181 matches
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > LA MASĂ CU POEȚI Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului credeam că știu cum e să te îmbolnăvești de poezie deasupra fluviului statui bântuite de pașii secolelor neostenite se-nchinau fiecărui val a binețe sfanțul dorințelor privea cu îngăduința cum apă își admira brățările de argint învechit de sub fiecare pod Praga-și întindea brațele de piatră într-o eternă îmbrățișare a curgerii spre confluente orașul vechi orașul nou
LA MASA CU POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359705_a_361034]
-
clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i trupul, Fluturi negri, bezmetici, cu pântecul greu Se izbeau de zidurile albe ale bisericii Lăsând pete întunecate În neostenita capcană a mișcării Până când roata luminii a-nflorit Vitraliile de deasupra altarului Și am văzut pasărea cealaltă, de sânge Rătăcită în zbor Căutându-și ieșirea din fereastră în fereastră Sub privirea indiferentă a îngerilor. PRIVEGHI Ramurile desfrunzite ale copacilor Țeseau
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
păruse ostenit deja, dar licoarea pentru suflet, cum duios numise jumătatea de răchie adusă de noi în ranița din piele de capră, îl împingea cu blândețe spre destăinuire. Simțea nevoia să-și amintească de timpul când, în deplinătatea puterilor, bătea neostenit cărările pădurilor din preajmă, înainte ca anii războiului să-l poarte prin îndepărtatele stepe, atât de neprielnice oamenilor trăiți la munte. Faptul că roșcovanul Limboc adusese vorba de faima de vânător a bunicului său, bătrânul Klesch, unteroffizier în vremea lui
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Sprâcene înverzite înmuguresc mirate, Orașul iar își zbate, în clocotul armurii, Trăirile făpturii în firi abstractizate. Din murmur adormit renaște verdea brumă În spintecate zări de cântec înfrunzit, Miros de cer descântă tot praful de pe lună, Absorbitor respiră în piept neostenit. Cu dorul travestit, pocnind, muguri exultă Iubirea de departe, iubirea de aproape, Și nunta-și ciripește vestirea ca o undă, Nostalgicele ritmuri cu nervii prinși în șoapte. S-a terminat ecoul pe frunțile de sticlă, Gropițe în obraji zâmbesc floral
SONET XLIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342794_a_344123]
-
se îmbarcau pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
cu salbe de cristale strălucitoare și stele de argint. Pe unul din geamurile casei se întrevăd neclar două năsucuri lipite, printre flori argintii de gheață, ce au început să lăcrimeze intimidate de lumina cernută, a zilei de duminică. Cerul cerne neostenit și iar cerne. Fulgii pufoși se depun degrabă continuând să acopere pârtia făcută până-n ziuă de Gheorghe și nevasta lui Floarea, care trebuiau să răzbească în târla caprelor să le dea fân și să le mulgă și în ograda păsărilor
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
rezumă, prin această idee, volumul. Anotimpurile naturii și ale vieții se contopesc în versurile sensibile, inspirate, pline de har. Anotimpurile lirice sunt dedicate în special dragostei care dă sens vieții: „Cu ochii adormiți, ai florilor, de frig/ Eu te aștept neostenită, poate/ Cu-aceeași disperare să te strig/ De dincolo de viață, de dincolo de moarte.” (Așteptându-te) Ca în tradiția românească, între viață și moarte nu există barieră de netrecut, ci vamă pe care o trece sufletul. Poezia de dragostea a Elisabetei
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
Eminescu și-a pus toată viața sa și întreaga trăire ortodoxă ca năzuință întru dreapta credință, întru Adevărul adevărat, întru dreptatea morală, întru mistica suferinței, întru jertfa curată, întru dragostea și desăvârșirea duhovnicească a Neamului dacoromân. Mihail Eminescu ca un neostenit Pelerin al căutărilor sacre, a făcut din fiecare pas o bucurie și din fiecare bucurie o rugă și o înălțare. Profetul nostru s-a căutat pe sine în celălalt seamăn și împreună, sinele Nației, cel aproape de Dumnezeu, împlinit în misiunea
LUCEAFĂRUL NEAMULUI ROMÂNESC de MIRON IOAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381215_a_382544]
-
Blândul nostru Păstor Nonagenar... La vârsta și anii săi de viață (91 la număr), Părintele Profesor Nicolae Bordașiu - vrednic slujitor al Bisericii „Sfântul Silvestru“ din Capitală, uimește prin spiritul său viu, mereu atent la cei din jur, întotdeauna pregătit și neostenit în a le fi de folos credincioșilor care vin în număr considerabil la slujbe. Îi bucură pe fiecare în parte cu amintirile, poveștile, sfaturile, povețele și cuvintele - înnadins alese, ca să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
