479 matches
-
imagine a României (meșteșugită în birourile capitonate ale ministerelor) și filmul lui Mungiu (dur, direct, fără înflorituri) este imens. în același timp trebuie spus , contrastul este la fel de tare între ceea ce așteaptă o mare parte din publicul românesc și ceea ce creează neorealiștii furioși cei mai talentați ai momentului : Puiu, Porumboiu, Muntean și, acum, Mungiu. 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile se petrece în România lui 1987, într-un oraș de provincie (Iași, dacă e să ne luăm după plăcuțele mașinilor). Otilia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
români au fost obligați să adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o țară atât de însorită ca Italia, așa că umorul nostru e mai gros, în vreme ce la neorealiștii italieni era mai suav. Tușa e mai groasă la noi. în general, când ne punem pe creație, noi ne luăm mai în serios decât italienii. Iar rezultatele arată cine are dreptate, ca să revin la prima ta întrebare. Ei bine, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sus”, ci numai dictaturi venite din verticala conștiinței și din orizontala realității. “i mai cred că o asemenea poziție este cu atât mai problematică astăzi, cu cât este polemică : publicul nu vrea realitate, vrea evaziune, visări și romanțe. Minimaliștii (sau neorealiștii) noștri întorc spre public o oglindă în care publicul nu vrea să se vadă. Nemescu nu făcea altceva : filmul său este în ciuda inventivității regiei și scenariului, a trucurilor de mare spectacol un film, în fond, poverist, etic, deloc evazionist ! Doar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
scenariului, a trucurilor de mare spectacol un film, în fond, poverist, etic, deloc evazionist ! Doar că el spune această poveste poveristă sub formă de fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
poverist, etic, deloc evazionist ! Doar că el spune această poveste poveristă sub formă de fabulă - este singura deosebire. Nemescu era (l-am numit așa la un moment dat) singurul nostru neorealist magic ; adică nu era stricto sensu minimalist, dar era neorealist. Consider că distincția dintre neorealism și evazionism este mai pertinentă decât cea dintre minimalism și restul... Pentru că, de fapt, minimalismul nu este decât un mijloc, un mod, așa cum spuneam, de a lua pulsul realității ; dacă poți face acest lucru și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
asta e !”, vorba filmului) și cu siguranță că această căutare a unui pitoresc de frontieră are cauzele și explicațiile sale în imaginarul artistului Thomas Ciulei... Altceva mă interesează : de ce crezi că noul val a simțit nevoia să investigheze teritoriul acesta neorealist ; de unde această radicalitate (formal vorbind) și, nu mai puțin, de unde acest gust foarte pronunțat pentru felia de viață crudă, dură, uneori brutală ? Ai putea să găsești o analogie cu ce s-a întâmplat în pictură, eventual mă gândesc (atâta cât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unui hazard de montaj. Imola (Ioana Moldovan, lăcrămoasă) trăiește așadar la Timișoara împreună cu colegele ei de fabrică, șvăboaica Hilde (Mihaela Rădulescu, mămoasă) și Nina (Daniela Nane, irosită), într una dintre acele case bănățene care seamănă cu versiunea locală a locuințelor neorealiste : o clădire aproape neverosimilă, cu o intrare gen turn și cu două șiruri de coridoare exterioare de o parte și de alta, care dau în curtea interioară a imobilului. Această locație este cel mai interesant lucru din film : o implantare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în funcție de capriciile amintirilor sale) ; ea reușea să dea cinematografului, în fine, un echivalent al timpului proustian intens subiectiv, non cronologic și funcționând după alte reguli . Doi ani mai târziu, așa cum am văzut, Federico Fellini realiza propria mare schismă cu perioada neorealistă prin La dolce vita, în care discontinuitatea narativă nu mai era efectul unor amintiri ale vreunui personaj principal, ci o regulă de construcție ce reflecta înseși fantasmele regizorului-creator. (Procedeu dus la desăvârșire în filmul său din 1963, 8 ‰ prima autobiografie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
obicei, experiența nu e altceva decît o istovire, o repudiere a tot ce-a fost mai bun în noi, spunea Andre Gide. Mă îmbărbătez cu vorbele lui Radu Cosașu despre cineaștii din Noul Val francez : Ei mi-au definitivat fanatismul neorealist de a șterge orice graniță dintre un film și existența mea banală, de a lua această existență pentru a o privi drept în ochi ca pe Bogart și invers, de a privi fiecare Bogart ca pe o aventură personală la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care l-a făcut tinerețea lui, sentimentul că are ceva de demonstrat, apetitul lui spielbergian pentru anvergură și giumbușlucărie vizuală, nerăbdarea de a folosi tot ce a învățat. încă din prolog o secvență plasată în 1944 și filmată în alb-negru neorealist, cu o familie care încearcă să ajungă la adăpost în timpul unui bombardament american și o bombă care se rostogolește în urma lor pe scări (bomba aia are un temperament spielbergian) , răspunzi la ambiția regizorului Cristian Nemescu : vrei să-i iasă tot
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
