121 matches
-
și-l reiau pe același ton sacadat. Cuvintele par să se repete, ca-ntr-o invocație imnică. E reactulizat un melos tragic, smuls parcă din carnea trupului. Cu toate acestea, mesajul sună straniu și depărtat, ca și cum ar aparține unor ființe nepământești. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Voi să nu grăbiți, Să mi-ți răsăriți Până mi-or gătire Cuptoare de pâne, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de lumină. În această privință Pavel Florenski scria: aurul masiv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcându‑ne să presimțim alte lumini nepământești care umplu spațiul ceresc. În occident, punctele de vedere de la care pornesc artiștii sunt mult mai variate în dependență și de convingerile de fond prezente în mediile culturale ale timpului lor. Patrimoniul artistic care s‑a acumulat în decursul secolelor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
aceeași situație, a unei experiențe de extracorporalizare, chiar dacă pentru unul definitivă, iar pentru celălalt doar temporară. “Ființa de lumină” este percepută frapant de asemănător cu “lumina clară primordială” din Bardo Thödol . Ea este inițial palidă, dar devine tot mai intensă, “nepământesc ” de strălucitoare, fără însă a jena (s.n.). Ea are o personalitate foarte pronunțată, deși nu are întotdeauna o identitate specială , decât atunci când asupra subiectului acționează concepții religioase, ce-l împing a identifica această lumină cu Christos, îngeri, zei etc. (v.
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
această privință Pavel Florenski 53 scria: aurul ma‑ siv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcân‑ du‑ne să presimțim alte lumini nepământești care umplu spațiul ceresc. În occident, punctele de vedere de la care pornesc artiștii sunt mult mai variate în dependență și de convingerile de fond prezente în mediile culturale ale timpului lor. Patrimoniul artistic care s‑a acumulat în decursul secolelor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
de mînă de un copil (și nu invers)", pe frizerul care "perorează către scaunul gol din fața oglinzii", pe mirele ce "se tupilase-n frigider" și "citea ziarul minuscul cît un ceasornic de buzunar", pe Maria Stuart, "suplă cum e și nepămîntesc de înaltă" ș.a.m.d. Miza "spectacolului" nu este însă, nici pe departe, una minoră, din moment ce memoria și uitarea, nașterea și moartea, erosul și "amintirea fără obiect care ne va însoți pînă la stingere" rămîn temele predilecte. Însă totul își
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
ale lui, și încearcă să retrăiască asemenea momente. îl obsedează - și chiar îl înspăimântă, ca o imagine a neantului - gândul că nu mai poate redeveni ce-a fost, că a uitat formula magică prin care avea acces la fericirea parcă nepământească a creației. Culmea este că însemnările datează tocmai din perioada în care scriitorul lucra la romanul Orbitor, despre care noi știm, acum, că reprezintă, în special prin forța lui vizionară, printr-un multilingvism practicat, în mod curios, în interiorul limbii române
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
încremenită în ondulări line, care nu amintesc prin nimic de vijelia năpraznică de astă-noapte. Pașii mei sunt primii care o ating. Simt emoția trăită, probabil, de primul om care a pășit pe lună. Foșnetul metalic produs de înaintarea mea pare nepământesc. Mă face fericit gândul că toată această zăpadă este a mea. Ideea de proprietate n-are, luată în sine, nimic vulgar, este întrutotul compatibilă cu diafanitatea zăpezii. Mulți oameni, schilodiți sufletește de ideologia comunistă, privesc cu circumspecție sau chiar cu
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
un țigan mut, om la toate la un schit, care, într-o schiță a lui I. L. Caragiale, ucide în luptă dreaptă un urs ce-l ultragiase lovindu-l. În scurta confruntare piere și mutul care atacase fiara cu un curaj nepămîntesc, obținînd cuvenita „reparație” cu prețul vieții. La finele domniei lui Carol I și mai ales în libertatea și deschiderea adusă de Marea Unire, țiganii nu doar că se emancipează, dar și devin parteneri de viață ai majoritarilor încît, în scurtă
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
spună "marș, mă!", n-a mai spus nimic, curtea era pustie, doar culoarul rămăsese încă prin mijlocul cîrdului de gîște și tăcerea lor intimidată și emoționată asemenea aceleia pe care o trăiești cînd ți-este dat să te întîlnești cu nepămîntescul." (pentru întreaga poveste vezi pp. 132-134) Cartea lui Daniel Vighi merită citită fie doar și pentru acest savuros fragment. Misterele Castelului Solitude este o călătorie în lumea fantasmelor și a reflecțiilor lui Daniel Vighi, un roman al singurătății și al
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
să capete denumirea de pius, felix și invictus (pios, fericit și neînvins), nume care încep să facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
de mii de petale ale lumii noastre, eram capabili să construim împreună - să revelăm? să conjurăm? să ni-l reamintim? să-l visăm? să-l trăim, pur și simplu, cum l-am trăit dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
atunci cu-ntreg poporul, Unde-a fost și el în nenoroc. ÎNCHINARE Munți se năruiesc de-așa durere, Fluvii grave cursul și-l opresc, Dar sunt ferme porțile tăcerii, "Gropi de lup" - în dosul lor - puzderii, Și-un alean neviu, nepământesc. Pentru unii - însorit zenitul, Pentru alții - briză la ferești, Pentru noi - nimic. Doar ruginitul Scârțâit de chei și bocănitul Trufașelor cizme soldățești. Ne sculam ca pentru liturghie, Traversam orașul câinoșit, Ne-adunam stafie cu stafie Să sorbim pe Neva cea
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