Bordașiu de la Biserica “Sfântul Silvestru” din București ... La vârsta și anii săi de viață, Părintele Profesor Nicolae Bordașiu - vrednic slujitor al Bisericii „Sfântul Silvestru“ din Capitală, uimește prin spiritul său viu, mereu atent la cei din jur, întotdeauna pregătit și neostenit în a le fi de folos credincioșilor care vin în număr considerabil la slujbe. Îi bucură pe fiecare în parte cu povețele și cuvintele dinadins alese să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care îl înnobilează, părintele
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
aplauze. Scriitorul Al. Florin Țene, presedintele național al LSR, a luat cuvântul pentru a prezenta informarea legată de activitatea Ligii din ultima perioadă. „Vestitorul de Malu Vânătˮ, revista lunară al carui prim număr a apărut în luna septembrie, impresionantă enciclopedie „Neosteniți intru lumină. Vol. III. Musceleni și argeșeniˮ, a lui Ion C. Hiru, și volumul româncei stabilite în Canada Milena Munteanu, „Departe de țară cu dorˮ, abia ieșit de sub teascurile tiparului, sunt publicațiile prezentate publicului din bogată recolta a sfârșitului de
MIREASMĂ DE SĂRBĂTORI LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371776_a_373105]
-
să-și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur, fără speranță, în haosul existenței.” Este, oare, disperare în cartea Titinei? Fără îndoială, în măsura în care însă până și disperarea poate fi înfrântă... în văluritul cămășii copilăriei, brodată cu mărgele de mâinile neostenite ale mamei. Un destin aparent insurmontabil, sortit din start eșecului, își schimbă fundamental traiectoria: „- Ce făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi, unde este copilul? - E sub pat, nu a plâns, înseamnă că e mort. Lasă, că mai facem noi! Tata a
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
cetate, pe rugul de-acum, / Pașii-mi sunt flăcări de tăcere și scrum; / Ochii plini de lumină spre tine-i aprind / Și-ntreg universul în verde-l cuprind. “ O poveste de foc s-a închegat sub privirea sa din clipe neostenite . Rătăcește ca într-un joc în oceanul năzuințelor, iar pe filele vremii așterne versuri arzătoare, cărora le întreține flacăra sarea din ploi, ploi de speranță, ploi de vise. “ Bună seara, poveste cu vâsle de foc - / Oceanul în care mă pierd
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
care-i problema pentru România momentului? Una religioasă? Nicidecum. E de observat, doar și sumar, că de puseele naționaliste și religioase mergînd foarte bine împreună au parte acele zone ale planetei în care civilizația încă nu a cîștigat îndelunga și neostenita bătălie împotriva sărăciei și ignoranței. De văzut ce se întîmplă chiar în vecinătatea noastră, atît de confuz doritoare a se emancipa în vederea aderării la o Europă deja civilizată. Aici, combustiile sînt canalizate nu atît înspre rezolvarea priorităților, în speță soluțiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți. Între opacitatea destinului biologic (pământul), Deus absconditus și detașarea pe care o cere dobândirea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
fraged senzuală, trece la scriitor, iar vibrația de culoare și de sunet în descriere e urmarea acestei contopiri, în timp ce metafora e chemată să dea expresie minunii și mirării de a fi. În starea de încântare, obiectele, creaturile, substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de legat de existența În cadre sociale modeste, pe atât de glorios prin răspândirea copioasă, statistic vorbind. Între porridge-ul britanicilor și cașa ori turta de mei rusească s-a Întins un continent de posibilități, fructificate deplin și cu fantezie neostenită de o umanitate mereu amenințată de spectrul foametei endemice. Astăzi Încă, copiii noștri mănâncă, bine garnisit cu zahăr și scorțișoară ori dichisit cu ciocolată Îndulcită ori gem de casă, griș preparat În variantele de bază: fiert În lapte sau perpelit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dornici să mențină puritatea credinței lor. Aici Însă fanaticii religioși au trebuit să facă față realității sobre a unui continent sălbatic, nedomesticit, unde supraviețuirea