181 matches
-
cuib, realizat cu truda, strădania și cheltuiala lui Moș Costache, a consoartei și a copiilor care și-au adus cu prisosință obolul, s-a spulberat. Mi-a rămas doar fotografia intrării la „Casa Dăinuirilor”, cu ctitorul ei pe prag scriind neostenit despre cele din jur . I-am făcut-o într-o zi caldă de vară, prin 1988 , când l-am vizitat cu băiatul, dornici de o reîntâlnire cu străbunii . Ioan Mitican scriitor ,,Unul dintre cei mai cunoscuți și îndragiți oameni de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
planul compoziției. Niciunde nu e vizibilă o preocupare de selecție, de concentrare, de reliefare imprevizibilă a sensului, de sugerare a lui, subtilă, de gradare a efectelor. Tot ce are de spus poetul spune, nu sugerează niciodată, el e mereu un neostenit producător de imagini. Adevărată natură în această privință, el emite comparații, metafore, personificări cu fecunditatea - și monotonia - pământului care naște neîncetat flori, plante, buruieni. Nu numai în versuri. Orice ar scrie, limbajul este înflorit. Toată arta sa e o artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți se adună vrăjitoria unirii culorilor cu apa, prefigurând cu trăire emoțională un colț de rai pământesc în care cerul se sprijină cu nădejde pe vârful copacilor înfipți bine în pământul frământat de sevele vieții. Fiecare tablou parcă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
București, 2002; Sonetele iubirii, I-II, București, 2002-2003. Ediții: G. Bacovia, Versuri, București, 1996; St. O. Iosif, Versuri, București, 1996; D. Anghel, Versuri, București, 1996; G. Topîrceanu, Versuri și proză, București, 2001. Antologii: Poezia de dragoste, I-II, București, 2002; Neostenita mare. Lirică marină, București, 2002. Traduceri: Ondřej Sekora, Furnicelul Ferda, București, 1965 (în colaborare cu Theodor Dobrițoiu Alexandru); Maurice Carême, Cheița fermecată - La Clef enchantée, ed. bilingvă, București, 1979 (în colaborare cu Aurel Tita). Repere bibliografice: Omagiu. Tudor Opriș - 50
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288556_a_289885]
-
Delirul: "o carte însăilată cu mare grabă din informații de presă și texte de popularizare". Blaga: "gândire artistică stereotipă, trucurile sar în ochi; senzația e de exercițiu retoric uscat și, prin repetare, mecanic." Rămâne "în marginea banalului". Voiculescu: scrieri "searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nostru, Paul Everac cu Eroul și timpul său, Victor Felea cu Angajarea creatorului, Traian Filip cu Artă politică, Nicolae Dan Fruntelată cu Veghe și omenie, Laurențiu Fulga cu Parte din Întregul țării, Gall Erno cu Gândire creatoare, Petre Ghelmez cu Neostenita stare de veghe, Ion Gheorghe cu Veteranul de juni, Mihnea Gheorghiu cu Un mare destin, Al. Ivan Ghilia cu Omagiind destinul, Dumitru Ghișe cu Ctitor de țară, Ludmila Ghițescu cu De pe meleaguri argeșene, Romulus Guga cu Pășim Împreună mereu uniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ei aveau de-acum tot ce ți-ar fi poftit sufletul și erau mai negri și mai supți decât Îi pomenisem cândva. De-a lungul a șase veri soarele le-a scormonit prin căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
logica și umorul, bunătatea și bonomia. Omul era el însuși astfel; într-un fel, "omul" Năsatse era o terapie, chiar o terapie socială. Profesorul Năstase a fost un medic hărăzit, care practica medicina nu numai cu talent, dar și cu neostenit interes. Nu exagerez când afirm că Năstase știa absolut tot ce se poate ști despre o boală sau despre un sindrom; absolut "tot", dar nimic în plus; nimic din ceea ce era nesigur nu încurca gândirea sa medicală bazată pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă, natura care a văzut, a auzit, a înghițit multe suflete”. Se găsește aici „un cimitir de veleități și frământări stinse”, iar „strigoii neosteniți închiși în ea îi dau o mișcare și un suflet. Șoaptele lor se aud câteodată toamna, ca și speranțele lor de înviere, primăvara. Un fluid, ca o osmoză, curge mereu de la om către pământ și de la pământ renaște către om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