scurgerile pure de fantezie în comă/ și licorile psihedelice cui le lași/ îl zgândări atunci pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară-te din tramvai urcă-n metroul scrijelit cu grafitti/ de trăitorii la periferie/ bea o bere cu mine fii măcar puțin slinoasă și năpădită de murdărie/ fii reală și nu boreală/ lasă
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
Beția erotică se contopește în beția poetică, pe mai tot parcursul acestei scrisori, dar mai ales în scena de mare frumusețe, când fata își lasă părul să-i cadă pe umeri. Și-a scos unicul pieptene... și-a fost cutremurător, nepământesc! Ploaia de aur pe Semele. M-am îmbăiat într-o fuziune de glorie, m-am șters cu el ca pe un prosop, m-am sugrumat, în prada unui sadism fără seamăn." Că unda literară se revarsă când și când în
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
transplantat acolo, pentru ei, cei ezitând între începerea unei călătorii și contemplarea mută, nemișcată, plină de promisiuni, a peisajului... Dar nu acesta e tabloul în care aș vrea "să intru". Așezată într-un ungher dinadins întunecat, lucrarea a cărei frumusețe nepământească m-a izbit e "Femeie cu balanță". O văzusem și înainte, am văzut-o de mai multe ori și de atunci încoace, însă abia înnobilat de prezența celorlalte capodopere ale lui Vermeer am resimțit forța electrizantă, paralizantă a acestei scene
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
oglindește nimic accidental sau definit, dar din care răzbate și adie energia nemăsurată a unei existențe fără început și fără de sfîrșit. Vezi, mesajele astea care au amuțit, care și-au transmis către noi doar ambalajele vizibile, de o măreție aproape nepămîntească, trebuie să le capteze și să le retransmită pictorul. Panourile mele, și cu atît mai mult iconostasul de la Cluj, chiar asta încearcă să facă, încearcă să surprindă momentul în care materia se deschide, înflorește, își pierde opacitatea și devine un
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
oaie și țuică fiartă cu piper, pălăvrăgeala monotonă în care vocea stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de gaz, cu sticlă și oglinjoară rotundă, pe perete. Ființe de ceară transparentă, sclipiri și întunecime, grave ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară se poate lăsa, mă liniștiseră, mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ale psalmodiei. Oamenii plângeau ca niște copii, strîngîndu-și la piept icoanele. Mormanul de oase-ncepu să freamăte, scheletele să se alcătuiască din nou, țestele să-și caute trupurile, femurele să se alipească de șold și, crescută parcă de drojdia cântecului nepământesc, o carne nouă și fragedă se-ntinse iarăși pe oasele reci, carne învelită de piele, astfel că, în curând, goi și întineriți, toți la vârsta de treizeci de ani, morții se ridicară-n picioare. Făcând un ultim semn de adio
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căruia-i dădusem târcoale pe când nici nu bănuiam că-ntr-o zi am să las totul baltă ca să-mi realizez visul dintotdea-una: mansarda cu un scaun, o masă și-un pat, în care să trăiesc, aureolat de singurătate, o viață nepământească. În care să încerc (cum fac de trei luni încontinuu) să mă-ntorc acolo unde nimeni nu s-a-ntors, să-mi amintesc ce nimeni nu-și amintește, să-nțeleg ceea ce nici un om nu poate să înțeleagă: cine sânt ce sânt Toamna
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în camera lui, m-a cutremurat mizeria în care trăia. Părea că de luni sau de ani nu mai locuise nimeni acolo. Gândaci negri de bucătărie, cu pachetele de ouă în coadă, foiau peste tot (chiar și, Dumnezeule, pe suprafața nepământescului tablou!), întîlnindu-se uneori și atingîndu-și antenele cu un mic zgomot lemnos. Geamul fără perdele, dând către moară, era spart și lipit, în diagonală, cu bandă cafenie. Pe jos zăceau tot felul de resturi, șosete-mpuțite, pete mari de cafea, hârtii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
noi Domnul și fiul său Jesus sânt două statui mărețe, neschimbătoare, aceleași mereu, în preajma cărora noi ne-nchegăm și ne destrămăm ca norii." Da, curgerea și schimbarea erau viața, statornicia și-ncreme-nirea erau cu neputință în lumea noastră, fund ele însușirile nepământești ale Dumnezeirii. Ajuns aici cu gândurile, băiatul fu cuprins de un mare dor de eternitate. Minuscul sub cerul învolburat, se ridică în picioare și rămase nemișcat timp de vreo jumătate de ceas, cu privirile îndreptate spre crucea bolții, fără să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cocăi, carase văzu o clipă, cu capul dat mult pe spate, ca-ntr-o oglindă concavă care i-ar fi mărit fantastic figura, întinzînd-o pe toată bolta. Zulufii ei, căzând pe umărul stâng, deveniră, când schimbă, fugind, unghiul privirii, priveliștea nepământească a lacului Como, întins între ghețarii veșnici ai Alpilor și presărat pe maluri cu orășele cu nume sonore, Belaggio, Cattenabia, fiecare adunat în jurul clopotniței sale. Și Cattenabia se schimbă, cu măslinii, chiparoșii și casele ei galbene, în buzele pline, rujate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre lungi pe câmpul gol al întâlnirii, acolo în afara zidurilor cetății
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pot fi descrise în cuvinte deoarece acestea au fost create pentru prezenta stări și trăiri pământești. Ceea ce percepem acolo, în astral, în momentul fuziunii cu o altă ființă (subconștient), stările și trăirile ce ne cuprind ființa, sunt total divine și nepământești. O ființă umană ce are suficiente merite încât să i se permită, accesul la arta decorporalizării și la o astfel de fuziune amoroasă în astral, va fi radical transformată pentru tot restul vieții ei terestre. Fuziunea amoroasă dintre subconștiente, realizată
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ochi cu călăul. Păianjenul studie o clipă păpușa cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și-i retrase la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]