fizică era cel puțin la fel de importantă ca și mântuirea eternă. Combinând doctrina lui Calvin a productivității neostenite cu accentul iluminist pus pe comportamentul rațional, pe abilitatea tehnologică și pe utilitarismul pragmatic, aceștia au reușit să supraviețuiască și să traiască după cum arată credința lor. Noua noțiune de eficiență era foarte potrivită pentru temperamentul unic american, care punea accentul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă, natura care a văzut, a auzit, a înghițit multe suflete”. Se găsește aici „un cimitir de veleități și frământări stinse”, iar „strigoii neosteniți închiși în ea îi dau o mișcare și un suflet. Șoaptele lor se aud câteodată toamna, ca și speranțele lor de înviere, primăvara. Un fluid, ca o osmoză, curge mereu de la om către pământ și de la pământ renaște către om
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
osmoză, curge mereu de la om către pământ și de la pământ renaște către om”. În ciuda preferințelor pentru peisajul frust, S. nu e poetul unei geografii gigantice, ca Walt Whitman. Pe autorul Dumbrăvii minunate îl atrag armoniile vieții, veșnicele ei transformări, pulsația neostenită a firii, mișcările cosmice, scurgerea liniștită cu care se succedă ziua și noaptea, răsăritul și amurgul, lumina și umbra, rotirea anotimpurilor, apariția acelorași constelații deasupra noastră. Poezia lui peisagistică restituie o natură umanizată și, paradoxal, familiară, în ciuda rusticității. Nicăieri în
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie rostite rugăciuni speciale pentru pomenirea lui „Pahomie călugărul, Ruxandra Doamna, Bogdan voievod și ale copiilor lor” 54), au făcut din ei nu doar închinători neosteniți de mănăstiri, ci și persoane respectabile și ascultate. Scriind Viața patriarhului Nifon, Gavriil Protul, mai marele mănăstirilor de la Athos, a adunat (tot spre eternizare) semnele „faimei de protector” a lui Neagoe Basarab, (ctitor a toată Sfetagora”) de pe un teritoriu imens
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
planul compoziției. Niciunde nu e vizibilă o preocupare de selecție, de concentrare, de reliefare imprevizibilă a sensului, de sugerare a lui, subtilă, de gradare a efectelor. Tot ce are de spus poetul spune, nu sugerează niciodată, el e mereu un neostenit producător de imagini. Adevărată natură în această privință, el emite comparații, metafore, personificări cu fecunditatea - și monotonia - pământului care naște neîncetat flori, plante, buruieni. Nu numai în versuri. Orice ar scrie, limbajul este înflorit. Toată arta sa e o artă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
urmare a faptului că în vara lui 1942 publicase în revista „Școala Prahovei” (din al cărei comitet făcea parte) un articol antibolșevic, Catedrala din Novotscherkask, este o vreme eliminat din învățământ. După ce își reocupă locul la catedră, încep deceniile unei neostenite activități pe plan cultural obștesc, în cenacluri, prin conferințe, întâlniri cu cititorii etc. Ecoul articolului antibolșevic îi întârzie până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
București, 2002; Sonetele iubirii, I-II, București, 2002-2003. Ediții: G. Bacovia, Versuri, București, 1996; St. O. Iosif, Versuri, București, 1996; D. Anghel, Versuri, București, 1996; G. Topîrceanu, Versuri și proză, București, 2001. Antologii: Poezia de dragoste, I-II, București, 2002; Neostenita mare. Lirică marină, București, 2002. Traduceri: Ondřej Sekora, Furnicelul Ferda, București, 1965 (în colaborare cu Theodor Dobrițoiu Alexandru); Maurice Carême, Cheița fermecată - La Clef enchantée, ed. bilingvă, București, 1979 (în colaborare cu Aurel Tita). Repere bibliografice: Omagiu. Tudor Opriș - 50
OPRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
și studiile din reviste, cât și numeroasele capitole cu care a contribuit la lucrările colective ale Catedrei de franceză - Histoire de la littérature française (I-III, 1981), La Littérature française dans l’espace culturel roumain (1984) ș.a. - indică o curiozitate intelectuală neostenită, dublată de o armătură teoretică riguroasă, care îi permit și deplasarea competentă în secolele modernității culturii franceze sau române. A prefațat și tradus lucrări teoretice și literare din spațiul francofon. Prima carte a lui P., Cercetare de estetică a oralității
PANZARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]