitul NATO de la Praga) ea poate miza și pe o strategie a balansării externe. Presiunea factorului extern a condus la reconstrucția bazei teoretice a politicii de securitate națională. Deși aceasta rămâne, În esență, una fundamental neorealistă, identificând statul ca principal actor internațional, dar și ca principal referent al conceptului strategic de securitate, ea este din ce În ce mai mult infuzată de elemente liberale și neoliberale (Miroiu, 2002). Dacă, potrivit Strategiei de Securitate Națională din 2001, principalul interes vital al
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
perspectivă, accentul cade mai degrabă pe puterea de tip „soft” (concept care vizează capacitatea de persuasiune prin metode economice, tehnologice, științifice sau ideologice de cointeresare a unui actor internațional de către un altul), ceea ce se situează În directă contradicție cu baza neorealistă constantă a documentului care tinde să considere statul mai degrabă ca pe un deținător și un accumulator de putere „hard” (capacitate efectivă de a-și impune voința, inclusiv prin forță, unui alt stat sau unei organizații). Handicapul de care dă
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Debutul editorial are loc în 1989, cu volumul Gravitația tăcerii, prefațat de Ioanid Romanescu. O mare încredere în forța Cuvântului (obligatoriu, cu majusculă) caracterizează versurile lui B., fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroșate prin aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe de o parte, aspirație spre cerul înalt și pur al Poeziei (cu sfidarea forței gravitaționale), pe de alta, revărsare în spațiul devenit extensibil al poemelor, din necesități de documentare socială și pamflet
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
filme ciudate (În sala de mese, toată bateria Înșirată În fața televizorului), făcute de un italian țicnit numit Pasolini. Patrana n-a suflat o vorbă cît a durat filmul ăsta care se cheamă Teorema... nu știu ce l-a pătruns mai tare, stilul neorealist de sub care se Întrevede o metaforă ciudată sau somnul. Pentru că micuțul Patrana nu are ochi, are niște pleoape, care sînt În cea mai mare parte a timpului pe jumătate lăsate, așa că pare că doarme chiar și cînd e treaz (la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aur) și posturile (atât de sumbre) sunt părți constitutive ale aceleiași realități. Ele fac, împreună, să apară intima vibrație a lucrurilor. Ele epifanizează organicitatea totală a umbrei și a luminii. Printre atâtea alte exemple în acest sens, cel al picturii neorealiste americane, ca cea a lui E. Hopper, unde accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri, jocul metamorfozelor, pe care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
douăzeci și doi de ani. Într-o fotografie făcută la Assisi, e uimitor de frumoasă. CÎnd am văzut poza aia, aveam șaisprezece ani și mă Întrebam cine era actrița. Lumina te făcea să te duci cu gîndul la un film neorealist. După moartea tatei, am luat fotografia din sertarul unde o puseseră părinții mei. I-am arătat-o de curînd unui prieten care dăduse și el peste fotografii ale mamei lui - la fel de frumoasă ca a mea - și mi-a spus: „Tații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu mă interesa. Tocmai filmam inserturi de cuști, cîntare și tăblițe cu prețuri gîndindu-mă la montajul alternat, În maniera lui Eisenstein, pe care Îl puteam face mai tîrziu. „Grăbește-te să-l filmezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În ochii lui: „Dragul meu Torti, toate astea au devenit pentru mine niște prostii“. A nu mă mai duce la liturghie era o victorie și o bucurie. — A, nu! Zscharnack! Uitasem de el! — Dragul meu, acum n-avem Întîlnire cu neorealistul dumitale la hotelul Raphaël. Mi-ai povestit deja cum pentru prima oară n-ai asistat la sfînta jertfă a liturghiei și cum totuși ai supraviețuit. Mi-am Îngăduit să povestesc la rîndul meu acest lucru unor confrați. Povestea dumitale, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gândea că nu-i este scris pe frunte. Dar ea știa, și de atunci de fiecare dată când proful le propunea să meargă la teatru pentru a vedea Hamlet, sau Îi invita la el acasă pentru a le arăta filme neorealiste, ei Îi era Întotdeauna rușine pentru el. — Citim Saba, spuse Sasha răsfoind cu disperare antologia. — Profesore, cine-i Saba ăsta? Nici o clasă de a treia nu-l studiază, noi de ce-l mai citim? protestă Festa. — Cine vrea să citească? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai ales în cele de securitate și apărare națională și europeană, sunt supuse în prezent unui nou program de cercetare de tip constructivist, creat în profitul unei noi generații de cercetători și specialiști în această problematică. Constatându-se că nici neorealiștii, nici postmoderniștii, nu au fost capabili să prevadă schimbările în relațiile internaționale, se impunea cu necesitate o nouă atitudine în politica mondială contemporană, depășindu-se aceste două concepții. Mai precis, trebuia să se abandoneze efectele științelor pozitiviste care nu ofereau
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