neignorabilă. E cea mai completă, mai elocventă și mai erudită formulare a viziunii tale asupra cinemaului, o viziune care în filmul romînesc de azi mi se pare singura îndeajuns de clară și de bine articulată încît să poată contrazice viziunea neorealistă impusă de Cristi Puiu. știu că nu ți-ai conceput filmul cu vreo intenție polemică (ai scris scenariul acum 20 de ani), după cum știu că admiri Moartea domnului Lăzărescu la fel de mult ca mine. Dar, lansat în acest moment, filmul devine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
într-o situație de viață, care de obicei e o situație de criză de vreun fel sau altul, nu e doar o experiență revelatoare, ci și una mai pasionantă decît orice evadare. și despre asta e vorba în filmele romînești neorealiste. Un exemplu superb e cel mai recent scurtmetraj al lui Radu Jude, Alexandra cel mai bun motiv de a vă cumpăra bilet la 5 succese mari pentru 5 filme mici, un pachet de scurtmetraje lansat pe ecrane de Metropolis Film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
analizat modalitățile de structurare a relațiilor dintre actorii majori din sistem, în continuare vom direcționa analiza către dimensiunea verticală a ordinii mondiale, care cuprinde o întreagă panoplie de actori mari și mici, puternici și slabi și raporturile dintre aceștia. Deși neorealiștii descriu statele ca unități similare (like-units), chiar și autorii acestui curent acceptă faptul că ele diferă ca dimensiune, forță militară, dezvoltare economică, identitate, ideologie și religie, organizare politică și sub alte aspecte. Există o tradiție bogată de a descrie sistemul
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
prezentat de Statul Islamic și alte pericole existente la ora aceea în lume. Dar nu toată lumea a fost de acord cu acuzarea unilaterală a Rusiei pentru criza ucraineană. John Mearsheimer, profesor universitar renumit și unul dintre reprezentații importanți ai școlii neorealiste a teoriei relațiilor internaționale, compară, într-un articol publicat în Foreign Affairs, atitudinea Rusiei cu cea a Occidentului în problema crizei ucrainene. El consideră că, de fapt, Occidentul este cel care a pus în aplicare o strategie pentru scoaterea Ucrainei
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
teorie logic coerentă care stabilește contextul pentru acțiunea statului. Această teorie, fiind relativ simplă și clară, poate fi modificată progresiv pentru a atinge o corespondență mai strânsă cu realitatea. Noul program trebuie să păstreze cele două mari calități ale teoriei neorealiste: caracterul sistemic și caracterul structural. O teorie sistemică este necesară deoarece, pentru a înțelege acțiunea statului pe arena internațională, trebuie să se pornească de la cunoașterea contextului în care ea se produce. Caracterul structural este important deoarece, pornind de la influența structurii
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali. În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali. Repere teoretice ale dezbaterii neorealism neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism neoliberalism a evidențiat mai
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe de putere și securitate și îl va predispune la conflict și competiție cu alte state; adeseori, statele nu cooperează, chiar și în situația unor
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul atomist al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii neo-neo consideră că statul este poziționalist defensiv: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
este poziționalist defensiv: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
ca alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea costisitoare), atunci statul nu are motive să
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
decât sugerează Powell. În al doilea rând, anarhia internațională determină statele să se preocupe nu doar de supraviețuire și securitate, ci și de autonomie și independență, ele devenind astfel și mai sensibile față de câștigurile relative. O altă critică la adresa ipotezei neorealiste privind centralitatea câștigurilor relative îi aparține lui Duncan Snidal, care pune în discuție argumentul neorealist, potrivit căruia căutarea câștigurilor relative reduce serios șansele cooperării internaționale. Acest argument ar fi relevant cu precădere în condițiile unei bipolarități stricte a sistemului internațional
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
doar de supraviețuire și securitate, ci și de autonomie și independență, ele devenind astfel și mai sensibile față de câștigurile relative. O altă critică la adresa ipotezei neorealiste privind centralitatea câștigurilor relative îi aparține lui Duncan Snidal, care pune în discuție argumentul neorealist, potrivit căruia căutarea câștigurilor relative reduce serios șansele cooperării internaționale. Acest argument ar fi relevant cu precădere în condițiile unei bipolarități stricte a sistemului internațional, în care superputerile ar tinde să se preocupe exclusiv de câștiguri relative. Pe măsură ce sistemul se
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
cu precădere în condițiile unei bipolarități stricte a sistemului internațional, în care superputerile ar tinde să se preocupe exclusiv de câștiguri relative. Pe măsură ce sistemul se îndepărtează de acest model, evoluând către multipolarism, problema câștigurilor relative își pierde din importanță, iar neorealiștii comit o eroare atunci când extrapolează concluziile primului caz la cel de-al doilea. În replică, Grieco sugerează că Snidal a presupus faptul că, într-un aranjament de cooperare cu un număr mare de state, acestea obțin câștiguri egale din cooperare
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]