osmoză, curge mereu de la om către pământ și de la pământ renaște către om”. În ciuda preferințelor pentru peisajul frust, S. nu e poetul unei geografii gigantice, ca Walt Whitman. Pe autorul Dumbrăvii minunate îl atrag armoniile vieții, veșnicele ei transformări, pulsația neostenită a firii, mișcările cosmice, scurgerea liniștită cu care se succedă ziua și noaptea, răsăritul și amurgul, lumina și umbra, rotirea anotimpurilor, apariția acelorași constelații deasupra noastră. Poezia lui peisagistică restituie o natură umanizată și, paradoxal, familiară, în ciuda rusticității. Nicăieri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
urmare a faptului că în vara lui 1942 publicase în revista „Școala Prahovei” (din al cărei comitet făcea parte) un articol antibolșevic, Catedrala din Novotscherkask, este o vreme eliminat din învățământ. După ce își reocupă locul la catedră, încep deceniile unei neostenite activități pe plan cultural obștesc, în cenacluri, prin conferințe, întâlniri cu cititorii etc. Ecoul articolului antibolșevic îi întârzie până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
statuii, ci însăși transcendența se deschide sacrificiului pentru credincios dincolo de statuie dar, totuși, învăluind-o. Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate fi elaborată și ca structură închistată, ne-desprinsă de un final grosier de un fundal grosier ce îi
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reprezintă o contribuție la progresul științific) și aici se acumulează convergent toate intențiile de act care deservesc trunchiul cognitiv principal al personalității. Astfel, până la integrarea unui conținut în lumea a treia, el trece prin laboratorul interior al creatorului, asimilabil unei neostenite anticamere a expresiei, după cum o sugerează și o tentativă definitorie a lui Aristotel (care afirma că "adevărul înseamnă să atingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru"65). Calea până la conținutul manifest este spațiul privilegiat al reflexiei active, ea intervenind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ținuturile Brăilei, ale dunărenilor, pe lîngă mai dureroasa despărțire de cunoscutul vizibil): "Zbor cu lotca, îmbrățișări cu valurile, izbînzi la pescuit, lumina și libertatea care dau drumul nestînjenit puterii din el, să miște, slobodă, brațele tari, și-i mînase picioarele neostenite...Unde erau?" (s. n.) Un Ubi sunt?...măsurat în limitele unei singure vieți, spre a cărei moarte (simbolică) pierderea luminii reprezintă prima treaptă. Nu va scăpa nimănui asocierea libertății cu lumina (ochilor), în fond situarea în același plan al expresiei a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
caldă a lui Compay secundo... Borachon! Pirați, corsari, bucaneros, filibusteri, pe coastele Cubei Cine nu a fost cucerit în copilărie și adolescență de istoriile cu pirați, "haiduci" ai apelor, care nu cunoșteau teama nici de furtuni, nici de spânzurătoare, navigând neosteniți pe mările și oceanele lumii în căutarea prăzii? M-am numărat și eu printre devoratorii de literatură despre și cu pirați, atras atât de descrierile faptelor acestora cât și de locurile exotice și excentricitatea comportamentului și vieților lor. Ajuns în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-l salveze, dar biserica - da. Acesta a devenit principalul țel al tatei, obsesia lui - își punea toată iscusința, toată energia să salveze biserica și Irina a putut iarăși să-l vadă pe tata așa cum și-l dorea - plin de vitalitate, neostenit, inventiv, optimist. Cei mai mulți dintre oameni se mutaseră în casele noi, construite pentru ei. O bătrână care avea darul povestirii i-a destăinuit tatei cu lacrimi în ochi că ea în fiecare noapte, de când au silit-o să-și lase agoniseala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
TEOCTIST (TEODOR) (1915-2007) PATRIARH Pentru binecredinciosul nostru popor, cel de-al cincilea patriarh al României, Preafericitul Părinte Teoctist, era imaginea păstorului înțelept, blajin, îndelung răbdător și mereu cu alese cuvinte de învățătură, pe care le-a vegheat și îndrumat cu neostenită râvnă pe drumurile credinței strămoșești. Născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni din apropierea municipiului Botoșani, ca fiind al zecelea din cei 11 copii ai familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu, a purtat din botez numele de Teodor. A urmat școala