atitudine în politica mondială contemporană, depășindu-se aceste două concepții. Mai precis, trebuia să se abandoneze efectele științelor pozitiviste care nu ofereau soluții la mișcările anarhice și la interesele divergente ale actorilor, cât și consecințele epistemologiei post-pozitiviste, în cadrul căreia teoria neorealistă a dus la stagnarea evoluțiilor în realitatea internațională, prevalând configurația bipolară a raporturilor de putere între fosta U.R.S.S. și S.U.A. Noul program de cercetare constructivistă a dus la demararea unui reviriment al politicii mondiale și europene, după sfârșitul Războiului
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
actorii internaționali, și mai puțin de raporturile materiale existente între ei, deoarece aceste structuri trebuie privite ca niște culturi construite pe idei, norme, valori, cunoștințe. Totodată, în cadrul programului lor de cercetare privind relațiile internaționale, constructiviștii identifică explicații alternative la concepțiile neorealiste, neoliberale, neo-marxiste. În detaliu, concepția lor conduce la o perspectivă sociologică a politicii mondiale, accentul fiind pus "pe contextul social, intersubiectivitate și natura constitutivă a regulilor și normelor"28, pe sublinierea importanței stucturilor normative și pe rolul identității în constituirea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de cercetare constructivistă trebuie să aibă în atenție și dezbaterile privind teoria raportului de forțe în concepția adepților realismului sau neorealismului și ai idealismului, dar și în disputele teoretice privind acest subiect dintre individualiști și holiști. Dacă pentru realiști și neorealiști, raporturile de forțe materiale care explică realitatea socială se referă, fie la natura umană (realismul clasic a lui Morgenthau), fie la distribuirea capacităților materiale (neorealismul lui Keneth Waltz), atunci pentru idealiști semnificația puterii în raporturile de forțe este dată prioritar
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în domeniu și s-au stabilit în urma unei experiențe îndelungate de activitate de relații internaționale. În acest sens, există mai multe școli, doctrine și curente de analiză și de studiere a politicii internaționale, cele mai importante fiind următoarele: realismul (tradițional, neorealist sau structural, existențial), liberalismul, globalismul, federalismul (clasic și cooperativ), funcționalismul (tradițional și neofuncționalismul sau funcționalismul structural) etc. Rolul epistemologiei constructiviste în definirea problemelor de securitate și de apărare comună sporește dacă se face apel la știința politică și diferențele dintre
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
unor noi polarități de putere, un nou sistem internațional care poate uni sau dezbina. Realiștii clasici au analizat starea comportamentului unui stat ca o construcție din natura înnăscută a omului de a cumula putere pentru a face față mediului anarhic. Neorealiștii consideră supraviețuirea în anarhie numai pe puterea proprie a statului, singurul actor capabil să asigure mijloacele necesare de existență a acestuia. Deja contestată la sfârșitul anilor 1970, această viziune face obiectul unei critici radicale la sfârșitul Războiului rece. În prezent
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Cuprins Lista ilustrațiilor / 11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în sistemul internațional poate afecta procesul de socializare din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare putere, care a caracterizat primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece, pare să se disipeze, iar conflictele structurale de interese dintre statele cele mai puternice au reapărut ca o trăsătură mult mai predominantă a afacerilor internaționale. Fără îndoială că neorealiștii se vor folosi de această turnură a evenimentelor pentru a-și susține afirmația că presiunile structurale care încurajează balansarea marilor puteri va ieși în mod inevitabil la lumină, la momentul potrivit. În ciuda semnificației evoluțiilor recente pentru argumentul de bază al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în prezent pentru evaluarea modelelor sistemului internațional modelul realist structural, modelul instituționalist și modelul liberal. Începând cu 1989 există precondițiile ca aceste teorii să facă un set distinct de predicții cu privire la caracterul general al schimbării după Războiul Rece. Conform modelului neorealist, colapsul Uniunii Sovietice a cauzat o transformare majoră a balanței de putere globale. Conform modelului instituționalist, există variații la nivelul tiparelor interdependenței economice și instituționale în întreg sistemul internațional. Conform modelului liberal, începând cu 1989 sistemul internațional este dominat de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
publicată la scurt timp după sfârșitul Războiului Rece, examinează felul în care SUA și principalele puteri europene s-au folosit de instituțiile internaționale pentru a se adapta la schimbările care aveau loc. Descoperirile prezintă concluzii privind meritele relative ale modelelor neorealist, instituționalist și liberal pentru explicarea efectelor internaționale din această perioadă critică. A doua lucrare este mai recentă, Unipolar Politics: Realism and State Strategies After the Cold War (Kapstein și Mastanduno, 1999). Această lucrare se deosebește de volumul coordonat de Keohane
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]