465 matches
-
zdrobită, după ce-și pierduseră toată libertatea. Mai jalnic era că unele animale, chiar mari, și-au trădat nostalgia de independență, libertate. Acum se pretau să facă "numere" în fața vizitatorilor, de dragul unor ciubucuri. Elefanți mari au uitat de pădurile tropicale nepătrunse, acum erau stăpâniți de eterna amăgire de a pufăi tare, de a-și arăta mușchii (întocmai ca unii oameni mari și grași ajunși în mintea copiilor). Și cu câte un ochi mic și fix scrutând mâinile oamenilor de după gratii care
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
știi, tăicuță, dorința mea a rămas neclintită, să-l însoțesc pe... - Cum? o întrerupse furios împăratul. Tot îmi nesocotești voința? Tot nu ți-a fost de-ajuns pedeapsa? Pedeapsa, vasăzică, gândi Mărțișor, nu “supărarea” cu care m-ați mințit. - Ce nepătrunsă este înțelepciunea ta, părinte! îi zise Primăvara. Oare de ce nu înțelegi că iubirea nu se ucide cu pedepse grele, cu viclenii sau cu minciuni deșarte? - Așa e, Majestate! interveni Zefir. Să-ndeplinim dorința prințesei noastre mult iubite și s-o
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
Acasă > Poeme > Devotament > ÎMBRĂȚIȘAREA UNEI FETIȚE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului vino împreună să ne amintim de alergările prin stepele copilăriei în mijloc de păduri nepătrunse rătăciri ale inimilor noastre să ascundem de ochi și priviri și de vom fi învinși de atingeri nevinovate să rugăm iertarea să ne treacă în memoria ei invata-ma cum să-ți ating frumusețea din suflet ce căi lăturalnice să
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
acolo și eu între ei. Deci, eram o forță mai mare...” (Doina Cornea). Începând cu 9 noiembrie 2016, acest triunghi luminos al memoriei românești, care s-a dovedit indestructibil în fața mașinăriei de represiune comunistă, s-a rupt definitiv prin voia nepătrunsă a Celui de Sus. Dumnezeu să o ierte, să o odihnească în pace pe Ariadna, să-i aibă în grijă pe atât de îndurerata, suferinda mamă și pe fratele Leontin (Tin-Tin)”. Refugiată în Franța în anul 1976, Ariadna Combes și-
FIICA DOINEI CORNEA A TRECUT LE CELE VEȘNICE.O DIZIDENTĂ UITATĂ PE NEDREPT, ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383312_a_384641]
-
de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
în rugă mereu, Eu n-o să mă vindec nicicând de senin... Citește mai mult Între cer și pământ mai caut răspuns,O toamnă în care dureri am culesIar tu fără urmă să pleci ai alesși toarce-n neliniști un vers nepătruns.Răpus de poveri într-un dor ne`nțelesMai tremur în palma tăcerii ascuns,E rece pustiul în care-am ajunsCăci doar amăgirea suspină-n eres.Cum lunec spre iarnă cătând propriul EuRămân prizonier, iar tu un destin,Mi-e vocea
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
i se opune și cum de nimeni nu-i face față? Ce e el ca să-și poată permită orice, oricând? Ce e, vă-ntreb? Aș vrea să nu mă fi născut nicicând, astfel încât să nu pot cunoaște nici minunea de nepătruns a vieții, nici frumusețea fără asemănare a morții. Aș fi vrut să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ordonă el șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem direct la birouri. Șoferul ar mai fi vrut să întrebe ceva, poate unde sunt oamenii care lucraseră în schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan, asistase la desfășurarea fatală a Întregului șir de Întâmplări, fără să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului, doi bărbați băuseră moartea din același obiect de preț. Al doilea urmându-și propria voință, primul din ticăloasa dorință a altcuiva. Amândoi praf și pulbere În eternul ciclu care ne depășește. Se ridică În picioare, proptindu-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care tânjea. Dar el a intrat în acele contradicții insolubile și aporetice ale artei din care nu există ieșire. În ce se măsoară importanța unui scriitor, dacă nu și prin gradul patimei pe care o pune în a-și lămuri nepătrunsul artei! ă...î Trebuie să câștigăm într-un fel ochiul mai proaspăt al cititorului pentru care poezia lui Ion Barbu încă mai este un șoc, cititor care încearcă să-și explice, aproape spontan, mai omenește și mai firesc, cauzele și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re)devenire: „marea s-a deschis”, „a căzut zdrobit /întunericul”, iar lumina a triumfat. Pașii antitetici: aici - dincolo, lumina - întunericul, clipa lucidității (dacă luăm în calcul și vibrațiile consonantice
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
astral (Trezit în adevăr). Orice este posibil. Important „de-ar ști să vadă omul... / tot Pământul de gânduri...”, ce i se deschide, generos, întru cunoaștere. Prezența dumnezeiescului este în noi. Doar în noi. Nu trebuie a ne aventura în spațiul „nepătrunsului ascuns” (Lucian Blaga). Nu avem nevoie a dezlega mistere. Nu e nevoie să protejăm misterul. Ci să privim doar spre „Lumea vieții lăuntrice”: „Le monde fluide en moi / qui voit dans les formes / l’odeur des couleurs / du Soleil de la