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
bine, are poartă cu stâlpi de piatră cioplită, vin din vie proprie, a treia nevastă, tauri, vaci cu lapte etc. A câștigat cu cojocăria, în iarna trecută, 9000 lei. Cizmele aninate la locul de onoare, în grindă. Adam Munteanu [DEVA]* Neostenitele și obositoarele clopote din Deva... Te pătrund, ca picurări de plumb bat ceasuri întregi Vanitate provincială. Înainte femeile din Deva, chiar cele din aristocrație, se plimbau pe stradă și eșeau la grădină cu capul gol. Decând a venit nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un timp cu dl. Nicorescu, care îmi spune lucruri interesante despre obiecte și mai ales monede găsite în săpăturile ce se fac la noi: Cetatea Albă, Histria etc. Aflu de la el că fostul ajutor de primar d-rul Severeanu era un neostenit căutător de monede antice și că și le procura chiar sub nasul celor ce săpau la Histria de pildă, în vremea lui Pârvan, venind din când în când în chip amical cu icre negre și vin pentru tinerii arheologi, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
joi, 28.VI Satul unde s-a clădit institutul biologului Pavlov. Coltuși. Un loc de retragere și liniște. Laboratoare și locuințe, ale tuturor celor care se devotează cercetărilor științifice. E un loc de pace. Totuși aici are loc un război neostenit pentru a cuceri tainele încă nepătrunse ale vieții. Bustul lui Pavlov. Statui ale cânilor sacrificați pentru știință. Casa lui Pavlov, rămasă nelocuită după moartea lui, cu tot ce cuprindea în două etaje, e de lemn. Vineri, 29.VI Din vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un om cu calitățile solide și serioase ale muncitorului sau intelectualului rus. Îmi aduc aminte și de Iuri Alexeevici Cojevnicov). Sincer, neprefăcut, leal; crezând în prefacerea lumii, muncind cu vrednicie pentru progres. Văd în el pe un reprezentant al luptătorilor neosteniți și eroici ai Stalingradului. Caracteristic găsesc și titlul fragmentului de roman ce mi-a dat: Calea strămoșilor... Caracterizarea lui Iuri Alexeevici. Caract. lui Alexandr Nicolaievici arhitec. Tbilisi Caract. bătrânului conservator al tezaurului de artă religioasă. Tbilisi Cât am umblat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
definitivă În R.F. a Germaniei, În ’76, crezând a poposi doar pentru cîteva zile, eventual câteva săptămâni, Înainte de a lua drumul Clujului. Pe străzile Bucureștiului am Întâlnit o uriașă și splendidă dezordine, o mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta!” și altele, iar vis-à-vis de casa mea, pe strada Luterană, pe o vitrină uriașă din spatele hotelului București, se lăfăia, trasată cu litere groase, sângerii, o lozincă din care m-am hrănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și a deveni sceptic, iremediabil sceptic, dacă nu nihilist de-a dreptul! Iată cum unii, nu puțini, se nasc bătrâni pur și simplu! Fără s-o știe, fără s-o bănuiască... Mama mea, sfânta mea Mamă care m-a iubit „neostenit” până În ultima ei clipă - s-a stins, de curând, În Domnul, la vîrsta de 92 de ani! -, nu a fost, În ultimii ei ani cînd nu puține neajunsuri fizice o Încercau, nici o clipă bătrînă cu adevărat, adică a dezvoltat, până În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
semnele, dar În profunzimea sa esențială, anistorică, el „curge” neschimbat, și această „esențialitate” are darul, printre altele, de a ne unifica viziunea despre noi și lume. Scurt spus, atât Heraclit, pentru care toate „curg”, cât și Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au și au avut Întotdeauna dreptate. Astfel, trebuie să acceptăm, spre dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au și au avut Întotdeauna dreptate. Astfel, trebuie să acceptăm, spre dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage el ceea ce numim adevărul, vigoarea sa inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar, e drept, Într-un fel ne Învie, pentru a folosi un termen pompos pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]