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Iisus Hristos cu trupul la cer, întru slavă și putere, marchează pentru Biserică încheierea perioadei pascale și anticiparea evenimentului Cincizecimii. Duhul Sfânt se pogoară peste ucenici pentru că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înălțat firea omenească în lumina și slava de nepătruns a Sfintei Treimi, devenind un punct de iradiere a harului către toți oamenii. Între Învierea Domnului nostrum Iisus Hristos și Pogorârea Duhului Sfânt - Cincizecimea sau Rusaliile, grupul ucenicilor a trecut printr-o etapă pregătitoare, în care mintea le-a fost
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
scrise cu un înalt simț al trăirii, cum ar fi în această excelentă ''Mea maxima culpa'': Sunt vinovat de cântecul de ciocârlie/ Ce-l port pitit în sipete ascunse,/De macii scuturați în freamăt pe câmpie,/ Sunt vinovat de gânduri nepătrunse''. M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în fața realității vieții, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă înghite tot. Legile implacabile ale entropiei ne fac să dispărem încet. Se scrilejează pe cele
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DUM SPIRO SPERO Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului La capăt de drum cu vise apuse, Atâtea cântece rămân nespuse. Undeva adastă un dor nepătruns, Un vis de iubire-n frunze ascuns. În amintiri născute din visare, Însingurarea-și află alinare. Iluzii aromate de vechi vibrări Ascund nostalgic tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu clipe amare. Încearcă tristețea să
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
ca un copil inocent , a aprins miliarde de sori , cu o privire , cu o clipire de pleoape . Creația a adus ceva , unde nu era nimic , o magnifica dezordine cosmică , acolo unde era ordine și undeva , într-o imposibilă și de nepătruns clipă a haosului ...NOI ...viața , ceva mai mult decât nimic și ceva mai puțin decât totul...o slăbiciune a celui fără slăbiciuni , un Eden unde infimele cioburi de univers care , inevitabil , au început să crească și să se înmulțească ...și
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AȘTEPT, AȘTEPT PĂDUREA! Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O adiere printre arbori reci Sub umbra inimilor frunze Întortocheate se strecor poteci, Se lasă cețuri albe, nepătrunse. În conuri de lumină se răsfiră Ferigi ce-adulmecă o boare de lumină, Ecoul unei lacrime de rouă ce respiră, Aroma fructelor se joacă pe sub luna plină. Pădurea însă mi-e aproape și senină Ce freamăt mă încearcă printre ramurile
AŞTEPT, AŞTEPT PĂDUREA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361122_a_362451]
-
larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „ Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-aîncheiat. Din prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să seîntunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-aînnegrit
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
Lumină, întuneric și culori. Îți croiești propriul drum. Lași cuvintele să se așeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viață și neviață, între vis și nevis, între trup, inimă și gândire, între lumi nepătrunse oricui, oricând, oriunde. Totul deschide și închide porți, universuri, lumi, aplecat în fața deschiderii închise în lacrimi. Ai iubit și ai fost iubit. Ai dăruit și ai primit mereu câte ceva. Ai citit, ai gândit și călătorit mult, dar, mai presus de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
fost conștient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a și umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creația unică, sporită din idee și dorință, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care învinge și răbdarea este imaginea elevată a imaginarului ce pune în
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
să infirme supoziții, teze, subtilități și, de ce nu, intenții, teorii, speculații. Practicat în literatură din vechime, el, astăzi mai mult ca oricând, scurtează căi rătăcitoare, spulberând ipoteticul și misteriosul, iar celui care reverberează prelung la remanențele lecturii îi iluminează orice nepătruns. Asta vrea și reușește să facă în chip elevat conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin, de la Literele Universității timișorene, printr-un eseu hermeneutic în dialog cu Poetul Eugen Dorcescu, intitulat „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI”, remarcabilă carte de interviuri, după ce a
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
așa cum afirmă poetul Lucian Blaga în vesurile sale. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid /cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori morminte./ Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului asuns/ în adâncimi de întuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii taină- “(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - Lucian Blaga) Gândul construiește în imaginar un “axis mundi” într-o succesiune de urcușuri, de iluzii și
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
pe faleze Și-apoi pe-albastrul mării să ne-așeze, Cu murmurul de val să ne dezmierde. Și iarăși vom călători-mpreună, Prin cerul toamnei reci și fără frunze, Doar luminat de stele și de lună. Și fremătând de taine nepătrunse, Prin noapte vom străbate, prin furtună, Pe ale dragostei cărări ascunse. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]